16,607 matches
-
, Vasile (25.I.1885, Fălticeni - 17.V.1932, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Ion Savel, preot și învățător, vecini pe ulița din Fălticeni cu Mihail Sadoveanu. Pe cât se pare, S. se înrudea îndeaproape cu Vasile Conta. Primii ani de învățătură sunt urmați în orașul natal, la Școala „Al. I. Cuza” și la Gimnaziul „Alecu Donici”. Din 1897 se
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Organ al Societății Institutorilor și Institutoarelor din România”. În articolul-program se precizează: „Ne vom face ecoul tuturor vederilor drepte în instrucțiune și educațiunea națională, în cultura morală, în dezvoltarea economică, într-un cuvânt vom căuta să ne luminăm pe noi, învățătorii, pentru ca la rândul nostru să putem înrâuri cum trebuie asupra poporului”. Rubrici: „Educație și învățământ”, „Chestiuni economice”, „Literatură și știință”, „Pagina copilului”, „Pagina mamei și a copilului”. În afara discuțiilor privind învățământul românesc, se manifestă interes pentru învățământul din alte țări
SCOALA ROMANÃ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289567_a_290896]
-
, Viorel (4.IV.1941, Borzești, j. Bacău), dramaturg, poet și publicist. Este fiul Sofiei Savin (n. Bibire) și al lui Emil Savin, învățători. Face cursul primar la Bibirești, apoi învață la Parincea și în comuna Sărata, toate localități din județul Bacău. Urmează liceul la Bacău (1955-1958), absolvit la curs seral în Târgu Ocna (1960), în răstimp efectuând un stagiu disciplinar de calificare în
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
SĂNDULESCU, Al.[exandru] (13.VI.1929, Pleșești-Podgoria, j. Buzău), istoric și critic literar, editor. Este fiul Mariei (n. Dediu) și al lui Anton Săndulescu, învățător. Urmează școala primară în satul natal, Liceul „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat (absolvit în 1948), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (licența în 1952), unde îi are profesori pe G. Călinescu și pe Tudor Vianu, iar printre colegi
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
ȘCHIAU, Octavian (10.III.1930, Coroisânmărtin, j. Mureș), istoric literar și editor. Este fiul Emiliei (n. Codoiu) și al lui Teodor Șchiau, învățător. Face școala primară în satul natal, iar în 1941 devine elev al Liceului „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni, absolvit în 1949. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității clujene, luându-și licența în 1953. În 1971 va obține titlul de doctor
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
2004, Berlin), traducător. Frecventează în orașul natal Liceul „Brukenthal” și își dă examenul de bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr”. Ulterior se ocupă de gazetărie la București, ca reporter al ziarului „Neuer Weg” (1949-1951), dar revine în ținutul de baștină ca învățător în diferite sate (1951-1954). Din nou în capitală, se dedică literaturii, scriind povestiri și romane destinate mai ales cititorului tânăr. Membru în conducerea Uniunii Scriitorilor (1955-1971), va fi, din 1959, și redactor (pentru proză) la revista „Neue Literatur”. Emigrează în
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
istorico-filologice. Cel mai cunoscut va deveni nepotul său, poetul și eseistul B. Fundoianu, pentru care, după propria-i mărturisire, bogata bibliotecă moștenită de la bunic a avut un rol decisiv în formarea sa. După absolvirea liceului, la Iași, unde îl are învățător pe Ion Creangă, S. frecventează cursurile Facultății de Litere și Filosofie tot aici, dar, atras și de medicină, în 1876 este student la facultatea din București. Îndeplinește funcția de secretar al Societății „Sinai”, apoi al Spitalului Israelit și al Azilului
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
, Stanislav (2.V.1931, Akmanghât, azi Bilolissia, Ucraina - 16.XII.1999, Kiev), istoric literar și traducător ucrainean. Este fiul Mariei Semcinski (n. Maiboroda) și al lui Volodimir Semcinski, învățători. Face școala primară în satul de baștină, apoi urmează Liceul „Regele Mihai” din Cetatea Albă (1942-1944) și, în limba rusă, școala medie din Tatarbunar (1944-1948), pe care a absolvit-o cu „medalie de aur”. Frecventează cursurile secției de filologie clasică
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
citească și să scrie, Marin să fie retras de la școală și pus la muncă. Este un elev bun, dar nu încă un elev eminent. La sfârșitul clasei a IV-a (1933-1934) se clasifică al treilea, cu media 8. Are un învățător capabil, Ionel Teodorescu, care pune o vorbă bună pe lângă familie să îl dea la carte. O fotografie din această perioadă arată un băiat care, comentează scriitorul, „parcă avea mintea undeva, pierdută în somn [...] nu părea încă să se fi trezit
