60,912 matches
-
virgină și nu știam nimic despre viața de cuplu. I-am promis că mă voi gândi la noapte și mâine, când mama pleacă la oraș, Îi voi da răspunsul. A doua zi, era marți, a venit după răspuns, s-a așezat lângă mine, m-a privit și cu puterea sa de pătrundere În mintea omului a Înțeles care este răspunsul și a ales cea mai sigură cale pentru a se convinge! M-a prins pe după umeri ... ... te plictisesc?! Crede-mă că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cenaclu și scrii versuri. Așa este, dar de unde știți? Gata cafeluța! Poftim! Pe masă tronau două cești mari din porțelan chinezesc pline ochi cu cafea a cărei aromă cucerise tot spațiul apartamentului și ceva din casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În față În cele două fotolii din piele, fata umplu pe jumătate cele două pahare și spuse. Știu că te-am supărat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mari din porțelan chinezesc pline ochi cu cafea a cărei aromă cucerise tot spațiul apartamentului și ceva din casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În față În cele două fotolii din piele, fata umplu pe jumătate cele două pahare și spuse. Știu că te-am supărat, te rog să mă scuzi pentru că team făcut să crezi că ... cea mai frumoasă fată nu numai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
desfăceau ritmic iar cele două pulpe fremătau promițând voluptăți nepământene. Contabila divină s-a ridicat, a Început să se dezbrace lasciv, a rămas numai În minima lenjerie intimă, s-a apropiat de Rică, tot numai o apă fierbinte, i-a așezat o mână pe după gât, apoi pe cealaltă, a Încercat să-l tragă spre ea dar deja gura fierbinte a băiatului Își căuta perechea iar unul dintre genunchii săi pătrunsese Între cele două pulpe calde, fata Îi prinse mâna și o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mâna și o conduse către cel mai minunat loc, se sărutară cu frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și ambițioasa sa contabilă fu nevoită să se ridice pe vârfuri pentru a-i așeza pălăria din piele, apoi Își sărută pătimaș tânărul său cow boy spunându-i: Cum se face domnule că Îți stă bine cu orice? Meritul principal consider că este al celei care știe să aleagă și să comande, poate că este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a apărat, m-a lăsat pe mâna călăilor de securiști, Doamne dacă l-aș prinde pe maiorul Roznoveanu! Dar, ce țară, ce marocani și ce femei, ’tu-le Aminul Aminei mamei lor! Ce spuneai de ... gradul de Îndatorare față de tine? Așează-te mai Întâi pe scaun, să nu cazi! Am aici adresa maiorului Roznoveanu și mă mir că nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Două săptămâni, Ștefan a supravegheat atent ușa de la scara blocului de unde odată la două zile, fix la orele șapte dimineață, omul său ieșea, cumpăra pâine, lapte, carne și fructe, dar numai după ce mergea În barul abia-deschis de la hotelul Central, unde așezat la o masă Întunecoasă din cel mai Întunecos colț, era servit și savura În liniște și discreție o cafea amară și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe durata a mai bine de o jumătate de zi, merseseră în urma ceasului lui Pierre, la o distanță de cinci ore. N-ar fi avut această șansă nici măcar când ieșeau să-și facă nevoile. Toaleta era un șir de găleți așezate în curte și, pentru a-și face misiunea mai ușoară, gardienii nu permiteau nici unui prizonier să meargă singur la găleată: se duceau în grupuri de cel puțin șase oameni. Și nici căderea nopții nu i-ar fi fost de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la o oră distanță de Gare de l’Est? — N-am fost niciodată în partea aia, spuse Pierre. Eu cunosc Gare Montparnasse. —Așa? Atunci n-ai de unde să știi de St Jean... Pierzându-și orice speranță, Chavel renunță și se așeză din nou lângă zidul de ciment, departe de toți ceilalți. În noaptea aceea împușcăturile se auziră pentru a treia oară: o rafală scurtă de mitralieră, câteva focuri de armă răzlețe și ceva ce semăna cu explozia unei grenade. Prizonierii stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
șoferul. Înainte de Voisin e cineva? Să-i dăm drumul. Își vârî mâna în pantof și scotoci temeinic, de parcă și-ar fi ales în gând un anumit bilețel. Scoase bilețelul, îl desfăcu și-l privi uluit. — Asta e, rosti el. Se așeză și începu să se caute prin buzunare după o țigară, dar, după ce o puse în gură, uită să o aprindă. Chavel simți cum îl cuprinde o bucurie imensă și oribilă. Parcă simțea că e deja salvat: mai erau douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unu. Curajul oamenilor simpli îl speria. Își dorea ca totul să se termine cât mai repede, parcă era o partidă de cărți care se prelungise prea mult, își dorea să facă cineva o mișcare și să închidă jocul. Lenôtre se așeză lângă Voisin, la perete, și întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă Voisin și începu să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
