4,504 matches
-
18 mai și rege al Norvegiei la Trondheim la 20 iulie. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
a menținut cererile ca reget suedez până la moartea sa în 1481. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Lyon și Marseille, care au completat "zona sud" germană), și Corsica. Zona de ocupație italiană a fost adăugate de germani "zonei sud" după capitularea Italiei din septembrie 1943, cu excepția insulei Corsica, care fusese eliberată de Forțele Franceze Libere și trupele aliate. După ce Germania și Franța au căzut de acord să înceteze luptele, mareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul celui de-al Treilea Reich, și generalul Charles Huntzinger, reprezentantul guvernului francez condus de Philippe Pétain, au semnat armistițiul pe 22 iunie 1940 în luminișul
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
interese personale. Printre cei mai cunoscuți colaboraționiști francezi s-au numărat liderul PPF Jacques Doriot, scriitorul și ziaristul Robert Brasillach, sau lilderul RNP Marcel Déat. Una dintre pricipalele motivații a colaboraționștilor era linia ideologică anticomunismului. Până când amenințarea unei invazii terestre aliate să devină palpabilă, raidul de la Dieppe fiind semnalul de început, Wehrmachtul a păstrat în Franța un număr relativ mic de trupe. Unitățile germane care luptau pe frontul de răsărit erau retrase și trimise în Franța pentru refacere și odihnă prin
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
anarhiști, socialiști, comuniști și alții - cu efective între 100.000 și 400.000 de combatanți, au participat activ la lupta împotriva forțelor de ocupație. Rezistența a fost sprijinită cu provizii, arme, muniții, operatori radio și instructori de principalele servicii speciale aliate - Special Operations Executive și Office of Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere și de cale ferată, au participat la dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane și au asigurat un flux
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere și de cale ferată, au participat la dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane și au asigurat un flux neîntrerupt de informații pentru serviciile secrete aliate. În timpul luptelor cu forțele germane au murit 13.000 - 16.000 de francezi, dintre care 4.000 - 5.000 de civili nevinovați. La sfârșitul războiului, Franța a numărat aproximativ 580.000 de morți, (din care 40.000 numai în primele
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
să se supună regulamentelor stării de asediu fiindu-le interzisă deplasarea fără o „Kennkarte” (document de identitate special). De asemenea, francezii erau obligați să își închidă obloanele de la ferestre, să camufleze geamurile și să stingă luminile pentru ca să nu permită avioanele aliate să folosească luminile orașelor pentru navigație. Cu cei aproximativ 75.000 de civili uciși și peste 550.000 de tone de bombe lansate împotriva unor obiective din Franța, această țară a fost a doua după Germania cel mai puternic bombardată
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
navigație. Cu cei aproximativ 75.000 de civili uciși și peste 550.000 de tone de bombe lansate împotriva unor obiective din Franța, această țară a fost a doua după Germania cel mai puternic bombardată pe frontul de vest. Bombardamentele aliate au atins un maximum în special în perioada de dinaintea debărcării din Normandia din iunie 1944. Bombardamentele strategice aliate care au vizat distrugerea sistematică a sistemului de transport feroviar, a triajelor și podurilor de cale ferată au dus la moartea și
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
împotriva unor obiective din Franța, această țară a fost a doua după Germania cel mai puternic bombardată pe frontul de vest. Bombardamentele aliate au atins un maximum în special în perioada de dinaintea debărcării din Normandia din iunie 1944. Bombardamentele strategice aliate care au vizat distrugerea sistematică a sistemului de transport feroviar, a triajelor și podurilor de cale ferată au dus la moartea și a numeroși civili. De exemplu, bombardamentele de pe 26 mai 1944, care au vizat obiective feroviare din zona a
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
fost uciși aproape 25%. Deși este cumplit, trebuie remarcat că, spre deosebire de situația din alte țări ocupate de Germania, situația a fost mai bună. În Olanda de exemplu, 75% din populația evreiască a fost exterminată. Eliberarea Franței a fost rezultatul operațiunilor aliate "Overlord" și "Dragoon" din the vara anului 1944. Cea mai mare parte a Franței a fost eliberată până în septembrie 1944. Mai multe baze de submarine au rămas sub controlul german până în mai 1945. Guvernul francez în exil a proclamat restaurarea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