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ȘERBAN, Ion Vasile (8.VIII.1942, Dumbrăveni - 30.IX.2005, București), critic și teoretician literar. Este fiul Victoriei Șerban (n. Costea) și al lui Vasile Șerban, învățători. Face școala elementară și liceul la Dumbrăveni, apoi urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965). Obține titlul de doctor cu teza Critica sociologică, o formă în tipologia criticii literare (1980). Lucrează ca preparator (1966
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
, George (13.II.1920, Frasin, j. Suceava - 8.XII.1976, Suceava), prozator. Este fiul Leopoldinei și al lui Onisim Sidorovici, țărani. Urmează cursurile primare și liceale la Școala Normală din Cernăuți, absolvite în 1939. Va lucra apoi ca învățător la Bucșoaia-Frasin (1942-1944), Bașcov, județul Dolj (1944-1945), Gura Humorului (1961-1965) și ca redactor al ziarului „Zori noi” din Suceava (1965-1971). Debutează în 1943 la „Bucovina literară” din Cernăuți și va fi prezent, mai ales cu reportaje, în „România liberă”, „Scânteia
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
ȘEZĂTOAREA, revistă apărută la Fălticeni, cu mari întreruperi, de la 1 martie 1892 până în 1929, sub conducerea lui Artur Gorovei. Grupul membrilor fondatori îl formau câțiva învățători (N. Vasiliu, C. Pavilescu și T. Daniilescu), susținători entuziaști ai propunerii lui Artur Gorovei și Mihai Lupescu, cei care în decembrie 1891 hotărâseră, la Broșteni, apariția Ș. Revista, ale cărei coloane erau deschise colaboratorilor din toate povinciile românești, răspundea nevoii
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
, Grigore (21.IX.1856, Gârbova, j. Alba - 26.XII.1907, Cărpiniș-Gârbova, j. Alba), folclorist și prozator. Frecventează cursurile primare în satul natal și Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, absolvit în 1875. Este mai întâi învățător la Poeni, iar din 1884 învățător și preot la Cărpiniș, localități din județul Alba. Încercarea de a-și depăși condiția precară de existență prin exploatarea unei mine eșuează și S. moare sărac. Alături de Ion Pop-Reteganul, pe care l-a cunoscut
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
, Grigore (21.IX.1856, Gârbova, j. Alba - 26.XII.1907, Cărpiniș-Gârbova, j. Alba), folclorist și prozator. Frecventează cursurile primare în satul natal și Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, absolvit în 1875. Este mai întâi învățător la Poeni, iar din 1884 învățător și preot la Cărpiniș, localități din județul Alba. Încercarea de a-și depăși condiția precară de existență prin exploatarea unei mine eșuează și S. moare sărac. Alături de Ion Pop-Reteganul, pe care l-a cunoscut, S. a cules și a publicat
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
subtitlul „Bilunar de informare literară și pedagogică. Răboj al faptelor și năzuințelor neamului românesc”, din august 1944 schimbat în „Tribună independentă de luptă profesională. Răbojul faptelor și năzuințelor învățătorimii”. Director: Mircea Ispir. Revista este editată sub auspiciile Asociației Generale a Învățătorilor din România. Rubrici: „Note-Informații-Polemici”, „Însemnări”, „Bazar”. Colaborează cu versuri N. Bocșa, Em. Papazissu, D. I. Pietrari, G. Bobei, V. Copilu-Cheatră, G. Roiban, iar cu proză Ion Dongorozi, Mihai Spiridonică, Mihail Lungianu, Șerban Nedelcu. S.n. include sporadic articole, cronici literare și recenzii
SLOVA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289723_a_291052]
-
ȘIREAGU, Octavian (21.III.1901, Potău, j. Satu Mare - 26.XI.1986, Cluj-Napoca), poet și traducător. Este fiul Aureliei (n. Manu) și al lui Petru Șireagu, preot și învățător. Face școala primară în Topa de Jos, județul Bihor (1908-1912), apoi urmează liceul romano-catolic la Șimleu Silvaniei, Liceul „Gh. Șincai” la Baia Mare (bacalaureat în 1920) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde în 1925 își susține
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
De Gubernatis, la Roma (1899), a organizat, în capitala Franței, Congresul pentru Pace al Uniunii Universale a Femeilor (1900), a participat la Congresul Latin (Paris, 1902) ș.a., fiind o neobosită propagandistă a cauzei românești. Este prezentă la toate întrunirile Societății Învățătorilor și are inițiativa introducerii școlii în aer liber. Datorită acțiunilor de binefacere a fost numită Maica Smara. În 1893 a scos „Altițe și bibiluri”, publicație literară, destinată deopotrivă studierii portului și artei cusăturilor populare. Debutează la „Literatorul”, în 1881, cu
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
