6,732 matches
-
recomandă o atitudine defensivă în fața agresiunilor verbale ale unui soț ce se dorește autoritar, celei firave îi prescrie un atac verbal, care poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
47. 222 Ibidem, p. 316. 223 Ibidem, p. 319. 224 Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă, cerându-i papei să-i ofere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perseverența este cea care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a-i proba și mai bine calitățile. Scenariul este completat cu primirea în dar a unui inel pe care ea îl dăruiește ca semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate distinctă. Legenda femeilor cinstite (The Legend of Good Women, c. 1386) se dorește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
in The Miller's Tale and The Merchant's Tale, în „Philological Quarterly”, spring 2001, vol. 80, nr. 2, p.133. (trad. n.) 901 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 248. 242 gusturile rafinate ale femeii, care nutrea însă o admirație pentru banii deținuți de acesta. Prin trădare și ipocrizie personajul feminin se înscrie în tipologia donnei demonicata, dar se salvează de la o condamnare certă prin inteligență. Monna Tessa, din prima nuvelă a zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezgustul celor care înainte le admirau sincer. Gulfardo, protagonist în prima povestire a zilei a opta, la cererea femeii iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare o putem învinui și pe eroina poemului Il Filostrato (aproximativ 1335), una din operele de tinerețe ale lui Giovanni Boccaccio, care ilustrează, prin titlu, admirația autorului pentru literatura antică greacă (numele desemnându-l pe cel care suferă din dragoste). Cu toate acestea sursa de inspirație nu trebuie căutată în rândul scriitorilor antici, Homer 947 sau Virgiliu, pentru că ei nu o menționează. Istorisirea este creația unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit., p. 315. 967 Ibidem, p. 31. 261 este,/ și toți ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea putem sublinia solitudinea tinerei femei, așa cum reușește să o evidențieze Chaucer.992 „Deși ceilalți apreciază frumusețea Cresidei, este o apreciere de la distanță. Apariția ei angelică și încântătoare atrage admirația publică, dar nu și intimitatea. Pentru Chaucer, Cresida rămâne surdă („saudă ea nu poate”993) de-a lungul celei mai mari părți a operei.”994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare a fi susținut și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Augustus (cf. Plutarh, De E apud Delphos, 385 f-386 a). Aceste realități deplorabile de la Începutul primului secol după Hristos Încep să se schimbe În a doua jumătate a aceluiași secol, care se caracterizează printr-un spirit de „moderație ce Îngăduia admirația pentru trecut fără ca prezentul să fie disprețuit”1. E o trăsătură pe care o vom regăsi adeseori chiar În opera lui Plutarh: subiecte ca acela al decadenței oracolelor sau acela al predominanței prozei În oracolele contemporane ar fi putut foarte
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
prozei În oracolele contemporane ar fi putut foarte bine să provoace nu doar o privire nostalgică și plină de regrete față de gloria trecutului, ci și un sentiment al derizoriului generat de situația actuală. Nimic de felul acesta la autorul nostru. Admirația pentru trecut nu-l Împiedicăsă arunce o privire sinceră și lucidă În jurul lui. Vizita lui Nero (37-68 d.Hr.), În 67-68 d.Hr., a Însemnat pentru greci Începutul unei epoci de reînnoire: „Proclamarea Libertății”, care nu avea nici o șansă de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rămânem mereu aceiași, cum de se face că astăzi ne faceplăcere un anumit lucru, cu totul deosebit de cel care ne delecta ieri? Cum de se Întâmplă că lucruri atât de diferite Între ele reușesc să ne stârnească dragoste sau ură, admirație sau blam? De ce oare folosim noi, oamenii, mereu alte cuvinte și avem mereu alte sentimente? (E) De ce oare aspectul, figura și gândirea noastră nu rămân niciodată la fel? Nu este cu putință să trecem prin stadii diferite fără să se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cartea despre care este vorba? 12. Tot vorbind Între noi, Înaintăm Încet. O dată sosiți În fața tezaurului corintian, admiram palmierul din bronz, singura ofrandă care a mai rămas. Broaștele și șerpii de apă, care sunt cizelați pe postament, (F) au provocat admirația lui Diogenianus și, de ce să nu mărturisesc, și pe a noastră 2. Adevărul este că nimeni n-ar putea susține că palmierul, Întocmai altor specii de arbori, ar putea fi un arbore care crește În baltă, căruia Îi priește apa
