186,601 matches
-
prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu-ți taie capul, cel puțin o să țină gura Închisă... Dominique Îl cercetă, confuz. Își Întoarse apoi privirea spre cei doi martori muți la scenă ca și cum ar fi căutat un ajutor pe care știa dinainte că nu avea să-l găsească și coborî privirea În cele din urmă asupra lui Georges, care-și Încetase cu totul plînsul și părea să aștepte, tensionat, să se scurgă cît mai repede cu putință secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că nu-l va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi putut afirma cu certitudine că nu simțea nici cel mai mic sentiment de compasiune atunci cînd aplica, sau Îi punea pe alții s-o facă, acele pedepse rafinate celor cărora atît de des le dădea o mînă de ajutor să mențină disciplina. Această disciplină era singurul lucru de care părea să-i pese, și se comporta ca o mașină de război ce rădea totul În calea ei, numai pentru a-și atinge obiectivele. Acei bărbați, acele fiare sau acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef decît pilotul să-l știe mort, dar nu se hotăra să aibă Încredere În el, nici să-l facă părtaș la intențiile sale. În realitate, nu avea nevoie de ajutorul lui și Îi era de-ajuns ca, odată sosit momentul, să stea În afara conflictului, fără să țină partea nimănui. Lăsă să mai treacă o săptămînă; Își dădu seama că Iguana continua să-și petreacă timpul mai mult În ascunzătoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ci numai se Înfigea blînd În ea, cu elanul tăiat, iar oamenii se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și brațele tot mai disperat, În vreme ce celălalt bărbat venea pe deal În jos, sărind și țopăind pe pietre și printre tufișuri ca o capră nebună. Ceva urma să se Întîmple, și și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen nu făcu nici un comentariu, pentru că nu-i trecuse nicicînd prin minte să-i fie teamă de englezi. Toată teama ei se concentra asupra faptului că, peste numai două luni, trebuia să nască un copil În peștera aceea, fără alt ajutor În afara celui pe care i l-ar fi putut da fiara cu chip de om care-i stătea Înainte. De multă vreme nu mai ieșea din peșteră, nu numai pentru că abia mai Încăpea prin acea deschizătură, ci mai ales pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În clipa În care avea să iasă, sigur pe sine, din ascunzătoarea lui. Se bizuia pe ajutorul lunii pline ca să găsească insula, dar soarta potrivnică voi ca nori mari și negri, veniți din est, să o ascundă pe neașteptate, și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo, nu îndrepta pușca spre oamenii pe care-i iubesc. În ambele mâini mari și îngreunate de inele ale lui Brandy e câte o impertinentă valiză American Tourister albă. — Dați-ne o mână de ajutor. Ăștia-s doar hormonii regali. Zice: Hainele de care am nevoie sunt în camera ailaltă. Către Sofonda, Brandy zice: — Domnișoară Pio Rhea, e absolut necesar. Către Kitty, Brandy zice: — Domnișoară Dia Rhea, am făcut tot ce putem face pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de viitor. De soartă. De înaintarea în vârstă, de îmbătrânire. Culegând cioburile. De parcă, fugind, n-ar trebui să ne continuăm viețile. În clipa asta sunt cu Brandy pentru că nu-mi pot închipui cum o să scap din asta basma curată fără ajutorul ei. Pentru că, în clipa de față, am nevoie de ea. Nu că aș iubi-o cu adevărat. Pe el. Pe Shane. Deja cuvântul iubire sună destul de șubred. Cu eșarfa Hermès pe cap, cu ochelarii Ray-Ban la ochi, cu machiaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât să intre în cămara valetului ca să vadă ce se întâmplă. Oamenii nu vor să afle ce s-ar putea petrece acolo înăuntru. Ca să vezi, texanii par să se simtă mult mai în largul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea în văzul lumii la crîșma lui Bercu. Popianu a pufnit auzindu-l pe Schintee cum se străduia să-l imite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