a ajuns în 1944 o divizie blindată puternică. O altă unitate de elită franceză a fost Armata I franceză, care a participat la Operațiunea Dragoon și la eliberarea Provenței. Unitatea sa principală, Divizia I blindată franceză, a fost prima unitate aliată care a forțat cursurile Ronului (25 august 1944), Rinului (19 noiembrie 1944) și Dunării (21 aprilie 1945). Pe 22 aprilie 1945, această unitate a cucerit Sigmaringen în Baden-Württemberg. Aici au fost arestați membrii regimului de la Vichy în frunte cu mareșalul
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
asemenea, câmpia era bazinul de drenare a Rinului și prin urmare era brăzdată de numeroase cursuri de apă și canale de desecare, cu fundul acoperit cu aluviuni. Traversarea acestor râuri și canale era fosrte dificilă pentru diferitele tipuri de vehicule aliate. Alte obstacole în calea atacanților erau satele mici, cu clădiri cu etaj, cu ziduri solide din cărămidă, care ofereau germanilor posibilități extinse de apărare. Corpul I ("I Corps d'Armée") comandat de generalul Émile Béthouart a declanșat atacul pe 20
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
-a), care și-a desfășurat atacul fiind sprijinită de Divizia I franceză pe flancul nordic. Jebsheim a fost apărat în perioada 26-29 ianuarie de Regimentul al 136-lea de infaterie montană germană. În cele din urmă, pe 29 ianuarie, forțele aliate (Regimentul 254 american, blindate din cadrul Diviziei a 5-a franceză și un batalion al Regimentului I de parașutiști francezi) au cucerit Jebsheim. În continuare, Regimentul 254 a continuat înaintarea spre est în direcția canalului Ron-Rin. Între timp,Regimenele de infanterie
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a preluat comanda celor două divizii de infanterie americană (3 și 28) din zonă. În plus, au fost trimise în zonă două noi divizii americane în subordinea Corpurilor XXI (Diviziile 75 infanterie și 12 blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a încheiat cu plasarea sub comanda Corpurilor XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi orașului COlmar și a podului de la
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi orașului COlmar și a podului de la Breisach. Germanii au apreciat în mod greșit obiectivele aliate, considerând că aceștia vor ataca de-a lungul întregului front, urmând să își concentreze mai apoi eforturile în zona în care defensiva germană avea să se cedeze. Hitler a acceptat o retragere parțială în nord (în arcul de la Erstein) în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
fost încununate de succes la Urschenheim, oraș cucerit în urma unui atac fulgerător, dar au fost stopate în fața orașului Horbourg. În aceeași zi, americanii au atacat cu sprijinul blindatelor franceze spre est, spre Artzenheim, dar germanii au reușit să oprească înaintarea aliată. Germanii au creat un puternic baraj de artilerie, iar distrugătoarele de tancuri Jagdpanther îngropate în tranșee au distrus șase tancuri și patru tranpostoare blindate ușoare. Până la urmă, Artzenheim a fost cucerit de Corpurile II franceze pe 1 februarie. Regimentul I
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
tancurile franceze au intrat în forță în oraș, ajungând în "Place Rapp" (Piața Rapp) la ora 11:30. În zilele de 2 și 3 februarie, Regimentul al 109-lea de infanterie americană, tancurile franceze, Regimentul I de parașutiști și comandourile aliate au curățat orașul de ultimele elemente ale defensivei germane. Într-un act simbolic, Regimentul al 152-lea din infanterie franceză a reocupat clădirile garnizoanei oarașului, din care fusese alungată la începutul războiului. Continuând atacul spre sud în ziua de 3
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria și aviația aliată. În cele din urmă, Corpul I a eliminat ariergarda germană la Chalampé. Cum pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai rămăsese nicio forță germană organizată, geniștii germani au aruncat în aer podul de peste râu de Chalampé. Distrugerea
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a acordat aceleiași divizii „Distinguished Unit Citation”. Regimentul al 109-lea de infanterie SUA a fost la rândul ei decorată cu Croix de Guerre. În zilele noastre, diferite străzi ale localităților din Alsacia poartă numele unor militari sau unități militare aliate care au luptat Punga Colmar. În zonă se află mai multe cimitire militare franceze și americane.
