KorAP: Find »[drukola/base=ședea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...267 >

6,670 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

Într-o cârciumă, un mahalagiu se împinse în prinț, G. Călinescu imagină exclamații inexistente din partea acestuia și-l luă de gât, cu intenția precisă de a-l sili să se înfurie și apoi să-l lovească cu un briceag. Agenții ședeau la o parte, gata de a "aresta" pe mahalagiul agresor, căruia i se promisese imediata eliberare pentru caz de legitimă apărare și o substanțială recompensă bănească. Din păcate, Hangerliu unea calmul cu o forță herculeană, foarte bine disimulată în moliciunea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
aici discret, și un individ îmbrăcat țărănește avu misiunea de a lua parte la expedițiile cinegetice și a trimite un glonț greșit. Însă Hangerliu se înconjură numai de oameni de-ai lui, înarmați mereu ca de vânătoare chiar și când ședeau în casă, bând vin fiert și jucând cărți, refuzând a accepta în suită persoane neverificate. Individului îi fu cu neputință a se apropia de Hangerliu. E de reținut că în Mișcare Hangerliu avea aderenții lui personali, chiar când era vorba

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fără a deveni ridicol. Dar mirare! Jack smulge mâinile damei în rochie de seară, declară că el însuși e cast și nu înțelege să sucombe în fața unei femei. A da lovituri, acesta e "idealul" vieții lui. Se presupunea că femeia ședea în pivniță cu Jack multe ore din noapte, în așteptarea veștilor de la soț (piesa nu avea decât un decor pentru toate actele). Între timp, soțul avar se ducea la poliție, de la care afla că atacatorul nu putea fi decât Jack

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din nou în convoi bandiții cu cagule, având în mijlocul lor pe Jack, numai mascat și în jachetă. Jack era dus pe scenă și așezat în mijlocul ei. În dreapta și în stânga, în două sferturi de cerc, ședeau bandiții în picioare. Urmau un interogatoriu, un verdict și execuția imediată, de față fiind mereu femeia în rochie de seară. Jack era condus la fundal, unde se prezuma a fi un zid, iar bandiții, întorcînd spatele spre public, trăgeau cu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
a despica și a scuipa semințe. Agentul venind și pândind în nenumărate rânduri, ajutat de alți agenți, crezu a constata că în timp ce toți actorii părăseau după reprezentație localul, unul singur, cel mai înalt, identificabil cu Jack, nu ieșea, indiciu că ședea ascuns înăuntru. După un control mai amănunțit al impresiilor, agentul se consolidă în opinia că Jack era Carababă, refugiat în teatru în vreun colț al vechiului imobil. Investigațiile sale nu fură extinse asupra existenței între spectacole a actorului, din teamă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cărora era nelipsit. Asculta piesele cu cea mai mare atenție, ca un om complet liber, dedicat frumosului, și făcând cerc, discuta spectacolul cu grupul său. Punea note, oral, la actori, prilej de prezentare a unora în lojă. Nu totdeauna Pomponescu ședea în lojă, câteodată mergea pur și simplu într-un stal, dacă întîlnea un cunoscut și găsea loc liber. O asemenea ambalare pentru spectacole și concerte făcea mai puțin șocantă frecvența asiduă a lui Pomponescu la Operă, unde, cu sprijinul său

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi în picioare, fără a da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt bătrâne renunță de bunăvoie la orice rezistență și-și fac o uniformă voluntară de senile. Bătrânii

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
aceea niciodată nu putea fi găsită în ținută "de casă". Madam Farfara în camizol, iată o imagine imposibilă. Și când intra în bucătărie, ca într-o vizită la muzeu, se afla complet costumată și grimată. De altfel, madam Farfara nu ședea acasă și suferea și ea de o anxietate similară aceleia a lui Pomponescu. Avea sentimentul intim că, în vizită sau la restaurant, bătrânețea n-ar fi putut s-o atingă. Timpul o aștepta numai acasă, în vreme ce ea, isteață, evita domiciliul