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de pe tripodul său Muza preacinstită, o copleșea cu favoruri, Încurajând și menținând dispozițiile naturale ale poeziei. Pe acea vreme, el Însuși oferea subiecte imaginației și, totodată, (D) Încuraja elocința și sublimul șto sobaronț 3, considerându-le apte de a capta admirația șascultătorilorț. Dar, o dată cu schimbările care au intervenit prin mersul lucrurilor, dar și În firea oamenilor, s-a petrecut o schimbare care a influențat modul de viață. Obișnuința, alungând ceea ce era de prisos, suprima pieptănăturile ridicate cu agrafe de aur, precum și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
limpezirea sensului oracolelor, s-a schimbat mentalitatea oamenilor și În alte privințe. (407) În vechime, stilul oracolelor era straniu și aparte, cu totul ambiguu și perifrastic, pentru a te convinge de caracterul lor divin. Ascultându-le, mulțimea era plină de admirație 1 și de respect religios. Mai târziu totuși, oamenii s-au deprins să Înțeleagă mesajul fiecărui oracol, În mod corect, cu ușurință, fără emfază sau Înflorituri de stil. Poezia care făcea casă bună cu oracolul a fost acuzată că se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu corespunde nici cu triunghiul, nici cu pătratul, nici unui număr perfect, nici cubului și, În mod evident, nu oferă nici una dintre acele subtile semnificații pe care unii oameni se dau În vânt să le Înțeleagă și nu mai pot de admirație. Argumentul care se bazează pe elemente șta stoicheiaț la care Platon Însuși nu a făcut decât o aluzie enigmatică este foarte dificil de Înțeles și nu Îngăduie să se Întrevadă argumentele care l-au determinat să afirme că, (427) Întrucât
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Maftei - asistent universitar psihopedagogie Bacău, Constantin Maftei - subofițer. Toți aceștia, împreună cu alți fii ai satului care fac cinste locurilor natale, sunt prezentați într-un capitol de la sfârșitul lucrării. Un fost discipol, domnul Costel Vraciu, mărturisește pe un ton ușor elegiac, admirația față de școala din sat - o vatră de lumină care a răspândit cultură și în satele din preajmă. Este cunoscut că în anii 80 ai secolului trecut, în clasele IX-X veneau la școala Tarnița elevi din toate satele comunei. Situația cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
infatuează (îmi ziceam), e un om conștient de mizeria ce roia în jurul său (tot felul de reprezentanți ai organismelor locale și județene încercând să-l tragă pe sfoară) și de faptul că lupta sa nu era privită de toată lumea cu admirație. El sesiza cu ușurință jocurile duble ale unor colegi, lașitatea acestora, tendința lor de a ajunge la compromisuri, cu un dispreț nedisimulat. Deși riscurile erau mari, dânsul și le-a asumat cu bărbăție. Reacționa prompt la orice bădărănie. În plus
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
celebrul precursor Dante Alighieri, pe care atât Boccaccio, cât și Chaucer l-au avut drept model de necontestat, deși prototipuri pot fi regăsite mult mai devreme în literatura universală. Beatrice fusese o donna angelicata pentru care poetul a nutrit o admirație apropiată de venerare, pentru că principiul feminin a fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că cele două sexe au aspirații comune, sunt asemănătoare din punctul de vedere al emoțiilor trăite.96 Istorisirea răzeșului este plină de optimism, toleranță, exprimă dorința de egalitate umană. Naratorul are o viziune liberală asupra raportului dintre sexe și o admirație vădită pentru femei, este descris ca un „om nou” ce încearcă să răstoarne ierarhia tradițională. Povestirea lui se încheie subliniind ideea că bunătatea este intrinsecă ființei umane, de aceea poate fi regăsită în orice clasă socială. „Povestirea sa este plină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
societate ce izolează și condamnă la solitudine femeile claustrate între zidurile caselor. Se evidențiază în acest cuvânt introductiv al Decameronului imaginea femeii care guvernează universul intim al autorului: ea știe să trezească sentimente copleșitoare, dureroase, dar stârnește și compasiunea și admirația, ei îi este închinată capodopera boccaccescă. Femeia joacă un rol multiplu și se înfățișează în mai multe ipostaze: centru al preocupărilor artistice ale creatorului, muză permanentă, generatoare a celui mai nobil sentiment, iubirea. Pentru Boccaccio viața are sens numai sub
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
recomandă o atitudine defensivă în fața agresiunilor verbale ale unui soț ce se dorește autoritar, celei firave îi prescrie un atac verbal, care poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
47. 222 Ibidem, p. 316. 223 Ibidem, p. 319. 224 Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă, cerându-i papei să-i ofere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]