12,537 matches
-
unul dintre statele nuclearizate va putea să evite un atac nuclear al inamicului său, în timp ce își păstrează capacitate de ripostă fără nici un fel de daune sau cu daune acceptabile. În timpul „războiului rece”, armele nucleare nu au fost niciodată întrebuințate împotriva adversarului de către nici una dintre puterile nucleare, ele având mai degrabă un rol de descurajare. După colapsul Uniunii Sovietice în 1991, s-a ridicat o nouă problemă esențială: numărul de state care dețin arme nucleare a crescut, având în vedere că statele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
societății umane organizate. Armele nucleare au fost folosite în istorie mai degrabă la nivel diplomatic, în sensul că au avut un semnificativ rol de descurajare a inamicului, oricare ar fi fost el. Odată ce capacitatea de distrugere reciprocă a celor doi adversari, puteri nuclearizate, este asigurată, potențialul de descurajare al armelor nucleare este maxim, având în vedere că în cazul lor, numărul de focoase este mai puțin important, în măsura în care ambii adversari au asigurată capacitatea celui de-al doilea răspuns. Superioritatea în sens
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi fost el. Odată ce capacitatea de distrugere reciprocă a celor doi adversari, puteri nuclearizate, este asigurată, potențialul de descurajare al armelor nucleare este maxim, având în vedere că în cazul lor, numărul de focoase este mai puțin important, în măsura în care ambii adversari au asigurată capacitatea celui de-al doilea răspuns. Superioritatea în sens numeric și calitativ care funcționa atât de bine în cazul armelor convenționale se estompează în cazul armelor nucleare. Ionuț Apahideanu GLOBALIZAREA ÎNTRE CONCEPT ȘI REALITATEA DESEMNATĂ Cu o origine
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
evidenția prin: guvernare republicană cu Senat și, imperator, organizarea eficientă a administrației publice, comerț dezvoltat, organizare militară disciplinată și tactici de luptă inovatoare pentru acea perioadă, ce permiteau amplasarea rapidă a forțelor în teatre de război și victorii facile în fața adversarilor (Gibbon, 1995, pp. 3-68). Însă nu numai capabilitățile materiale asigurau preponderența detașată a Imperiului Roman. Atractivitatea sistemului și, prin urmare, dorința de a face parte din societatea superioară și prosperitatea materială a acesteia erau două elemente importante ale puterii „soft
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în zestrea profesională a criticului și el trebuie să și-o poată impune fără întârziere. El poate fi contestat de alții, care nu-i împărtășesc metoda, punctul de vedere, preferințele, dar importanța unui critic e atestată chiar de cea a adversarilor săi. Un critic fără audiență e o contradictio in adjecto; nu e decât o pseudomorfoză culturală. De aceea, debutul în critică trebuie să coincidă cu consacrarea: criticul se naște ca Pallas Athena, gata înarmată din capul lui Jupiter. Elev de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o vreme, Arghezi a intrat într-un asemenea „con”. Nu e nimic. Își va reveni din această eclipsă. În Franța a fost destulă vreme depreciat Flaubert. Iată că acum scrie despre el mai multe mii de pagini Sartre, ai cărui adversari îl țin și ei la mare cinste pe autorul Doamnei Bovary. Nu mă îndoiesc că într-o bună zi i se va face cuvenita reparație și lui Anatole France. Dar dacă din „cornul de umbră” mai curând sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau mai puțin platonic tot un fel de „lichidare”, adică o discreditare publică. Efectul acestei „lichidări” poate fi definitiv sau de o durată oarecare, mai mare sau mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită considerație față de el în măsura în care e socotit destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care există riscul ca normele onorabile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită considerație față de el în măsura în care e socotit destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care există riscul ca normele onorabile ale ostilităților să fie transgresate). Dar chiar în cazul polemicii onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în mod decent la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită considerație față de el în măsura în care e socotit destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care există riscul ca normele onorabile ale ostilităților