10,371 matches
-
Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. 13. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniți din lucrurile de la Templu, și că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? 14. Tot așa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. 15. Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. 13. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniți din lucrurile de la Templu, și că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? 14. Tot așa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie. 15. Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
17. Avînd în vedere că este o pîine, noi, care suntem mulți, suntem un trup, căci toți luăm o parte din aceeași pîine. 18. Uitați-vă la Israelul după trup: cei ce mănîncă jertfele, nu sunt ei în împărtășire cu altarul? 19. Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva? 20. Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
vopsim pereții. Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii, mese de altar și scărițe. Uneori sunt nevoiți să lucreze cu instrumente de mărimea unei scobitori pentru a realiza detaliile dorite. Când treaba e gata, căpetenia eunucilor vine să inspecteze casa. Nu face nici un comentariu, iar expresia lui nu trădează nimic. Însă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sud. Camerele comunică între ele, formând un imens dreptunghi. Încăperea din mijloc e o sală de primire, cu un mic tron pentru soțul meu, pe care va veni să stea atunci când va veni. În spatele tronului, la perete, se înalță un altar, deasupra căruia atârnă o pictură mare reprezentând un peisaj chinezesc. Camera din stânga se numește camera vestică. Acolo voi dormi eu. Lângă fereastră se află o masă cu două scaune, iar lângă scaune doi bambuși verzi. În partea dreaptă se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
după care se întoarce la lovirea mooyu-lui său. Sunt epuizată. Acum înțeleg de ce nu vor să vină celelalte concubine. Călugărul se ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața unui bloc de marmură și începe să încanteze din nou. E amiază și soarele îmi bate direct în spate. Mă rog ca ceremonia să se sfârșească. După spusele lui An-te-hai, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
templelor sunt cioplite pe scânduri aurite: Palatul Sănătății Excelente, Palatul Păcii Eterne, Sala Milei, Casa Norului Norocos, Casa Calmului Veșnic. Unele au fost construite din pavilioane deja existente, altele din încăperi și grădini. Fiecare locșor e înțesat cu pagode și altare. — Concubinele în vârstă și-au transformat locuințele în temple, îmi șoptește An-te-hai. Își petrec viața nefăcând nimic altceva decât să psalmodieze. Fiecare dintre ele are un pat micuț în spatele statuii lui Buddha. Vreau să știu cum arată concubinele, așa că urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deja porturi în Canton, Shanghai, Foochow și Taiwan. Nu mai am altele de deschis... Vocea sa devine din ce în ce mai slabă, după care cedează. Plânge: — Îmi este atât de rușine... Demnitatea Chinei a fost sacrificată. Nu mai am onoare să merg la altar. De ce nu poți face ceva? Mi-a devenit imposibil să dorm. Da, am băut. Cum altfel să scap de coșmaruri? Cum adică ținea de mine? Urmează o pauză, după care se aude un zgomot de porțelan care se sparge. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar, pe care așază tămâie, mâncare și vin. Împăratul Hsien Feng se înclină spre cer și spune același monolog pe care l-a mai spus de nenumărate ori înainte. Îngenunchind lângă el, mă dau cu fruntea de pământ și mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al nordului, acoperișul din țigle galbene din ceramică strălucește ca o uriașă coroană de aur. Exuberantele sculpturi de marmură albă ale teraselor vibrează. Ceremonia se deschide în Sala Milei Trupești, în colțul estic al palatului, unde s-a ridicat un altar desupra căruia este o foaie mare prin care se explică ritualul. În mijlocul sălii se află o masă mare, pătrată, din lemn de roșu. Pe masă e o tavă de mărimea unei frunze mature de lotus, mai mare decât cădița unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca să-i atrag atenția lui Tung Chih. Însă el a fost interesat mai mult de acele din părul meu. Oaspeții stau în liniște în sală și așteaptă ca Tung Chih să îndeplinească ritualul. În fața a sute de oameni, îngenunchez dinaintea