constituie circumstanțele pe care le pomeneam. Destinele noastre au fost o vreme într-o bună vecinătate... E un lucra pe care nu-l poți trece cu vederea, nu? Ei bine, aceste circumstanțe l-au făcut pe Bîlbîie să-mi ceară ajutorul, cererea sa implicînd desigur și dezvăluirea unui secret de serviciu..." De parcă ar fi simțit privirea grea, mînioasă, ucigătoare (?!) a directorului Serviciului, Șerban Pangratty bătu cu degetele în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi pe Chimé, care șovăia la rândul lui dacă să se arunce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor o s-ajungem de râsul satului pentru tot restul vieții noastre, încheie. Nu. Îl prindem. —Cum? Băiatul șovăi, îl privi pe Chimé, care șovăia la rândul lui dacă să se arunce la atac sau să mai aștepte, în ciuda fricii evidente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la deliberările Consiliului. Dar nu sunt decât niște copii!... încerca să protesteze Roonuí-Roonuí, însă o privire severă și autoritara a regentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tu, care se pare că ai pielea bună, o să fii Omul-Întoarcere. —Omul-Întoarcere?... se îngrozi bietul Vetéa Pitó. Tané să mă păzească! — Încă mai ai timp să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse în toate părțile, căutând parcă un ajutor pe care nimeni nu i-l putea da și, în cele din urmă, aprobă, ca un deținut care acceptă o condamnare grea. Asta niciodată! exclama. O să fiu Omulîntoarcere. —Bine! interveni venerabilul Hiro Tavaeárii, considerând problemă încheiată, cu multă satisfacție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
arată îmbătrânit, trist și fără îndoială preocupat de sensul în care evoluau lucrurile. Cu toate acestea, zâmbi ușor când citi mândria și satisfacția de pe chipul băiatului. Am venit ca să mă binecuvântezi, maestre, începu Tapú, îngenunchind în fața lui. Știu că fără ajutorul tău n-aș fi ajuns niciodată să iau parte la expediție. —Carevasăzică știi... răspunse el cu un ton care încerca să fie aspru, însă fără a reuși acest lucru. Ai abuzat de bunăvoință mea, încrezându-te că, după moartea regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot mai ezitante, începeau să-și piardă credibilitatea. Timpul petrecut pe navă, unde nu putea să-și facă plimbările zilnice, în care parcurgea cu pas nesigur întregul perimetru al insulei, părea să-i fi grăbit decăderea, transformându-l dintr-un ajutor de mare preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poporul, iar în Bora Bora niciodată n-o să se mai nască nici un erou mai mare, nici un navigator mai destoinic. Numele lui a intrat în istorie Și toți Oamenii-Memorie o să și-l amintească Miti Matái! Miti Matái! Viteazul care fără nici un ajutor a-ngenuncheat vântul și a supus marea. — Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a-și continua drumul către apus, ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau la vreo jumătate de milă distanță, printre care, pe masura ce erau împinși spre nord, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pierde vederea și la ochiul sănătos și bănuiesc că deja nici nu mai distinge bine stelele... Ofta adânc, căci suferea sincer pentru ghinionul celui care fusese ani de zile omul lui de încredere. Ar putea să-ți fie de mare ajutor atunci când vei dori să conduci navă într-o anumită direcție, dar nu te poate ajuta să alegi acea direcție. Vorbești de parcă ai fi deja mort, observă băiatul. Și n-ai nici un motiv să vorbești astfel. —Ba am, răspunse. Tané m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să reprezinte stele și constelații în trecerea lor peste bolta cerului, raportându-le neîncetat la poziția insulei Bora Bora. Din fericire, Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti - poate pentru că nu aveau altceva mai bun de făcut - i-au venit în ajutor și, împreună, isi dedicau cea mai mare parte a zilei meticuloasei munci de descifrare a complexei hărți cerești în care se transformase cea mai mare parte a punții catamaranului. Miti Matái îi lămurea toate neclaritățile, deși de multe ori părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]