13,186 matches
-
-și salveze capul. Cât aur va fi venit ca "haraci" din Principate? Câte uneltiri se vor fi țesut în umbra acestor platani? Câte pungi cu galbeni au fost date ca argumente convingătoare? Câte trădări și speranțe s-au consumat pe aleile pe care înaintăm? Am un sentiment neplăcut, că vin dintr-o provincie a istoriei, dintr-un colț de lume pe care Dumnezeu l-a neglijat. Apusul înălța catedrale, universități. Renașterea italiană îi dădea pe Michelangelo, pe Leonardo. Anglia, pe Shakespeare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
enorm de zone locuite și spații pustii, prieteni la care să mergi în vizită, cu care să te întîlnești. Unde să-ți dai un "rendez-vous", aici, cum făceam noi, pe vremea studenției, fixîndu-ne întîlnirile "la ceas", la Universitate, sau pe "aleea busturilor", în Cișmigiu? Unde să ieși la plimbare? Ca să vezi pe cineva, trebuie să pornești ca spre Sinaia. Am ieșit de pe freeway, am ajuns într-unul din "nucleele" acestei nebuloase și, în sfârșit, mergem câțiva pași pe jos. Melancoliile mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu de toate" să fi fost construite pentru terenul de golf, care face parte, se pare, din "visul american". Două becuri mari ard inutil în fața magazinului, în plin soare. Nimeni nu se sinchisește, însă, de asta. Clienții motelului circulă pe alei, până la terenul de golf, în cărucioare electrice. Probabil, dacă în California ar fi admise jocurile de noroc, lângă terenul de golf ar apărea și un cazinou. Proximitatea deșertului micșorează distanța dintre joc și moarte. De altfel, nu întîmplător, probabil, Las
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prea departe de aici se află M.T.L, cea mai celebră universitate tehnică americană. Surpriză: o "poveste" care a provocat pe tot mapamondul suspine, Love story, a fost filmată în "tehnicul", austerul Boston. Am recunoscut, la "Harvard", parcurile, clădirile, biblioteca, aleile. Și mi-am amintit că, la sfârșitul "poveștii", am lăcrimat cum n-am făcut-o la Hamlet. Există, se pare, un tip de dulcegărie care e irezistibilă. Dar nu văd nimic rău în asta. După ce am plecat de la "Harvard", m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Atât Când vântul încet va bate Frunza cea moartă ți se va lăsa pe spate, Iar pe aleea-ntunecată O floare gândi-se-va odată, La miile de umbre înalte Și la sufletele lor deșarte, Atunci să-ți amintești de mine... Chiar dacă nu-ți va prinde bine, Și luând floarea în mână Vei lăsa în urma-i țărână, Ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93436]
-
Dragoste uitată... Timpul trece cu grăbire, Clipele se duc în zbor, Ca o blândă- amintire Din trecutul meu de dor. E scurge timpul neîncetat Se duce și iubirea, Iar sufletul nemângâiat Își pierde strălucirea. Se scutură salcâmii, Pe-aleea -ntunecată Ștergând urma fărâmei De dragoste uitată.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93433]
-
accidentate, spre comuna Galbeni, către PoduTurcului, la târgul săptămânal, dar fac calea întoarsă, ajungând la hotarul viei celei mari. În loc să urmez drumul pe care venisem, mă hotărăsc să scurtez calea spre casă coborând printre loturile de vii ale consătenilor mei. Aleea ce pornea din deal spre vale - în vis - se lărgește și-mi apare acoperită cu un alb imaculat ce semăna cu o uriașă bandă de hârtie albă pe care încep să alunec spre vale ca pe un adevărat tobogan. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
muncii, a spiritului gospodăresc, al respectului față de ei înșiși, precum și față de toți cei din preajmă; de asemenea, fiind considerați, de comunitate, ca printre cei mai răsăriți, economic și financiar. Casa - mare, deosebit de frumoasă; prin curte - flori și pomi fructiferi și alei permanent bine întreținute. Fără ajutor din afară. Numai cu propriile forțe. Doar, că, nu prea le plăceau petrecerile, nici de unii singuri, nici la grămadă. Erau de părere: fiecare cu fiecare. Despre el se mai dusese zvonul că ar fi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și zgâtia de ieri a devenit fata mare, de facultate, de azi. După absolvire, au ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și încălțate cu de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
neimpusă de cineva, anume,în viața tuturor. SCLIPĂTUL Ca de obicei, pe la ora asta, Alina Teodora Ungureanu, de zece ani, și buna sa prietenă, Maria Toma, de unsprezece, reveneau, cuminți și liniștite, de la joaca de după amiază. Cum veneau, ele, pe alee, ținându-se de mânuțe și nameiscoțând nici un cuvânt, au izbucnit, spre surprinderea trecătorilor,într-un râs cristalin, molipsitor, privind, simultan,într o direcție anume, pe cer, unde, un ceva, nedefinit, totuși, un ceva, deosebit, a strălucit, fulgerător, după care a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând,în oceanul alb-albastru, al cerului imens, de deasupra noastră, a tuturor! DULCII Bine c-ați mai venit pe la mine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