SĂPUNARU, Gheorghe (26.II.1883, Urechești, j. Vrancea - 28.VII.1920, Valea Călugărească, j. Prahova), poet. Este fiul Joiței (n. Sârbu) și al lui Sandu Săpunaru, învățător. Va absolvi în 1903 Școala de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, devenind în 1907 director al Școlii de Viticultură de la Valea Călugărească. Se specializează în Franța, la Montpellier. În ultimul an de viață se află la conducerea județului Prahova. Editează
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
va putea pomeni marea înflorire de talente de acum douăzeci de ani fără a-l numi pe dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o formulă lapidară, și mai tranșant: „G. Săpunaru reprezintă ruralismul integral”. Lirica lui S. celebrează figuri ale satului (Învățătorul, Secerătorul, Ciobănița, Bunica), reface imagini rustice (Tablou de iarnă, La muncă), evocă figuri de justițiari (Trei fârtați), apelează la motive de basm (Din vremea veche, Moartea spătarului) și la motive istorice (Închinare Cetății Hotinului, 1907. Fragmente). Peste toate se așterne
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
redactor: Emilia Andreescu. Foaia își va înceta apariția din cauza conflictului în care redactorul va intra cu autoritățile austro-ungare. Destinată comercianților și țăranilor, S. își propunea să se ocupe numai de chestiunile naționale. Se republică apelul lui At. M. Marienescu adresat învățătorilor români prin gazeta „Pedagogul român”. Se poartă polemici aprinse cu ziarul timișorean „Luminătoriul”. Apar diverse articole pe teme sociale, sunt publicate și câteva schițe, datorate lui Teodor Daul, scenete și povestiri cu caracter popular. Foarte numeroase sunt versurile, mediocre, semnate
SATEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289508_a_290837]
-
ȘI ȘCOALA, publicație apărută la Cluj din septembrie 1931 până în februarie 1940, cu subtitlul „Revistă lunară pentru educație și învățământ”. Redactori: Constantin Iencica și D. Goga. În Cuvânt către cititori se arată că publicația va urmări îmbunătățirea „culturii generale a învățătorilor”, oferind material pentru activitatea școlară și extrașcolară. Principalele rubrici sunt „Studii și articole”, „Pagina literară”, „Medicina școlară”, „Pagina juridică”, „Cronica”, „Cărți, reviste”, „Consemnări”. Articolele din domeniul pedagogiei și psihologiei școlare sunt semnate de N. Mărgineanu, Liviu Rusu, Onisifor Ghibu, Al.
SATUL SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
Popa, Secvență de baladă, George Todoran, Poetul, Dimitrie Danciu, Noi nu ne-am cunoscut). În „Partea literară” sunt incluse texte pentru copii din scrieri de I. A. Bassarabescu, Mihail Sadoveanu (Domnul Busuioc), Ion Dongorozi (În ajun de examen), Liviu Rebreanu (Învățătorul), Ion Agârbiceanu (Dascălul Vintilă), Mihail Lungianu (Cum potrivește Dumnezeu), Eugenia Mureșanu, dar și din Giovanni Pascoli (Copilașul), A. P. Cehov (Ocrotirea) ș.a. Se publică contribuții de istorie literară (G. Bogdan-Duică despre G. Barițiu, G. Pretorian despre O. Goga), se comentează opera
SATUL SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
, Octav (23.X.1908, Vlad Țepeș, j. Călărași - 11.III.1991, București), poet și publicist. Este fiul Mariei (n. Cristea) și al lui Vișan Popa, țărani; prenumele la naștere este Dumitru. După ce urmează Școala Normală din Călărași (1921-1927), devine învățător și director de școală la Mârzaci, județul Orhei (1927-1939), redactor la „Cuvânt moldovenesc” (1938-1939), „Albina”, „Căminul cultural și școala țăranului” (1941-1947), „Viața Basarabiei” (1942-1944). A fost director al Ateneului Popular „Al. I. Cuza” din București (1948-1952) și al Căminului Cultural
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
produce psihotraumatisme copilului, oferindu-i o „motivație” care să-i trezească interesul și atitudinea de cooperare cu Școala și procesul de educație și instrucție oferit de aceasta. Antrenarea motivațională în procesul educațional-școlar este esențială și depinde de talentul pedagogic al învățătorului, dar și de stimularea familiei copilului. Trecerea de la casă la școală, de la familie la clasă, trebuie să nu reprezinte o „ruptură”, ci un „salt de continuitate”, pe care copilul să-l accepte ca pe o evoluție firescă în dezvoltarea sa
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice învățării. Învățarea matematicii este, alături de citit și scris, cea mai grea sarcină a învățământului primar. Trecera de la activități specifice preșcolarului în lumea serioasă a școlii este un proces destul de complex, iar sarcina învățătorului și, evident, a micului școlar nu este deloc ușoară. Iată de ce, cei doi protagoniști, învățătorul și elevul trebuie să colaboreze eficient, în perspectiva optimizării procesului instructiveducativ. Lucrarea de față își propune să prezinte jocul didactic în lecția de matematică la
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]