6,661 matches
-
nu s-a putut duce niciodată în țările de sus ale ținutului Ta Kemet, acolo de unde vine Hapi. Unii oameni negri spuneau, fără s-o fi zărit vreodată, că acolo, la obârșia acestui râu, unde oamenii n-au umbră la amiază, ar fi o mare întinsă cu apă dulce; dar cine putea ști dacă era adevărat sau nu... Localnicii din Ta Kemet ziceau că Hapi vine de foarte departe, din niște munți stâncoși și pustii, păziți de un șoim și un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câinii scânceau jalnic. Sutașul se opri o clipă, apoi scuipă scârbit, zicînd: - Lasă-i acolo! Și porni înainte. Soldații nu mai îndrăzniră să vorbească. Dar toți întorceau capul spre peșteră. Le era milă de câini. Când ajunseră în tabără era amiază. Slujbașul regesc nu se mai aștepta să-i vadă. Totuși veniseră, și nu era nimic de făcut. Când văzu soldații dezarmați și auzi întîmplarea, îl cuprinse groaza. Sutașul zise că se va duce numaidecât la liman, să se încarce în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndrăzni să-i tulbure. Șezu cu Nefert pe o bucată de stâncă. Tăceau. După un răstimp destul de lung se stârni un vânt puternic de la miazăzi. Sub ei, piscul începu să se clatine. După aceea plouă. Văzduhul atârna greu. Deși era amiază, piscul fu cuprins de amurg. Apoi totul se liniști. Hor și ai săi ieșiră din turn. - Plecăm, Auta! zise el. Acum chiar dacă ai vrea să rămâi nu te putem lăsa. - Unde plecăm, Hor? Străinul arătă în sus. Nefert nu părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și nu mai pomeniră nici una dintre ele nimic despre incidentul din seara trecută. în drum spre școală, Ramona deveni melancolică și abătută, ar fi dat orice să afle ceva despre agronom. Se gândi că poate ar fi bine ca după amiază să-i facă o vizită. „Dacă și-a revenit” ceea ce ea își dorea foarte mult „ce are să-i spună”, ea nu-l cunoștea, nu mai vorbise niciodată cu el. Renunță la acest gând, rugându-se ca cineva să-i aducă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ea nu-și dorea să strice o relație. Trecuse aproape o săptămână și de Radu nu mai auzise nimic, ce-i drept ea vorbea cu foarte puțini oameni, iar el nu prea era cunoscut în zonă. într-una din după amiezile sfârșitului de noiembrie, Ramona este surprinsă de mama sa, stând în fața ferestrei ce dădea spre grădină, cu ochii plini de lacrimi. -Ce gânduri te bat Ramona?, întrebă doamna Neli. Atunci Ramona își șterse ochii și neștiind ce să-i răspundă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
făcu un duș și se bărbieri arăta mult mai vioi. Simți o mai bună dispoziție. Acum starea lui se îmbunătăți vizil. Deodată îl apucă un dor de a pleca undeva... oriunde, numai să plece. Nerăbdarea puse stăpânire pe el. în jurul amiezii intră Andrei cu un bagaj în mână. -O! Salut! Nu arăți rău deloc și asta chiar mă bucură. într-adevăr, bucuria lui Andrei era mare. Asta se putea citi pe chipul său. -Și eu mă bucur să te văd, spuse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Radu rămăsese foarte trist, simțindu-se foarte singur. Acum își dorea foarte mult să iese din spital, să treacă cât mai repede săptămâna care urma să înceapă, ca la sfârșitul ei să se ducă acasă la părinții lui. Luni, în jurul amiezii ajunse acasă în Comuna B., unde stătea cu chirie în casa a doi oameni în vârstă, tanti Ana și nenea Dumitru, și unde se simțea foarte bine, casa fiind foarte aproape de sediul fermei unde avea serviciul. în ogradă, nenea Dumitru
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
că-i primise banii, întrucât nu vroia să i se știe dator. Cu Andrei era altceva, lui îi va spune că-i va plăti ghetele la următoarea plată, deoarece dorește ca vineri să se ducă acasă la părinți. în după amiaza zilei de vineri, întrucât pentru ziua de sâmbătă se învoise, Radu se afla pe peronul gării din localitate, așteptând trenul ce urma să- l ducă spre casă. în gară se întâlni cu Andrei, care aștepta același tren pentru a merge