altarului și aprind tămâie. Împăratul Hsien Feng și Nuharoo stau pe jilțurile din centrul sălii. Ne rugăm, în timp ce fumul de tămâie începe să umple încăperea. Se servește ceai și nuci. Când soarele ajunge deasupra sălii, Tung Chih este adus înăuntru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stare să scape, căprioara merită să moară. Împăratul Hsien Feng a promis că voi fi răsplătită dacă Tung Chih va face o „figură bună“. Cum aș putea oare să-l ghidez? Cu cât citesc mai mult de pe foaia de deasupra altarului, cu atât mi se face mai teamă: ... Dacă prințul alege sigiliul imperial, va deveni un împărat miluit cu toată virtutea Cerului. Dacă alege pensula de scris, aurul sau sabia, va domni cu inteligență și voință puternică. Însă dacă alege floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prinți au luat sigiliul imperial. S-au dovedit a fi cei mai de succes împărați ai Chinei, Kang Hsi și Chien Lung. Este foarte posibil ca fiul meu, Tung Chih, să fie următorul! A doua zi după ceremonie, îngenunchez în fața altarului dintr-un templu. Deși sunt epuizată, simt că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi l-a trimis, și îmi sugerează să fiu cu băgare de seamă. Ajungem la un templu situat pe un munte. S-a făcut întuneric și burnița s-a oprit. Trebuie să intrăm în templu și să ne rugăm la altare, iar apoi să ne petrecem noaptea aici. În clipa în care Nuharoo, Tung Chih și cu mine coborâm din palanchine, cărăușii se îndepărtează cu ele. Mă grăbesc și îl ajung din urmă pe ultimul cărăuș: îl întreb de ce nu rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să fac, dar tot aș vrea să tacă din gură. Eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Israel erau în cetățile lor. Atunci poporul s-a strîns ca un singur om la Ierusalim. 2. Iosua, fiul lui Ioțadac cu frații săi preoții și Zorobabel, fiul lui Șealtiel cu frații săi, s-au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3. Au așezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele țării, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
și Zorobabel, fiul lui Șealtiel cu frații săi, s-au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3. Au așezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele țării, și au adus arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seara. 4. Au prăznuit sărbătoarea corturilor, cum este scris, și au adus zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
de popor și preoți pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim. 17. Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viței, berbeci, miei, și ce trebuie pentru darurile de mîncare și jertfele de băutură, și să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. 18. Cu celălalt argint și aur să faceți ce veți crede de cuviință, tu și frații tăi, potrivit cu voia Dumnezeului vostru. 19. Pune înaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele care-ți vor fi încredințate pentru slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
mintea acasă. Preotul rămas fără nume Îl supunea pe stăpânitul de rele la slujbe de alungare, i se suia cu genunchii pe piept celui ce guița și scotea spume, Îl ardea cu crucea și-l stropea cu aiasmă păstrată În altar de la Bobotează. Diavolul se ținea tare, nu voia cu nici un chip să plece. Îl goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de văpăi, Dar dorul de mamă din toate, E dorul din lume, dintâi. (Din „La cumpăna anilor”, Editura Agerpress
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca valul fericirea și îmi trăiam aievea odiseea. Cam asta ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune, Dialogam ca muții și ca surzii. N‐am s‐ o mai fac vreodată pe‐nțeleptul C‐ am înțeles mult prea târziu preceptul: Să nu‐ mi fac chip cioplit...și nici iluzii... Din revista
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau decât vasalii care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
slujitori apropiați. — Unde va sta în capitală? — La Templul Honno. — Cum?! La Templul Honno? — Da, stăpâne. — Nu la Palatul Nijo? — Toate sursele spun că urmează să stea în Templul Honno, răspunse răspicat Matabei, atent să nu fie mustrat din nou. ALTARUL ZEULUI FOCULUI Chiar în centrul zidului de pământ al incintei se afla o poartă enormă și fiecare dintre templele mai mici avea propriul lui zid și poartă. Pădurea de brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]