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
general. În afară de ceaiul caritativ, mai exista, după gurile rele, în fiece seară "conferința". Aceasta era convocarea de către Pomponești a lui Pomponescu, în scopul de a-l determina să rezolve numeroasele solicitații făcute prin ele. Madam Pomponescu, cu ochelarii pe nas, ședea cu un morman de petiții și însemnări înainte. - Jean, trebuie să intervii pentru chestia asta a lui Gulimănescu. Pomponescu lua un aer de curiozitate zâmbitoare. - Ce mai cere Gulimănescu? Gulimănescu cerea "material lemnos abandonat de la construcția unui pod în comuna

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
subjecțiune, Ioana se adaptă calității de ministru a lui Pomponescu și nu mai părea a-i acorda nici o importanță, nereacționând în nici un chip când Pomponescu se proclama agasat de demnități. Pentru Indolenta, un gagist de la Operă, Pomponescu sau regele Angliei ședeau pe același plan, poate cu o nuanță de interes mai acut profesional pentru cel dintâi. Nimeni nu se distingea în mod deosebit în ochii Indolentei, insensibilă la renume. Și cu toate astea, Indolenta avea instrucție, cunoștea autorii clasici. E de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
odată cu o stofă tabac splendidă. Nu tabac, așa ca frunza scorojită, ca foaia de arțar uscată care bate în roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar dumneata!... Aici e o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și mie îmi place toamna. De aceea iubesc Bucureștii. Prin septembrie-octombrie e la noi o vreme delicioasă, când cad frunzele. În Orient, toamna n-are personalitate. - Apropo, mă înnebunesc după crizanteme, o s-avem o expoziție pe toamnă, târziu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
diferența. Saferian refuză: . - Ziua de ieri s-a dus, ce-a fost a fost. Trebuia să fiu eu cu băgare de seamă. A fost norocul dumitale, de ce să ți-l stric? Să fii sănătos și să mai cumperi! . Când însă ședea în magazin, la întîia vânzare, lunea dimineața, Saferian dădea bancnota prin păr, prin barbă, în semn de saftea, și nu se rușina de acest gest nici față de persoanele notorii ce s-ar fi aflat în preajma sa. Acestora le explica: . - Așa

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
sa. Acestora le explica: . - Așa am apucat de mult. Superstiții negustorești, noi leținem cum am apucat. Dacă nu dau banul prin barbă, n-am curaj toată săptămâna. . Saferian era afabil cu clienții și le vorbea cu moliciune despre orice. Uneori ședea și în ușa magazinului și dacă auzea pe unii remarcând un obiect și întrebîndu-se de nu e scump, intra în vorbă cu ei: . - Nu este scump, la mine sunt de toate prețurile, astaieftin, puteți să luați. Afară de aceasta, Saferian avea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
vreun viitor. Mediile comerciale sunt foarte sensibile și știu lucrurile înainte de a se întîmpla. Fără a fi prea optimiști, negustorii se raliau în mod straniu taberei care avea să stârnească războiul, încredințați că aceasta va apăra ordinea burgheză. În general ședeau în observație, depozitau mărfuri și schimbau natura comerțului, bănuind stagnarea unor ramuri. Negustorii sași erau în excitație, râzând mulțumiți, foarte mulți căutau a-și extinde afacerile, mutând centrul la București, și pipăise pe Demirgian dacă Saferian n-ar fi dispus

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
a-i interzice contactul cu prietenii, totuși Suflețel, din motive personale, ținea să stea liniștit. Gaittany veni prin surprindere la sanatoriu (pe al cărui proprietar îl cunoștea) și pătrunse cu complicitatea personalului în camera bolnavului. De fapt, aripa în care ședea Suflețel la parter, dând spre o grădină, nu era locuită de veritabili bolnavi, ci de convalescenți în căutare de liniște, de două bătrâne de familie mare, ținute de rude acolo, ca într-un azil onorabil. Gaittany ridică mâinile spre cer

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
dorit, în acea seară, la opt. Necunoscutul rugă pe Suflețel să revină la șapte jumătate și să-l conducă afară din instituție în modul cel mai discret cu putință. Când Suflețel se prezentă, necunoscutul, ras proaspăt, părând ciupit de vărsat, ședea în haina lui de piele pe marginea patului. Fără a se ridica, spuse calm, cu o nuanță blajină, lui Suflețel: - Nu v-am spus cine sunt. Mă numesc Gavrilcea! Lui Suflețel părul i se ridică vâlvoi în cap cu atâta