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe cea mai mare realizare a vieții lui, zicând merem când se gândea la fiul său: -Slavă ție Doamne, îți mulțumesc că mi-am putut întreține copilul la școală, ai milă de el. Lăcrima de fiecare dată. Era duminică după amiază. Radu cu inima frântă de durere se pregătea de plecare, cu gândul că nu știa dacă o va mai vedea pe mama lui în viață, luându-și rămas bun, el o sărută pe față, lăcrimând. La gară plecă însoțit de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tren și rămase la fereastră, fluturându-și mâna, până ce nu-și mai văzu tatăl. într-o zi cenușie a sfârșitului de noiembrie, una din zilele care deprimă și aduce o stare de apatie multora dintre oameni, în gara Sibiu, în jurul amiezii printre puținii călători, un bărbat și o femeie, puțin agitați urmăreau pe tabla de pe peretele din sala de la intrare, pe care era înscris mersul feroviar, ora de plecare a trenului pe ruta Blaj. Ei constatară că trenul va pleca
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la telefon era înștiințat că boala mamei lui se agravează, fapt care-i aducea durere. în fiecare seară se ruga cu ochii plini de lacrimi, fiindu-i milă și de tatăl său, de-acum bătrân și suferind. într-o după amiază umedă și rece, Radu se întorcea din satul L., de la prietenul său Andrei, aducând o drujbă pentru că-și cumpărase un camion de lemne care trebuiau tăiate. Era pe bicicletă, pe marginea drumului. Când să intre în B., văzu o mașină
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
față de el însuși, dar sufletul său deja se împărțise între Ramona, pentru care simțea că e sensul vieții lui. Și atunci își găsea lumina fără să uite de părinții lui, cărora le purta atâta dragoste și milă. într-o după amiază, Andrei aflându-se acasă la Radu, amândoi puneau la cale un plan în legătură cu sărbătorile de Crăciun și Revelion. Printre altele, Andrei îl întreabă pe Radu: -E adevărat că ai fost la Ramona acasă? -Nu chiar, doar până la poartă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
doi până la poartă. Când reveni în casă, între ei se așternu o tăcere apăsătoare. Ramona, care nu mai putu suporta aceasta, întrerupse tăcerea: -Când ai să te duci acasă la părinți?, încercând să fie cât mai degajată. -Chiar astăzi după amiază, deja fiind aproape ora trei dimineața. -Foarte bine, sunt sigură că ei abia așteaptă să te revadă. Ramona, pentru a schimba subiectul, observându-i seninătatea pe care nu dorea să i-o tulbure cu amintiri dureroase, i se adresă puțin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
zâmbi trist ridicând mâna dreaptă în semn de salut. Din cauza oboselii care îl prinse, fiind nedormit, când ajunse în Simeria îl prinse o ușoară migrenă și coborî în fața unei cafenele, unde intră pentru a servi o cafea. Era trecut de amiază, cerul se înnorase. în localul mic cu o singură fereastră, becul din mijlocul tavanului răspândea o lumină slabă și tulbure care se amesteca în fumul de țigară, ce plutea în valuri deasupra clienților. Radu își sorbea cafeaua fără să fumeze
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
hotărârea lor, asigurându-i că le va da telefon în fiecare zi și va veni acasă mult mai des ca până acum. Plecarea lui de acasă i-a stârnit o durere mult mai mare ca alatădată, chiar sfâșietoare. în după amiaza zilei de 31 decembrie, Angela Ulmeanu, cu un bagaj ce-i atârna greu în mâna dreaptă, se afla în drum spre gară, ea urmând să- și țină promisiunea făcută tatălui său că va fi acasă la Sighișoara în noaptea de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină caldă. Ea admiră farmecul și blândețea Ramonei, spunându- i că se bucură să o aibă ca oaspete în această noapte. A doua zi, în jurul amiezii, Radu vorbi în curte cu niște vecini și prieteni ai săi. Bunicul intră repede pe poartă și zise: -Radu, vine bunul părinte, du-te în portiță de-l primește! Radu făcu un semn cu capul, apoi părăsi grupul cu pași
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mod în această dimineață când am venit, poate și Angela se gândi la același lucru când mă privi lung. Ei probabil că știau toți în afară de mine, își zise Radu în timp ce se instala în noul său birou. într-o după amiază, când Ramona Plopeanu ajunse acasă de la școală după ce o sărută mama ei pe obraz o anunță veselă: -Mamă, Radu a fost numit inginer- șef, veste pe care o află de la Andrei. Cu Radu nu se mai văzu de câteva zile
