7,853 matches
-
dar, dacă ceva se vinde foarte bine, înseamnă că există și clienți foarte numeroși. Cum să spui atunci că nu au nici o legătură cu țărișoara noastră, unde se cîntă, se vînd și se cumpără toate aceste manele, și că doar „țiganii parveniți” ne fac iar de rîsul lumii ! ? Manelele sînt, fără doar și poate, unul dintre cele mai reprezentative fenomene sociale din România post-comunistă. Fiind muzică, ele sînt percepute însă doar la capitolul „fenomene culturale” - iar din acest punct de vedere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că lupul își schimbă părul, dar năravul ba ! Un repertoriu divers de rituri, reprezentări și zicători înconjoară acești meșteșugari - fierari, morari, cîrciumari etc. -, semnalînd riscul pe care îl reprezintă dincolo de aparențele benefice. De multe ori, ei sînt străini : fierarii sînt țigani, cîrciumarii sînt evrei... Să însemne deci că țăranii români sînt xenofobi de la mama lor, că asta este o trăsătură funciară a acestora ? Ar fi puțin hilar. Măcar pentru faptul că morarul, de pildă, este de regulă român, fiind totodată înconjurat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rețelelor de corupție organizată. Adică de generația de mîine a mai-marilor țării, care va pune mîna pe conducere în cîțiva ani. 5. Cînd, întîmplător, „se sparge buba”, cade, populist, capul vreunui Moțoc și statul închide dosarul. Iar cînd „Moțoc” este țigan, organele statului dau liber la linșaj. După acest circ fără pîine, dosarul se închide, în așteptarea următorului „eveniment”. în concluzie : problema nu este deci că sîntem conduși de clanuri (țigănești), ci că sîntem apărați de instituții (românești) care sînt parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
interviuri unor persoane ce lucrau la un orfelinat de stat din Ploiești. Cînd i s-a spus că un străin vrea să adopte un copil abandonat, dr. Luiza Popescu a atras atenția că majoritatea provin din „fabrica de copii” a țiganilor. „Cum pot americanii să vrea să adopte țigani ?” - s-a minunat ea. „Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha ! Un astfel de copil va sfîrși aproape sigur prin a fi un hoț !” Declarația lui Popescu - comentează Kohn
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de stat din Ploiești. Cînd i s-a spus că un străin vrea să adopte un copil abandonat, dr. Luiza Popescu a atras atenția că majoritatea provin din „fabrica de copii” a țiganilor. „Cum pot americanii să vrea să adopte țigani ?” - s-a minunat ea. „Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha ! Un astfel de copil va sfîrși aproape sigur prin a fi un hoț !” Declarația lui Popescu - comentează Kohn - este o ilustrare izbitoare a puterii unei idei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fiecare ocazie dacă „asta e scris în mentalitatea românului”, respectiv dacă „este în genele românilor”. Fără să ne dăm seama, rasismul devine astfel și autoreferențial : ne percepem și ne evaluăm și pe noi înșine tot în termeni confuz rasiali. În raport cu „țiganii” însă, acest rasism a devenit nu doar cît se poate de limpede și răs pîndit (paradoxal și atipic, mai ales în rîndul persoanelor educate), ci de-a dreptul militant. Iar prin acțiunile și discursurile unor autorități locale susținute de partidele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
foarte bine că acest gest - chiar dacă făcut, se pare, și la enervare - îi va aduce voturi. Și i-a adus. Asta se cheamă însă rasism electoral. Asta se cheamă instrumentare a aversiunii cît se poate de reale a românilor față de țigani în scopul obținerii de beneficii politice. Pe scurt, este vorba de un gest politic conștient și con secvent care, pe termen mediu și lung, poate aduce atingere securității statului prin radicali zarea și politizarea unor conflicte sociale încă latente. Căci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care nu ți-o cere nici un „interes superior”. P.S. Tocmai cînd am încheiat aceste rînduri, primesc informația că un maghiar verde și-a comandat niște complicate teste genetice pentru a demonstra că el nu are nici o picătură de sînge de țigan sau de jidan, că este „pur” etnic. Nu-i ceruse nimeni (deocamdată...) acest lucru ! Chiar asta vrem ? Fuga de realitate Din virtualul năbădăios al e-societății române a poposit acum cîteva zile pe ecranul calculatorului meu un pps paradigmatic, un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de mașinile lor. - Undeva, departe, UE și moda corectitudinii politice ne învață să mulțumim frumos pentru asta și să ne ștergem la gură. Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi. Ați ghicit, presupun, că este vorba despre Ei (țiganii) și Noi (românii), imaginile montate artistic fiind „grăitoare”. Nimic nou, nimic surprinzător, tot e bine că nu ni se sugerează și „soluția finală” ! Mai mult, nici nu mă interesează în cele de față părerea domnului Mândruță și a fanilor săi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, rușii chiar erau puteri năprasnice. Dar țiganii ! ? Frați români, mai dați-o dracului de treabă ! Chiar nu remarcă nimeni ridicolul penibil al acestei fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca oropsiți ai sorții, ca victime ale unui Big Brother ? și acum, dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca oropsiți ai sorții, ca victime ale unui Big Brother ? și acum, dacă nu mai avem pe cine să dăm vina, ne-am apucat să facem din amărîții de țigani noul Hannibal în fața porților culturii noastre feciorelnice ! Ce-ați zice de puțină demnitate națională ? Mai grav este că acest éternel retour transfigurează însăși realitatea. Pentru cei care cred în acest pps, chiar așa stau lucrurile, chiar aceasta este realitatea, pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
