8,266 matches
-
Hermann Sudermann și Gerhart Hauptmann. Spațiul acordat dramaturgiei este, programatic, cel mai extins. Cronica dramatică e ținută, aproape număr de număr, de A. de Herz, înlocuit uneori, de Mihail Stăncescu și de M. Valeriu; Liviu Rebreanu se referă la jocul actriței Marioara Voiculescu, la spectacolul cu Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan ori glosează cu privire la „mustăți, barbe, peruci” și la „sufleur”. A. de Herz se oprește asupra ibsenismului, revista începând și tipărirea în serial a studiului lui Georg Brandes despre dramaturgul norvegian
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
și alți redactori. În primele cinci săptămâni de apariție, la S. a colaborat I. L. Caragiale, autor al unei serii de articole publicate sub titlul Cronica de joi, în care discută probleme generale, plecând de la evenimentele zilei (cazul mitropolitului Ghenadie, moartea actriței Teodora Pătrașcu ș.a.). Într-o atitudine publicistică superioară, se îmbină maturitatea scriitorului cu experiența observatorului pătrunzător și avizat al vieții sociale. R. Z.
SARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289489_a_290818]
-
precum Leonida Neamțu, Petre Luscalov, Rodica Ojog-Brașoveanu: intrigă conspiraționistă, la care participă agenți străini infiltrați pe teritoriul României socialiste; aceștia sunt identificați cu profesionalism de ofițeri ai Ministerului de Interne, mai ales în mediile aparținând „lumii vechi”: colecționari, avocați, foste actrițe etc. Deși ideologizate în susținerea imaginii „nesănătoase” a societății interbelice „decadente”, narațiunile se fac remarcate prin clișeistica tentantă a superacțiunii: urmăriri, quiproquouri, cifruri elucidate, demonstrații ale căror concluzii sunt intuite, însă așteptate cu febrilitate pentru a fi confirmate. Un caz
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
valorifice banalitatea faptului cotidian, constă în tratarea plată a unui subiect generos, acela al devenirii unor tineri. Aceștia pendulează unii în jurul altora, cuplurile se fac și se desfac, cineva dorește să devină scriitor (autoreferențialitate folosită cu stângăcie), o tânără e actriță etc. Deși autorul nu a mizat pe această încadrare a scrierii sale, Verigile nu s-ar defini nici ca roman de gare, lipsindu-i antrenul epic și abilitatea livrării elementului senzațional. SCRIERI: Zidul, București, 1967; Verigile, București, 1971. Traduceri: Claude
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
B.[ernard] V.[arnava] (1849, Moinești - 26.III.1907, București), traducător. Este fiul lui Iosef Grünberg, profesor, și frate cu pictorul Nicolae Vermont și cu actrița Lea Ventura (Fanchette Vermont), soția lui Grigore Ventura, critic și autor dramatic. A urmat școala elementară în orașul natal. Din 1870 a făcut parte din administrația ziarului „Pressa”, înlocuindu-l pe C. D. Aricescu, iar în 1877-1878 a figurat ca
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
comentat de..., București, 1997; Grădina cu rodii, București, 2002; Sezonul oglinzilor abandonate, Cluj-Napoca, 2002. Ediții, antologii: Tudor Vianu, Corespondență, introd. edit., București, 1970, Întregul și fragmentul. Pagini inedite, restituiri, tr. și pref. edit., București, 1997; Carol Ardeleanu, Diplomatul, tăbăcarul și actrița, pref. edit., București, 1972; F. Aderca, Domnișoara din str. Neptun. Orașele scufundate. Copilul cu vioara. Scurt roman al unui ogar, pref. edit., București, 1982, Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor. Revolte, pref. edit., București, 1987, Zeul iubirii (Țapul). Femeia cu carnea
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu despre Theodor Aman, P.
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
POPESCU, Petru (1. II. 1944, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul actriței Nelly Cutava și al lui Radu Popescu, cronicar dramatic. A absolvit la București Liceul „Spiru Haret” (1962) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză (1967). În 1966 publică placheta Zeu printre blocuri, debut poetic salutat de criticul Paul Georgescu pentru
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
PREDA, Sorin (12.XII.1951, București), prozator. Este fiul Anicăi Preda (n. Astene), actriță la Teatrul de Păpuși din Bacău, și al lui Alexandru Preda (frate al lui Marin Preda), funcționar. Urmează Liceul de Muzică la Bacău (1965-1969) și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-franceză, a Universității din București (1970-1974). Ca student
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
de an, e angajată la teatrul din urbe. Devenită Aglae Pruteanu prin căsătoria, în 1887, cu actorul Dimitrie Pruteanu, urcă repede treptele: societară clasa II în 1894, societară clasa I în 1895. Până în 1896, când se inaugurează edificiul Teatrului Național, actrița evoluează la Teatrul cel Mic din Copou și, după ce clădirea se mistuie într-un incendiu, în sala Pastia și în aceea a circului Sidoli. I se dusese vestea și, mai ales după câteva reprezentații susținute în capitală, ar fi putut
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
o lega de State Dragomir, partenerul din atâtea spectacole de răsunet, au făcut-o să nu dea curs unor astfel de chemări. În 1930 a trebuit să accepte ieșirea la pensie. În 1932, după o ultimă apariție, peste cariera marii actrițe s-a lăsat definitiv cortina. Ultimii ani i-a trăit în singurătatea unui cămin în care doar câteva fotografii și teancul de cronici mai aminteau de strălucirea din trecut. Cu vocea ei vibrantă, cu timbru de argint (deși, amănunt contrariant
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
