7,542 matches
-
DEMOCRAȚIA DE ADUNARE VS. DEMOCRAȚIA REPREZENTATIVĂ Obișnuiți fiind să acceptăm legitimitatea democrației reprezentative am putea considera că este greu de înțeles de ce aveau grecii atît de multă considerație pentru democrația de adunare. Cu toate acestea, pînă de curînd, majoritatea celorlalți adepți ai democrației aveau aceeași atitudine ca și ei, pînă la Jean Jacques Rousseau, în 1762, cînd a fost publicată lucrarea sa, Contractul social. Sau pînă mai tîrziu, la anti-federaliștii care se opuneau noii Constituții Americane întrucît credeau că sub o
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mare grijă adunările citadine; și la studenții americani ai anilor 1960 și 1970 care au cerut cu fervoare ca "democrația participativă" să înlocuiască sistemele reprezentative; și pînă la mulți alții care continuă să sublinieze virtuțile guvernării democratice de către adunările cetățenești. Adepții democrației de adunare care își cunosc istoria sînt conștienți că reprezentarea ca mecanism democratic are un trecut tenebros. Așa cum am văzut în Capitolul 2, guvernarea reprezentivă a fost inițiată nu ca o practică democratică ci ca un mecanism prin care
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
conturarea concepției noastre moderne de democrație. Totuși, date fiind dezavantajele relative ale reprezentării, de ce nu au respins-o reformatorii democratici în întregime, optînd în schimb pentru democrația directă sub forma, să spunem, adunării poporului în stil grec? Deși existau cîțiva adepți ai acestei variante, majoritatea adepților democrației au ajuns la aceeași concluzie ca și cei care au elaborat Constituția Statelor Unite, că unitatea politică pe care doreau să o democratizeze era prea mare pentru o democrație de adunare. ÎNCĂ O DATĂ: DESPRE MĂRIME
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
democrație. Totuși, date fiind dezavantajele relative ale reprezentării, de ce nu au respins-o reformatorii democratici în întregime, optînd în schimb pentru democrația directă sub forma, să spunem, adunării poporului în stil grec? Deși existau cîțiva adepți ai acestei variante, majoritatea adepților democrației au ajuns la aceeași concluzie ca și cei care au elaborat Constituția Statelor Unite, că unitatea politică pe care doreau să o democratizeze era prea mare pentru o democrație de adunare. ÎNCĂ O DATĂ: DESPRE MĂRIME ȘI DEMOCRAȚIE Mărimea contează. Și
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
douăzeci de ani sau zece mandate, mai mult decît rămîn în Congres majoritatea reprezentanților. Democrație de adunare sau democrație reprezentativă? Democrație pe scară mică sau democrație pe scară largă? Care este mai bună? Care este mai democratică? Fiecare își are adepții fervenți. După cum am văzut, avantajele fiecăreia duc la constituirea unui caz cu bază solidă. Totuși, exercițiile aritmetice, fie ele artificiale și chiar absurde, au dezvăluit limite implacabile în privința participării civice care pot fi aplicate cu o nepărtinire nemiloasă la ambele
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
remarcat că semăna mai degrabă cu o "gerrymandră". Termenul, căruia îi este asociat și verbul, a intrat ulterior în vocabularul american uzual. Cu toate acestea, prejudecățile istorice în favoarea sistemului V. Pl. sînt accentuate de argumente mult mai rezonabile. În concepția adepților săi, tendința sistemului V. Pl. de a spori majoritatea partidului învingător în cadrul legislativului are două consecințe dezirabile. Sistemele bipartidiste în opoziție cu cele pluripartidiste. V. Pl. este deseori favorizat tocmai pentru că dezavantajează partidele terțe și astfel contribuie la formarea unui
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
partide și alianțe care se confruntă și se războiesc în cadrul parlamentului, încît coalițiile majoritare se formează cu dificultate și sînt extrem de instabile. În consecință, eficiența în guvernare este mult redusă. Un exemplu des citat este cazul Italiei. Ceea ce ignoră adesea adepții sistemului V. Pl. este că în unele țări cu sistem RP programe cuprinzătoare de reformă au fost adoptate de către majorități parlamentare stabile care constau deseori dintr-o coaliție între două sau trei partide. Într-adevăr, cîteva democrații cu sistem RP
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
interzise, cum ar fi avortul, măcelărirea bovinelor sau vestimentația "indecentă"; sau în legătură cu modul de adaptare a granițelor teritoriale și politice pentru a răspunde cerințelor și dorințelor unui grup. Și așa mai departe. Asemenea chestiuni ridică o problemă esențială pentru democrație. Adepții unei anumite culturi deseori consideră cerințele lor politice drept probleme de principiu, convingeri adînc înrădăcinate religioase sau cvasi-religioase, modalități prin care asigură păstrarea culturii și supraviețuirea grupului. Ca urmare, consideră cerințele lor prea cruciale pentru a se mulțumi cu un