apartament. Dar nu este al meu. —Dar mobila? Nici mobila, doar cărțile. Stai jos, comandă Janvier. Să-mi scrii un... cum se cheamă?... un contract de donație. Da. Dar am nevoie de hârtie. — Ia de la mine, spuse Lenôtre. Chavel se așeză lângă Janvier și începu să scrie: „Eu, Jean-Louis Chavel, avocat, domiciliat în Rue Miromesnil, nr. 119, Paris, și în St Jean de Brinac... toate acțiunile mele, toți banii din conturile mele de la..., toată mobila, toate bunurile, proprietatea mea de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dimineața (șapte și cinci, după ceasul primarului și șapte fără două minute după ceasul deșteptător al lui Pierre) germanii veniseră și îi luaseră pe Voisin, Lenôtre și Janvier. Acela fusese momentul când îndurase cea mai cruntă rușine din viața lui, așezat lângă zid, urmărind expresia de pe chipurile tovarășilor săi și așteptând să audă răpăitul împușcăturilor. Deja devenise unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un hoț, de casă simțea o rușine aproape la fel de intensă. Căci își dăduse seama că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scorojite. Demodată încă din 1939, arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul se așeză la întâmplare pe un scaun, ca și cum ar fi fost în sala de așteptare a unui loc public, și rosti trist: Bănuiesc că și dumneavoastră ați uitat tot, ca și ceilalți. Ah, nu, îmi amintesc destul de multe, răspunse Charlot. — Deocamdată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aurită. Locul era ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză pe un scaun și privi scena: i se părea un act de trădare. Ospătarul-șef, care se oprea totdeauna să-i spună câteva cuvinte, trecu acum pe lângă el ca și cum nici n-ar fi existat și se opri tot la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bunica lui ținând în brațe primul ei copil. Mergând după Thérèse își spuse cu tristețe că era ca și cum și-ar fi adus mireasa în această casă veche. Fata îi dădu pâine cu brânză și un pahar de vin și se așeză de partea cealaltă a mesei din bucătărie. El rămase tăcut din cauză că-i era foame și era copleșit de gânduri. Aproape că nu mai trecuse pragul bucătăriei din vremea copilăriei - pe atunci venea înăuntru din grădină, în jurul orei unsprezece, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
astea? Cordonul halatului se târa pe podea în urma ei. — Ți se face rău numai la gândul că ai putea să le atingi, nu-i așa? spuse fata. Dar eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat, iar Charlot își spuse că e grozav de trist să vezi o persoană atât de tânără, atât de obosită și care totuși nu poate dormi. Sărmana de ea! exclamă Thérèse. — N-ar fi mai bine să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar fi trebuit să vin aici, dar orice animal hăituit se îndreaptă spre locurile cunoscute. Vă rog să mă iertați, Mademoiselle, pentru lipsa de tact. Plec imediat. Se așeză pe treapta cea mai de jos și-și ascunse fața în mâini. Da, ai face bine să pleci cât mai curând, spuse Charlot. Bărbatul își întoarse spre Charlot fața albicioasă și-și umezi buzele uscate cu vârful limbii; singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și apoi, pe scara din spate, până în camera lui. — Poți să te culci aici. Mâine-dimineață devreme am să te scot din casă. Nu trebuie să te vadă nimeni, căci altminteri va trebui să plec și eu odată cu tine. Bărbatul se așeză comod pe pat și-și întinse picioarele. Chiar ești marele Carosse? întrebă Charlot curios. În afară de mine, nu cunosc alt Carosse, răspunse celălalt. N-am frați, n-am surori, n-am părinți. N-am idee dacă pe tot cuprisul țării mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să câștigi bătălia, cât atmosfera mai era încărcată de emoție, datorită mie. N-aș vrea să știu că-ți datorez ceva. —Și de ce nu? N-ai nimic cu mine. Uiți că nu sunt Chavel. Căscă și se întinse, apoi se așeză comod lângă perete. — Mă rog, nu contează. Stinge lumina, așa, bravo! zise el și adormi imediat. Charlot se așeză pe scaunul tare de bucătărie, singurul loc pe care se putea sta. În jurul lui erau atâtea semne care-i arătau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
datorez ceva. —Și de ce nu? N-ai nimic cu mine. Uiți că nu sunt Chavel. Căscă și se întinse, apoi se așeză comod lângă perete. — Mă rog, nu contează. Stinge lumina, așa, bravo! zise el și adormi imediat. Charlot se așeză pe scaunul tare de bucătărie, singurul loc pe care se putea sta. În jurul lui erau atâtea semne care-i arătau cât de bine se instalase pseudo-Chavel ca la el acasă. Haina lui era atârnată pe ușă, iar sub ea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-l agățase de spătarul scaunului. Schimbându-și puțin poziția pe scaun, Charlot simți că ceva greu din buzunarul sacoului îi atinge piciorul. Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne și urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]