să fie transgresate). Dar chiar în cazul polemicii onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în mod decent la salutul rece. Nu cred posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dar chiar în cazul polemicii onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în mod decent la salutul rece. Nu cred posibilă și îmi pare mai curând un semn de neseriozitate cordialitatea și fraternizarea cu adversarul, cel puțin pe durata polemicii și eventual încă o vreme. Deci ceea ce îmi propune Sașa Ivasiuc nu e, cel puțin deocamdată, o polemică, ci o dispută, adică un „turnir” intelectual. Ne vor judeca doamnele din loji și publicul, dacă-și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rareori la caricatura ei? Ce asemănare mai este între grandioasa aventură a minții care a fost filozofia lui Descartes și schema seacă și pauperă pe care și-o reprezintă unii ce se dau drept cartesieni și nu mai puțin și adversarii lor? Poate și mai flagrant e contrasensul în care a căzut filozofia lui Nietzsche cu destinul ei istoric. E oare ilegitim a-i face cuvenita reparație? Preopinentul meu are însă o frază, la sfârșit, care-mi pare cumva țâșnită din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-mi pare cumva țâșnită din elanul său ideativ și scăpată prin fugă de cenzura dreptei judecăți. Anume, zice el: „Dacă Rousseau și vasta sa rețea de sateliți s-au opus civilizației sau numai ei fără el, autorul a fost un adversar al civilizației”. Asta mi se pare totuși cam tare. Cum adică? Chiar fără el, sateliții lui l-au putut transforma în ceea ce el nu a fost? Adică, dacă prin absurd aș avea norocul sau mai exact, cum văd, ghinionul, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dacă se preocupă de istoria ideilor) îi socotesc vinovați pe foarte mulți mari gânditori de consecințele gândirii lor și de toate deformările și îngroșările pe care aceasta inevitabil o suferă atât în interpretările și aplicările adepților, cât și în ale adversarilor. Eu îl învinovățesc de pildă pe Goethe pentru exaltarea „vieții” și „organicului”, de unde a rezultat o „biolatrie” ce propagă numai platitudini, opacitate și barbarie latentă, ori patentă. Și câți nu ar mai fi de învinuit pentru consecințele degradate ale doctrinelor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu are nici sens, nici valoare. E felix culpa. TEMPERATURA POLEMICII O înfruntare, fie sportivă, fie intelectuală, trebuie la un moment să se înfierbânte, să atingă o anumită încordare și intensitate. Altfel nu numai că plictisește publicul, dar și pe adversari, dovedind că n-au avut realmente un obiect de dispută sau că n-au catadicsit să se ia în serios. In penultimul meu articol îi făceam lui Al. Ivasiuc câteva șicane care au avut, cum era firesc, darul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
real (fiindcă, de fapt, nici nu s-au arătat). Acum există un soi de ceartă în jurul lui Călinescu, dar nu are nimic comun cu o polemică; „procălinescienii” nu au nimic comun cu G. Călinescu, ci mai degrabă cu Fouquier-Tinville, iar „adversarii” sau, mai exact, acuzații, nu sunt anticălinescieni”, ci critici independenți care încearcă să-l discute pe G. Călinescu. Polemica fie violentă, fie calmă, e o formă de viață a culturii și nu se poate înlocui prin simulacre și substituiri. Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Asta nu e pamflet și nici, bineînțeles, polemică. 5. Mijloacele „ideale”? Competența, consecvența, logica, precizia. Bineînțeles, talentul și cultura. Cine se angajează în polemică trebuie să știe la ce se expune. Impostura se menține greu de tot în polemică, fiindcă adversarul, dacă e un adversar serios și nu un simplu compars, nu cruță. A discuta, de pildă, în presă timp de cinci săptămâni despre Jean-Jacques Rousseau și a da într-a șasea dovada peremptorie că nici măcar acum, cu această ocazie, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și nici, bineînțeles, polemică. 5. Mijloacele „ideale”? Competența, consecvența, logica, precizia. Bineînțeles, talentul și cultura. Cine se angajează în polemică trebuie să știe la ce se expune. Impostura se menține greu de tot în polemică, fiindcă adversarul, dacă e un adversar serios și nu un simplu compars, nu cruță. A discuta, de pildă, în presă timp de cinci săptămâni despre Jean-Jacques Rousseau și a da într-a șasea dovada peremptorie că nici măcar acum, cu această ocazie, nu ai citit Contractul social