social imaginabil. Mă simt tot mai solidar cu „săracii”, pentru că n-am fost învățat să disprețuiesc și deoarece mă știu la fel de vulnerabil ca și ei. Mă simt tot mai jidan, pentru că săracul, actual sau potențial, a devenit jidanul crizei (sau țiganul, dacă preferați, tot aia...). Mă simt astfel deoarece dorința mea legitimă de a muri în demnitate, așa cum am trăit o viață întreagă, este tot mai amenințată de politica acestei drepte „harnice” și disprețuitor inumane. Pe steagul Modernității scria Liberté, Egalité
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în mulțime: un cilindru nesfârșit, vânăt, ca de ipsos vopsit, cu imense înotătoare de pește și, în gură, cu fanoane stufoase. Balene se mai numeau și lamelele flexibile de plastic pe care le purta tata în gulerul cămășilor. Le vindeau țiganii pe la colțuri. Dar cel mai frumos lucru din Orășelul Copiilor, în afară de brad, mi s-a părut racheta Vostok, în mărime naturală, în vârful căreia te puteai sui, ca într-un turn. Sus, într-o cabină, le vedeai pe cățelușele Strelka
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu prea mergeam, căci era o femeie îngălată, în casa ei, copleșită de copii mici, anul și cârlanul, mirosea mereu a murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță de țigani, întortocheată și gălăgioasă, cu o biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă) pentru că, din întîmplare, nașa avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru cu miros de mititei. Mișunau în jurul lui bețivi, țigani îmbrăcați ungurește, cu femeile cu fuste crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pomenea murmurând puștimea, dar își lua seama repede șicanând că ar fi un Pink Floyd "în mizerie". Indiferent de comentarii, zi de zi eroul nostru relua, cu evidentă încîntare, șirul de note întregi, care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori cu admirație profesională pe sub mustața á
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pornind de la punctul zero, știm că al doilea război mondial a fost început de către germani, aceștia considerând că sunt singura rasă ariană, iar toate celelalte popoare trebuie exterminate, din cauza unui simplu fapt, că sunt de rase inferioare, inclusiv evreii și țiganii, după care au urmat slavii și francezii (din fericire, locuitorii regimului de la Vichy au fost protejați de acest lucru). Totul a pornit de la această nebunească idee a lui Adolf Hitler, după care a fost urmat de toată Germania. Ceea ce l-
Ce pot cauza drogurile?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Stan Georgiana, Honciuc Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1990]
-
decât majoritatea absolută a populației, ceea ce întărea caracterul național unitar al statului. Potrivit recensământului din 1930, românii reprezentau 71,9 %, ungurii - 7,9 %, germanii - 4,1 %, evreii - 4,0 %, rutenii și ucrainenii - 3,2 %, rușii - 2,3 %, bulgarii - 1,0 %, țiganii - 1,5 %, turcii - 0,9 %, găgăuzii - 0,6 %, cehii și slovacii - 0,3 %, sârbii, croații și slovacii - 0,3 %, polonezii - 0,3 %, după care urmau, cu procente mai mici, grecii, tătarii, armenii, albanezii, huțanii și alte neamuri. În toate provinciile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
substanțial la asigurarea sporului natural al populației statului român. Structura etnică, conform Recensământului din 1930, era următoarea: 56,2 % români, 12,3 % ruși, 11 % ruteni, ucraineni, 7,2 % evrei, 5,7 % bulgari, 3,4 % găgăuzi, 2,8 % germani, 0,5 % țigani, 0,3 % polonezi, 0,3 % alte neamuri. Ca și în celelalte provincii aflate sub dominație străină, reducerea procentului deținut de români a fost rezultatul, în general, al politicii de deznaționalizare, de colonizări, de deportări (în acest caz) ș.a. Dacă în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
1870 încoace numărul total al populației din Basarabia n-a putut să scadă, ci dimpotrivă. Acest element etnic străin nu este elementul evreiesc, deoarece numărul evreilor locuind în Basarabia se cunoaște; nu sunt de asemenea nici germanii, nici cazacii, nici țiganii, rușii schismatici sau bulgarii, toți oameni de rase sau religii diferite, ușor de recunoscut și al căror număr de altfel redus se cunoaște. Rămân deci ucrainienii - și în acest caz este important să se știe unde s-a putut stabili
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului, dar-ar boala-n tine de țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rău, că ea s-a gândit să-mi dea ăștia cinzeci de lei ! După ce-a murit mă-sa, ea s-a gândit să mi-i dea, în loc să facă la colive și la parastase și să-ndoape pân cimitire toți țiganii ! Toată liota de nespălați care sare pe tine cum te vede-n mână c-o farfurie ! Și bine-a făcut, că măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat mă-sa, păi i-aș fi văzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vrie. Mă cheamă la patul lui. Vrea să ne Împrietenim, rînjește pe sub mustața rară. Aștept În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei lui de nomazi plecați de pe Gange: e arămiu și are un nas coroiat și tăios și, deși are o privire de adevărat venerator al lui Kali, cu un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît de desuet, Încît Într-o seară, Gărăgău, ale cărui urechi originale de țigan sînt mult mai sensibile decît ale noastre, se dă la el. — Ce mă-ta crezi tu, mă Portocală, că ești? Privighetoare? CÎnd Gărăgău Își dă drumul la țeavă, ies niște chestii atît de sălbatice, de autentice, Încît ne vine greu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar putea să fie sincer. — Am găsit o masă de ping-pong undeva În spate. E și palete În dulap. Măî, care vine să joace cu mine? Ceilalți șovăie, nu Îmi dau seama dacă de teama lui Portocală sau de teama țiganului. Gărăgău se uită În continuare la mine. — Măî lungane, tu nu ziceai că ești sportiv? Îmi fac un calcul simplu. S-ar putea să fie un tip imprevizibil, dar de cînd cu povestea cu mierea sînt semne că o poți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]