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
trebui să-i explice toată situația. Nu dorea cândva să fie urâtă de copilul pe care atât de mult îl iubea. Nu același lucru se întâmpla însă și cu Radu, care nici nu vroia să audă de Angela. în după amiaza zilei de 12 septembrie, la aniversarea lui Ionuț, printre invitați se afla și fratele și cumnata Ramonei, Eugen și Oana. După ce toți copiii participanți au fost serviți din belșug cu prăjitură, suc și bomboane, Ionuț suflă cele cinci lumânări aprinse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ca tine? -Nu știu. însă de un lucru sunt sigur, toate mamele sunt ca dumneavoastră! Privind în gol, bătrâna doamnă plângea. Plângeau și ei, în afară de Ionuț, care-i privea trist, neștiind ce să creadă. în ajunul Crăciunului, cam pe la orele amiezii, Radu opri mașina în fața casei lui Eugen, coborând împreună cu Ramona. Ningea cu fulgi mari, zăpada se așternu ca un covor moale și gros. Eugen și Oana rămân surprinși. După ce și-au urat la mulți ani, Radu se adresă lui Eugen
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și care poate-l va face să sufere. Radu și el se gândea la Ionuț dar se consola cu gândul că fiul său se știe foarte iubit atât de el cât și de Ramona. După mulți ani. Era în după amiaza zilei de întâi noiembrie 1997, o zi senină cu soare blând, în care vântul unduia bătrânele ramuri ale sălciilor de pe marginea cimitirului în care se aflau o mulțime de oameni la mormintele celor dragi. Tot aici se afla și doamna
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
când pentru ea nici un sacrificiu nu era prea mare. Renunțase la casa părintească, crezând că Ionuț se va bucura de casa tatălui său, astfel poate reușind să-l aducă la sentimente mai bune. într-o frumoasă zi de aprilie în jurul amiezii când doamna Ramona Brădescu se afla la școală, fu anunțată că cineva o caută. După ce ieși din cancelarie. Pe hol dădu ochii cu doamna Angela Ulmeanu, care o salută respectuos și o rugă să-i acorde câteva minute, după care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ierta și va fi mai îngăduitor cu ea. Acest gând în care doamna Ramona Brădescu se adâncise, fu întrerupt de zgomotul mașinii soțului ei, care tocmai se întorcea din senin de la fermă. Se întunecase de-a binelea. într-o după amiază frumoasă de mai, când soarele cobora spre asfințit așternând umbre mari cu binefăcătoarea răcoare, o adiere ușoară împrăștia mireasma dulce a florilor de liliac peste alaiul nunții care se îndrepta spre frumoasa biserică din comuna B. , poate chiar cea mai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Am făcut adăugirile cu infinită grijă, pentru a nu leza nici cu gândul amintirea sa, veșnic luminoasă. Autorul Notă: Fotografia de pe copertă este făcută din curtea Școlii Normale Vasile Lupu, iar peste dealurile din planul îndepărtat este Basarabia. I. Soarele amiezii, darnic în Basarabia anului 1936, lumina clar casele din piatră, grădinile oamenilor și viile dese din depărtare. Tânărul de statură potrivită, slăbuț dar bine făcut, cu părul rar mai mult șaten decât blond, trase-n piept aerul tare de acasă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
năut din care se făcea un fel de cafea, îl legau multe amintiri. Cum începeau să se coacă fructele, mergea să păzească grădina. Casa părinților lui fiind aproape de centrul satului, dacă nu- și lua un pachețel cu mâncare dimineața, la amiază trăgea o fugă înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ducea acasă eșecul suferit în fața propriului copil. Fusese sigur când plecase de la Mateuți, că-l va readuce acasă, dar la Iași nici nu îndrăznise să pomenească despre intenția lui. Primul an de școală trecu relativ repede. Atenția la ore, după amiezele petrecute în sălile de meditații, lucrul intens în livadă, contactul cu un alt gen de discipline de învățământ, severitatea profesorilor, îl acaparară total. Carnetul de călătorie C. F. R. cu 50 % reducere, îi ușurase mult efortul bănesc pentru deplasări. Când, în vacanța
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]