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Luceafărul se poate numi gazetărie. Într-un sens, cred că da. În tot cazul, îți repet, dau noțiunii de actualitate accepția de ceea ce este esențial și permanent actual; îmi par mai actuali Shakespeare sau Socrate sau Dante, decât Sartre sau adversarii lui de la „Tel-Quel”. Dar există un înțeles al jurnalismului pe care nu-l pot accepta cu nici un chip: ideea că gazetăria e altceva decât literatura, că presupune o preocupare de efemer, de senzațional sau un refuz al ideii. Există un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și cu manevrarea lor, ca și cu procedeele ce permit inventarea unora noi, generalul se hotărăște să meargă la biblioteca imperială, loc a priori ideal pentru a-și procura idei insolite, În așa fel Încât „să fie avizat asupra forțelor adversarului” și să dea, În maniera cea mai organizată cu putință, de urma ideii originale pe care o caută. * Vizita la bibliotecă Îl aruncă Într-o mare angoasă pe acest om puțin familiarizat cu cărțile, confruntându-l cu un corpus de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dimpotrivă. S-ar putea chiar spune că e cu atât mai puțin necesar să citim cutare carte În particular cu cât această capacitate e mai mare. Atitudinea bibliotecarului lui Musil reprezintă un caz extrem ce privește puține persoane, inclusiv printre adversarii hotărâți ai lecturii, atât e de dificil să nu citești niciodată. Un caz mai frecvent este cel al cititorului care nu-și interzice cărțile, dar se mulțumește să le răsfoiască. Personajul lui Musil este de altminteri Într-o poziție ambiguă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
în mare măsură de capacitatea de mobilizare a tuturor resurselor cognitive și focalizarea lor pe problema de rezolvat. Activitatea antrenorului va consta într-o alternanță de momente, în care acesta observă, reflectează, acționează și interacționează cu toți actorii situaționali: sportiv, adversar (dacă vorbim de competiție), coechipieri (dacă vorbim de joc sportiv), arbitri, alți membri ai staff-ului tehnic, alți antrenori, prin diverse căi de comunicare, verbale sau non-verbale, explicite sau codificate, cu mesaje de tip: corectiv, mobilizator, încurajator, critic sau cu
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
e ucisă jignirea prin dispreț, decât prin răzbunare”.) „«Cum pot eu face mai mult rău dușmanului meu?», l-a Întrebat cineva pe Epictet. Căutând a-i face cât mai mult bine», a răspuns el.” (Epictet) „Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăți superior lui.” (Fr. Bacon) Pe cel ce nu-l lași să moară, acela te omoară. (Nerecunoștința, când ia forma unei incapacități psihice, și anume aceea a unei insensibilități, nu cunoaște limite: „Crește șarpele la sân, ca
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dimpotrivă, disponibilități empatice, până la realizarea chiar a unei identificări psihice.) „Animae dimidium meae (amicus).” - „Prietenul este jumătatea sufletului meu.” (Horațiu) „Amicus est tanquam alter idem.” - „Prietenul este ca și un al doilea eu.” (Cicero) Este o fericire să ai un adversar deștept. (El ne va da satisfacția unei competiții stimulative, dusă cu arme nobile. În caz de Înfrângere ne vom consola, cel puțin, cu ideea că nu am pierdut În fața oricui.) Nu e bun prieten acela care nu vede pentru tine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptele, așa ne va fi și bunăstarea existenței sau considerația pe care cei din jur ne-o vor acorda.) Dejunează tu cu el Înainte de a cina el cu tine. (Este de preferat, desigur, să ai inițiativa cunoașterii slăbiciunilor și calităților adversarului tău, decât s-o facă el mai Întâi, pe seama ta.) Nu e stăpân pe acțiunile sale acela care nu le știe urmările. (Consecințele nerealizării unei astfel de anticipări sunt vizibile mai ales În interrelațiile dintre oameni: „Să nu bei vinul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bate câinele al cărui stăpân nu-l cunoști”; „Nu aprinde un foc dacă nu-l poți stinge” etc.) Teme-te de cel ce se teme de tine. (Făcându-l să fie tot mai vigilent În raport cu tine, Îl transformi Într-un adversar de temut.) Tocmeala În târg și ursul În crâng. (Este În obișnuința sau În structura psihică a unora tendința de a ignora realitatea În favoarea gândirii ipotetice. În termeni mai expresivi, În loc de așa cum este, ei preferă ca și cum ar fi.) Nu te
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]