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
asemenea sisteme consensuale nu pot fi create și nu vor funcționa cu succes decît în condiții foarte speciale. Acestea includ talentul conciliator; toleranța sporită pentru compromisuri; lideri demni de încredere care pot negocia soluții la conflicte care să atragă acordul adepților lor; un consens cu privire la valori și țeluri fundamentale care să fie destul de cuprinzător pentru a se putea ajunge la un acord; o identitate națională care să decurajeze pretențiile radicale de separare; și un grad de aderare la procedurile democratice care
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
altfel cu siguranță că n-ar mai exista nici un fel de democrație! Dar dacă nu există o majoritate considerabilă de cetățeni care să prefere democrația și instituțiile sale politice oricărei alternative nedemocratice și să-i susțină pe acei lideri politici adepți ai sistemelor democratice, este puțin probabil că democrația va supraviețui pe parcursul inevitabilelor sale crize. Într-adevăr, pînă și o minoritate importantă de partizani violenți și militanți antidemocratici ar fi de ajuns să distrugă capacitatea unei țări de a-și menține
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
caput/cap: testa, venatio/vânat: caccia. Opuși latiniștilor, cei care susțin filiera italiană a limbii române citează cuvinte precum șchiop și cerc, care există în italiană (scipio, cerco), de unde ar fi fost luate, ele „fiind total necunoscute limbii latine”. Tot adepții filierei italiene arată latiniștilor că româna are din italiană verbul auxiliar: am, ai, are și articolele numelor, la care Cantemir dă, în numele latiniștilor, replica cuvenită: „Moldovenii se folosesc într adevăr de verbe auxiliare, dar acestea nu sânt italiene, ci proprii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în mod necesar luminozitatea sa. Teza lui Hering era că fiecare din cele patru culori fundamentale postulate de el, și separat de senzațiile de luminozitate care le însoțesc, exercită o influență luminoasă (galben și roșu) sau întunecată (verde și albastru). Adepții teoriei lui Herring erau Alois Höffler, Hermann Ebbinghaus, Edward Bradford Titchener, Franz Hillebrand, Hans Podesta, Adolphe Bernays, Edwin Garrigues Boring. Această poziție a lui Ewald Hering a generat o serie de cercetări experimentale de confirmare, din cadrul acesteia cel mai cunoscut
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
masiv și repede meniurile târgovețe, dar nu au ajuns pe mesele țărănești. Atât de rapidă și de puternică a fost influența gastronomică occidentală, încât unele texte literare ne oferă detalii amuzante despre perioada în care ea s-a izbit de adepții trecutului nostru culinar. De pildă, Kogălniceanu, în Fiziologia provincialului în Iași, descrie o masă luată la un restaurant ieșean al anului 1844: „... bucatele sunt tot beftecuri, angemachturi, budinci și blamanje, bucate [...] care de unii se mănâncă cu sardele, ca să nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Mesia (trimisul) proorocit de înțelepți cu sute de ani mai înainte. Iisus Christos a convins prin exemplu, prin dragostea pentru oameni. Ilustrarea faptică a cuvântului său a creat discipoli, simpatizanți, a izgonit îndoieli, a creat procese de conștiință convertite în adepți. Întoarcerea spre semeni pe care a preconizat-o creștinismul înseamnă întoarcere spre Dumnezeu. Voința personală conectată la voința divină este salvatoare. Medicii l-au simțit aproape pe Christos, deoarece el a alinat, a vindecat și a lăsat lumii o nouă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
călugării nestorieni. Din vechile școli medicale ale Imperiului elen și ale celui Roman s-au născut școlile Nestoriene, ale discipolilor lui Nestorius patriarhul Constantinopolului, care la Conciliul din Ephes (431) a fost declarat eretic și izgonit, stabilindu-se în Siria. Adepții săi, călugării numiți „Nestorieni“ ajung în valuri succesive în Iranul sasanid, în India, Asia Centrală, China, peste tot fiind respectați pentru știința lor medicală și pentru fermitatea credinței lor în Christos. S-au făcut repede cunoscuți prin inițiativa de organizare a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Vesal face studii la Louvain, Paris, Montpellier, Padova și ajunge profesor universitar, autor de cărți medicale, celebru practician și fondator al Anatomiei moderne. Opera sa, variată și originală îl face cunoscut în tot Occidentul. Făcând serioase corecturi anatomiei galenice și adepților ei, deși niciodată nu a negat-o în rolul ei, Vesal a stârnit invidii, intrigi, ură, contrazicându-și profesorii și contemporanii, stârnind animozități. Foarte de tânăr publică Tabulae anatomicae (Documente anatomice), o