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pentru trupele care atacau Schmidt. Misiunea americanilor s-a dovedit și în acest caz greu de îndeplinit datorită condițiilor meteo nefavorabile, a terenului nefavorabil atacului, a lucrărilor defensive bine gândite și a hotărârii apărătorilor. Condițiile meteo nefavorabile a împiedicat aviația aliată să asigure orice formă de sprijin trupelor terestre până pe 5 noiembrie. Deși Regimentul al 112-lea a cucerit Schmidt pe 3 noiembrie și a întrerupt rutele pentru aprovizionarea Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au alungat germanii din Regimentul 900 grenadieri. După o săptămână, americanii aveau să cucerească orașele Gey și Strass. Luptele de pe Linia Siegfried au constat forțele militare implicate în lupte până pe 15 decembrie pierderea sau rănirea a 250.000 de soldați aliați și germani. Armatele americane I și 9 au pierdut 57.039 de oameni (morți, răniți, prizonieri sau dispăruți în misiune). Alți 71.654 de militari au suferit accidente sau s-au îmbolnăvit în spatele frontului - pneumonie, degerături șa. Se apreciază că
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a fost judecat în contumacie de către Curtea supremă militară a Iugoslaviei , pentru activitatea militară promovată de el contra partizanilor iugoslavi. A fost găsit vinovat ca criminal de război. Pe baza acestei sentință, Iugoslavia a cerut extrădarea lui al-Husseini de la Puterile Aliate. Țările arabe, între care Siria și Egiptul au cerut eliberarea lui, văzând în el un erou național. Și Marea Britanie i-a cerut extrădarea la 24 mai 1945, dar Franța a refuzat să dea curs tuturor cererilor de extrădare. Autoritățile franceze
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
și avioane din zonă, dar nu și-au dat seama de iminența declanșării operațiunii aeriene. Operațiunea s-a bucurat de elementul surpriză și a înregistrat anumite succese tactice, dar a fost un eșec per ansamblu. Un număr ridicat de avioane aliate au fost distruse la sol, dar aliații au reușit înlocuirea acestora într-o săptămână. Pierderile umane din rândurile echipajelor aliate au fost relativ reduse, dat fiind faptul că majoritatea avioanelor aliate distruse s-au aflat parcate pe piste. În schimb
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
elementul surpriză și a înregistrat anumite succese tactice, dar a fost un eșec per ansamblu. Un număr ridicat de avioane aliate au fost distruse la sol, dar aliații au reușit înlocuirea acestora într-o săptămână. Pierderile umane din rândurile echipajelor aliate au fost relativ reduse, dat fiind faptul că majoritatea avioanelor aliate distruse s-au aflat parcate pe piste. În schimb, germanii au pierdut numeroși piloți, pe care nu i-au mai putut înlocui cu rapiditate. Analizele făcute după încheierea operațiunii
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
un eșec per ansamblu. Un număr ridicat de avioane aliate au fost distruse la sol, dar aliații au reușit înlocuirea acestora într-o săptămână. Pierderile umane din rândurile echipajelor aliate au fost relativ reduse, dat fiind faptul că majoritatea avioanelor aliate distruse s-au aflat parcate pe piste. În schimb, germanii au pierdut numeroși piloți, pe care nu i-au mai putut înlocui cu rapiditate. Analizele făcute după încheierea operațiunii au arătat că doar 11 dintre cele 34 de "Gruppen" ale
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]