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Dar și în privința aceasta Ioanide era ros de îndoieli: Dacă și-a făcut un tic?" În general, însă, n-avea iluzii cu privire la Botticelli, acesta arăta devotament, nu însă entuziasm. Ioanide avea impresia a se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească Dumnezeu de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
pragmatici. Calitatea spirituală, cum se vede, nu intra în chestiune. Un metafizic însemna un om care urmărea liniștea gândurilor sale, trăind într-o sferă abstractă, chiar când, spre a-și apăra această izolare, părea a coborî în prezent. Astfel, Hagienuș ședea numai trupește în casa lui Pomponescu, căutând o protecție pentru voluptățile sale intelectuale gratuite. Hagienuș mințea, nu-l interesa nici un eveniment, ar fi fost în stare să dea orice iscălitură de adeziune politică, numai să fie lăsat în pace. La

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Ioanide. De la scotocirea prin casă, Ioanide, în căutare de elemente pentru menținerea Pichii pe pământ, trecu la anchetarea persoanelor ce cunoscuseră pe fată. În primul rând la Erminia. . - Ascultă, Erminio, ce făcea Pica atunci când a stat latine? . - De multe ori ședea aici pe marginea canapelei, cucoatele pe genunchi și cu capul în mâini. . - Ce zicea? . - Că e foarte mâhnită de-a te fi supărat, că-și dă seamade dreptatea ta în general, însă sunt lucruri mai presus de priceperea ei. . - Se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ar adeveri ce-ai spus tu ar fifoarte nefericită. . - Veșnica poveste! Ce-o fi văzut la ipochimen? . - Era delicat cu ea, plin de sentimente frumoase. . - Mă întristezi. Să lăsăm asta! Altceva ce făcea Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea. Isprăvea un volum într-o zi. . - Cînta? . - Fredona puțin când era bine dispusă, apoi amuțea. Șimai veselă, se dădea jos pe scară fluierând. . - Fluiera Pica? . - Ba bine că nu! . - Niciodată n-am

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
închipui pe Pica cu șorț înainte. . G. Călinescu . - I-am pus unul de farmacie al lui frate-meu, îi ședeafoarte bine, încît am luat-o de mână și am dus-o la el s-o vadă. . - Dacă știam că-i șade bine halatul, o înscriam laMedicină. . - Nu cred că i-ar fi convenit. Nu suferea sângele. M-amînțepat puțin la un deget și și-a acoperit ochii de spaimă. Mai ales când mi-am pus sare deasupra, strângea dinții. . - A murit, cum

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lung. Așa, ca un tătar, aveai după ea tot hazul. O seară întreagă am vorbit astfel numai de tine și de Tudorel. Mi se pare că amândoi vorbeau des de tine. Pot să-ți mai spun că seara obosea dacă ședeam prea mult jos și pica de somn ca copiii mici, dormind ușor, abia respirând. Când o trezeai, avea o tresărire de spaimă, i se tot părea că s-a întîmplat ceva. M-a rugat s-o las să doarmă cu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
observase fugitiv pe Pica din aceste puncte de vedere. După Hergot, femeile în general sunt rezistente la frig și ies iarna îmbrăcate ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară în ger fără haină când avea de lucru prin curte. Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Are să facăimposibilul să te desființeze. . - Ăsta ar fi cel mai mic necaz al meu. Chinurile mele nusunt de ordin profesional. . - Faci rău că te dezinteresezi. Ai dușmani mari, care tevor doborî. Trebuie să lupți, să le explici. G. Călinescu Ioanide ședea locului din curiozitate intelectuală, vrând să vadă până unde merge Gulimănescu. - Să explic ce? . - Că dumneata ai dreptate, să începi a ralia lumea lapărerea dumitale. . - Aici ai haz. Asta e o afacere între primar și mine. Îiplace, bine, nu, la

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fel de a-și arăta superioritatea: "Eu n-am să fac niciodată ca tine, mă voi feri de accidentele tale." - Tema pe care le-am dat-o e biserica cu sfinți, asta e bună pentru o machetă. Asistența, minus Gaittany, șezu smerită, ferindu-se de a arunca chibritul aprins într-un aer presupus a fi încărcat cu vapori de benzină. Interesant este că era așezată în cerc de-a lungul pereților, prinzând pe Ioanide în focul privirilor. " Am înțeles, interpretă arhitectul

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]