adevărată introducere în anatomie, realizată pe observații directe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simțurilor pe care o numește fiziologie. Cartea are răsunet și cunoaște mai multe ediții. Metoda sa este anatomo-clinică, de cercetare directă. Fernel completează orizontul medical hippocratic și motivează terapeutica prin cunoașterea fiziologică. înnoitor al concepției medicale, el rămâne totuși un adept al lui Galen, convins de teoria celor patru umori ca și de cea a spiritelor vitale care asigură, funcționalitatea sistemelor organice. în fond această atitudine a lui Fernel ne duce cu gândul la miracolul organismului uman și la ideea fructificării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris, care nu admite nici circulația limfei, anatomiștii europeni îl confirmă și îl completează, în detalii puțin semnificative, pe Harvey. În Anglia, John
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Boerhaave“, un Esculap preocupat de medicina preventivă și curativă, medic care gândea deopotrivă la însănătoșirea morală și fizică a oamenilor, recomandând exerciții în aer liber, contact cu natura, extinderea variolizării - premieră a secolului etc. Contemporanul lor, Charles Montesqueu (1689 - 1755), adept al determinismului geografic și al obiectivității legilor, crede în progres, în ameliorarea vieții, îndreptarea societății prin abolirea privilegiilor și instaurarea unui cadru juridic constituțional. Medicina timpului a fost influențată de trei din lucrările sale: Discours sur l’usage des glandes
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
De asemenea Haller distinge contractilitatea exclusivă mușchilor de sensibilitatea care trimite și recepționează impulsuri prin țesuturi nervoase, de la și spre centrala creierului. în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex este și Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și leziunile cardiace; Pierre Charles Louis (1787 - 1872), cercetător original al tuberculozei, al febrei tifoide, creator al metodei numerice și cel care introduce în medicină calculul probabilităților, prin care se afirmă ca unul din precursorii statisticii medicale. El este un adept fidel al lui Laënnec deși, două luni frecventează și lecțiile lui Broussais, care publicase deja Histoire des phlegmazies chroniques (1808). Louis publică tratatele: Recherches anatomo pathologiques et thérapeutiques sur la phtisie (1825), Recherches anatomo-pathologiques et thérapeutiques sur la maladie connue
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atestată în 1837 de Rayer și apoi de Villemin care studiază tuberculoza la animale. Agenții de care vorbeau (1850) chimiștii Schröder și Dich că se dezvoltă în medii alterabile și care pot fi distruși la temperaturi ridicate, se confirmă. Astfel adepții teoriei generației spontanee sunt combătuți de descoperirile lui Pasteur și Roux. Imediat după 1880 E. Klebs și Fr. Löffler descopăr vaccinul difteriei care le va purta numele. în țările cu medicină avansată apar imunologi de seamă. Pe lângă ei se afirmă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în București (1869), Iași (1879) și Cluj (1872), prin creșterea numărului medicilor autohtoni, cu consecințe directe în îmbunătățirea asistenței medicale, amplificarea rețelei spitalelor, dezvoltarea specialităților și crearea, în cadrul facultăților de medicină a primelor școli medicale românești. Carol Davila (1828 - 1884) adept al medicinei preventive și curative, este numit în 1852 la Spitalul oștirii, apoi participă la înființarea Muzeului de anatomie și chirurgie, primul din țara Românească. Reorganizează școala de felceri și se ocupă intensiv de organizarea învățământului medical. La școala Națională de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
consideră forțată, cele două concepte desemnând realități distincte. Interesante la lectură sunt și L’Avenir d’une illusion (1927); Malaise dans la civilisation (1930) și Moïse et le monotéisme (1939), care ilustrează extinderea studiilor lui Freud asupra civilizației, culturii. între adepții lui Freud se remarcă și Ana Freud (1895 - 1982) fiica magistrului, devenită psihanalistă britanică preocupată de analiza psihicului infantil. Numărul neurologilor crește de la an la an. între psihofiziologii experimentaliști din școala lui Wilhelm Wundt (1832 - 1920) — Leipzig — autor al Eléments
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare, încă foarte ancorată în universul feudal. 3.2. Realismul în serviciul moralității Pentru Lessing, ca și pentru toți adepții Iluminismului, scena este o tribună de la care trebuie să se răspândească o învățătură moralizatoare, în stare să-l facă pe om mai bun. După părerea lui Lessing, numai făcând din scenă o oglindă în care spectatorul să poată citi realitatea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]