numai douăzeci de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit proveditor al flotei din Act venețian, să proiecteze în figura de reputație îndoielnică a unei actrițe intensitatea patosului și încordarea spirituală a iubirii absolute. Răsturnările de situație, iarăși, se produc grație intervenției, suprarealiste avant la lettre, a unui deus ex machina de extracție fenomenologică, provocând ceea ce autorul numește, în Patul lui Procust, „dislocări de conștiință”: este
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
pure»”, reprezentată de Mallarmé și Valéry (Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în drum spre Paris, ca membru al guvernului, pentru negocierea unui împrumut de stat, a cunoscut într-o gară din Iugoslavia o mirabilă rusoaică, încarnare, în mintea lui, a idealului de feminitate, în fine - o aventură bucureșteană cu o celebră actriță franceză venită în turneu. Având, după ani, sentimentul că o regăsește pe rusoaică în cumnata lui, Giulia, o italiancă, Grigore face pentru ea o pasiune demențială, care duce la adulter. Toate aceste amintiri se mistuie intermitent în spectacolul unui lugubru
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
componența conducerii Societății Autorilor Dramatici Români. În 1945 începe redactarea paginilor de jurnal. Din 1949 și până în 1951 traversează o perioadă grea. Piesele îi sunt scoase de pe afiș și, după mărturia jurnalului, familia supraviețuiește din salariul modest al soției dramaturgului, actrița Kitty Gheorghiu. Începând cu anii ’50 comediile lui M. sunt montate din nou, iar Titanic Vals și Visul unei nopți de iarnă vor fi și ecranizate. Versurile din volumul de debut, Vitrinele toamnei, apărut în 1926, pun în evidență un
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
2003). Este membru în mai multe societăți de estetică și semiotică. O zi pentru podoabe (1971) este un roman în care se regăsesc mai toate ingredientele la modă în proza epocii. În prim-plan se află lumea teatrului (protagonista e actriță), observată din interior, cu accent asupra unor elemente ce pot părea bizarerii, și utilizată ca receptacul pentru investigarea unor chestiuni sociale și sufletești de interes general. Este prezent însă și „marele șantier din munți”, topos al literaturii și cinematografiei din
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
poștale cu hidrocentrale, fabrici și uzine. Apărut în 1984, romanul Legenda cavalerilor absenți aduce în prim-plan viața culturală a Clujului din perioada anilor’50, ca materie narativă pentru un text „cu cheie”, ale cărui personaje sunt Poetul, Pictorul, Marea Actriță, dar și A.E. Baconsky, D.R. Popescu ș.a. Mai degrabă cu o valoare documentară decât literară, cartea poate oricând alcătui obiectul unor studii de critică sociologică. SCRIERI: Cântecul constelației, pref. Dumitru Micu, București, 1960; Ochii, București, 1962; Întoarcerea focului, București
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
V. Alecsandri se răsfrâng previzibil, adică fără relief, dar spornic, în aceste pagini. Același caracter de receptacul îl au piesele de teatru compuse de P., unde pot fi întâlnite subiecte, personaje, procedee dramatice obișnuite în epocă: melodramele Fiul mazâlului (1851), Actrița din Moldova (1852), „tragedia” Curtea lui Vasilie Vodă (1852), comedia Păcală și Tândală. Și-a găsit tingirea capac (1854). Oarecum mai interesantă este proza acestui poligraf. Hoții și hagiul (1853), unul din primele romane românești duse până la capăt și tipărite
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
1847; Suliotul. Grecia liberă, București, 1847; Vestita bătălie de la Călugăreni, București, 1848; Poezii diverse, în Bernardin de Saint-Pierre, Coliba indiană..., București, 1850; Poezii, București, 1850; Fiul mazâlului, București, 1851; Stanțe la România, București, 1852; Curtea lui Vasilie Vodă, București, 1852; Actrița din Moldova. Pe ursită, București, 1852; Hoții și hagiul, București, 1853; Colecție de poezii nuoi, București, 1854; Păcală și Tândală. Și-a găsit tingirea capac, București, 1854; Colecțiune de poezii. Faptele eroilor; București, 1857; Bucur, istoria fundării Bucureștilor, București, 1858
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
la București, în reprezentații ale trupei lui Costache Caragiali (1850), precum și la Teatrul cel Mare (1853). După plecarea lui Matei Millo la București, în stagiunea 1852-1853 preia, secondându-l pe Neculai Luchian, conducerea teatrului ieșean. O soră, Anica, era și ea actriță, iar alta, Zamfira, va fi mama savantului Petru Poni. P., care debutează pe scenă în 1839, a fost un remarcabil actor de tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
cuplul - altul, dar în esență același - este surprins în ceea ce pare a fi o criză de comunicare, ilustrând sentimentul iremediabilei singurătăți în doi. El - profesionist al unei misiuni economice a României în străinătate, Ea - soția lui, cândva o promițătoare tânără actriță; cei doi se sfâșie într-un dialog încrâncenat, care dezvăluie abisul dintre ei, dar și accente nebănuit de tragice, existente în banalitatea cotidiană. SCRIERI: Un idol pentru fiecare, București, 1970; Greta Garbo (în colaborare), București, 1972; 3 ¥ 8 plus infinitul
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt, nici nu era validă, întrucât actrița se măritase a doua oară fără să fi desfăcut în prealabil o primă căsătorie. Romanul aglutinează tablouri ce se succedă în ordine calendaristică pe cuprinsul a aproape doi ani, unele intră în planul întâi al narațiunii, pe altele le recompun
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care îl are coautor pe Alex. Simionescu, Actrița, Două lumi, jucată și sub titlul Sus și jos, drama A cui e vina?, compusă împreună cu Mihail Mora, cu care dă la iveală și o comedie intitulată Ghicitoarea în cafea, cât și Ziariștii, Lacrimi luminoase și Femeie!..., reprezentate în 1915
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]