closetele. Ci, și-a procurat, fiecare, olițe și lighenușe. Le foloseau ziua, le foloseau noaptea. În zori, le goleau. Pe unde? Pe unde se putea, mai rapid și mai pe neobservate: unii pe lângă garduri, alții pe lângă ziduri,care pe marginea aleilor, care, direct, prin curte, azvârlite, pur și simplu,ca niște zoi. Lucrul a mers,în felul acesta, cât a fost,încă, o bucată de iarnă. După desprimăvărare, brânza s-a împuțit. Și s-a împuțit, rău de tot, după ce timpul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oprește să nu ți duci planul la îndeplinire? Nimeni, evident, însă, ce vreau să fac eu, areîn vedere scările, deci, partea de pe dinlăuntru, a blocurilor noastre de locuințe. Dar mai e, și o altă parte, de pe dinafară. Printre blocuri. Spațiile, aleile... Ei, da... Primăria, dumneata, adică, să vă ocupați, simultan, de partea aceasta. De acord, s-a pronunțat Ăulea. Și s-a trecut la fapte. Ăulea a antrenat aproape în întregime serviciul său,în această acțiune. În scurt timp, cartierul, tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
De acord, s-a pronunțat Ăulea. Și s-a trecut la fapte. Ăulea a antrenat aproape în întregime serviciul său,în această acțiune. În scurt timp, cartierul, tot, a devenit o adevărată grădină înfloritoare: cu gazon, cu arbori ornamentali, cu alei curat menținute, permanent, cu asigurarea pazei și ordinii, cu aducerea mașinilor stropitori, care să dea, zilnic, o față încărcată de limpeditate și prospețime, cartierului. Prin interior, de asemenea, fiecare Miss mătură,își făcea datoria în mod exemplar. Clara nu le
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct în spatele domeniului, la parcarea minunată. S-a întâmplat să vină ziua de naștere a lui covrigel. Careva, dintre angajați,într o seară
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul fostei alei, asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins, ca un glas de dincolo de lume
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
barele de metal forjat, pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-o doriți, de-aici încolo! Și se îndepărtă, pe una din aleile parcului, cu mers apăsat, clocotind de nervi. SCHIORUL DE LA RUSCA Sergentul Cezar al lui Cezăruș era de servici în turnulețul de pază al unității militare cu profil special,în materie de supraveghere și informații privind solul, aerul și cerul unei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nou - la masă. Apoi - afară,în balconul încărcat de verdeață și de răcoare, pe dinafară, și de profundă fierbințeală,în interiorul sufletelor, trupurilor și inimilor domniilor lor. Profesorul o invită, jos,în curte, pe una din băncile aflate, din belșug, pe marginile aleilor betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă poate, să-l asculte. Ea zise că poate. I se destăinui. Nu glumesc. Nimic, din ce o să spun, nu va purta nici umbră de glumă. Da? Da. Ascult. Și el începu. Direct, vulcanic și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul, pe la români, și, sigur, nu doar pe la ei. PUNCTUL NEGRU Cum au ajuns, ei, așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele, din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani, ci, semaforul, nu le-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
putere ca să oprească sângele, puneam pământ. Dar toate acestea îmi par azi aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de faptul că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sfârșit de sezon - doar luna mai ascultă șoaptele mării ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
și fără griji. Julius nu Înțelese nimic, dar reținu fraza probabil În subconștient, fiindcă Într-o zi, cu șapte ani mai tîrziu, Îi veni pe buze la fel, cu greșelile ei cu tot, pe cînd se plimba cu bicicleta pe aleile Clubului de Polo. Abia atunci o Înțelese. Înseamnă că trecuseră șapte ani Încheiați de cînd murise Bertha. A murit Într-o după-amiază călduroasă de vară. Golise piscina și se așezase pe un scaun așteptând să vină Cinthia ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ești tu, nu poți sta singură, te-ai plictisi fără societatea ta, dînd porunci În dreapta și În stînga Într-o casă plină de copii, copiii tăi, Susan... Un majordom deschise porțile cu grilaj de fier și Mercedesul lunecă ușor pe aleea care ducea la intrarea principală. Aici se aflau ceilalți, venise pînă și Nilda Sălbatica, Îi așteptau, Îi așteptaseră toată după-amiaza și acum Îi Întîmpinau zîmbitori, veseli, gata să răspundă la toate Întrebările lui Julius. Dar pesemne că au observat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În mișcare și ea izbucni În hohote de plîns. Scoase o batistă mototolită dintr-o poșetă Îngrozitoare și o duse la ochi ca și cum ar fi vrut să-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită de rușine. Prin oglinda retrovizoare, Carlos reușea să vadă cum Îi săltau sub bluză sînii tari și puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]