8,976 matches
-
tot timpul liber și toate economiile materiale, mergând până la a-și sacrifica familia. Muzeul creat de el era un punct de atracție al comunei DĂNEȘTI, iar bătrânul colecționar se mândrea cu această casă-muzeu, rodul muncii epuizante a întregii sale familii. Amprentele trecutului au căpătat o dăinuire dăneșteană! Străvechile exponate din ceramică, os, metal și lemn, adunate în casa părintească, constituie rodul cercetărilor de suprafață sau al sondajelor arheologice efectuate de familia învățătorului COSTACHE BURAGA. De multe ori, pentru copiii familiei, solurile
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Era foarte sever și autoritar. De multe ori ,,o încasam“ fără vreun motiv sau cel puțin așa vedeam noi lucrurile. Aveam o mare frică de el și am avut și avem și acum de suferit, chiar dacă el nu mai este. Amprentele de frică au rămas adânc înrădăcinate în sufletele noastre și ne provoacă încă.suferințe. . Până la vârsta de 14 ani nu am văzut încălțare în picior, îmbrăcăminte da, însă foarte sumară. La fel și ceilalți frați însă aceste neajunsuri nu erau
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
În anul școlar 1965-1966, director al școlii a fost prof. Constantin Parfene, ulterior director al Teatrului bârlădean, apoi metodist și profesor universitar la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. În decembrie 1965, a fost numit director cel ce și-a pus amprenta pe toate activitățile și evenimentele petrecute în școală timp de 12 ani. Directoratul prof. Vasile Dumitrache a fost una dintre cele mai fructuoase perioade din viața liceului. La insistențele sale, în perioada 1971-1978, au fost create primele clase speciale de
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
vineri, sâmbătă și duminică de către formatorii societății EDINFO care s-au deplasat în Bârlad. Din acest curs toți profesorii au avut câte ceva de învățat sau de actualizat. Ni s-a oferit material de studiu, am putut fiecare să ne punem amprenta personală pe unitățile prezentate și, prin utilizarea unei comunicări interactive am ajuns la final, o echipă care se preocupă de o cât mai bună colaborare legată de aspecte practice și situații întâlnite în activitatea la clasă. Domeniile de competență urmărite
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
morfosintactic: fiecare text lingvistic este un ansamblu organizat de semne (unități lexicale, structuri morfologice, unități sintactice), în baza unor paradigme flexionare ale părților de vorbire și ale unor relații sintactice; d. nivelul stilistic: textul lingvistic are o identitate specifică, purtând amprenta emițătorului și a coordonatelor principale ale situației de comunicare (timp, spațiu, model cultural etc.); emițătorul valorifică resursele expresive ale limbii, personalizează enunțurile, conferindule o marcă stilistică adecvată contextului comunicațional. Contextul, prin cele trei dimensiuni pe care se configurează, contribuie în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
subiectivă, definitorie pentru romantism (idealismul/fantasticul/fabulosul/grotescul romantic), pentru avangar dism, pentru literatura onirică, literatura absurdului etc. - Deși este influențată de modele culturale ale epocii (modele estetice, științifice, filozofice, religioase etc.), viziunea despre lume a fiecărui scriitor poartă o amprentă personală, originală. Astfel, scriitorii realiști au o viziune obiectivă, vastă asupra lumii oglin dite în operă, dar viziunea lui Caragiale este și critică, ironică, în timp ce a lui Creangă este umoristică, jovială, cu influențe folclorice. Tot astfel, realismul se concretizează întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poate influența marile decizii politice. În concluzie, voluntariatul presupune o schimbare de mentalitate la nivelul oricărui individ care îl practică. Are loc, așadar, o mutație: voluntarul, din dorința de a se implica în comunitatea căreia îi aparține, de ași pune amprenta în mod pozitiv asupra lumii în care trăiește, ajunge el însuși să fie obiectul unei extraordinare schimbări în bine. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje dintrun roman postbelic studiat Marin Preda, Moromeții (relația dintre Ilie și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
moral majorităților democratice din statele-satelit, pentru a-și atinge obiectivul suprem: o Europă de Est liberă și independentă 662. Un an mai tîrziu, în mai 1951, Departamentul de Stat a prezentat un al treilea raport. Războiul din Coreea își pusese amprenta pe modul de a gîndi al americanilor. Uniunea Sovietică exercita o dominație atît de puternică asupra țărilor-satelit încît se putea folosi de ele ca de niște luptători-surogat împotriva Statelor Unite. Kremlinul angajase cu bună știință Coreea de Nord în război. Mai mult decît
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ne asigure afaceri cu SUA. Dar pînă acum nu se întrezărește nici măcar un singur pilon al acelor mult dorite poduri"1242. Mesajul nu făcea, însă, decît să amplifice frustrările lui Johnson privind Congresul. Între timp, Ceaușescu își punea în continuare amprenta asupra României. În iulie, acesta a experimentat în secret cîteva reforme economice privind instituirea unui sistem de administrare descentralizat în 71 de întreprinderi controlate de stat. La o ședință a CC din octombrie, Ceaușescu a declarat că experimentul a fost
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de vedere economic, proiectele comune inițiate în iulie 1544. Oricum, această apropiere diplomatică nu schimba cu nimic recent adoptata Lege a Apărării, care prevedea un "Război al întregului popor" în caz de atac extern. Invazia sovietică din Cehoslovacia își lăsase amprenta asupra Balcanilor. Atît Iugoslavia, cît și România își modernizau sistemul de apărare a teritoriului cerînd populației să participe la acțiuni de răzvrătire, sabotaj și spionaj, la demonstrații și greve împotriva oricărei țări care ar fi încercat să le invadeze 1545
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
CPEI1908. Ca o măsură de prevedere, Carter nu a renunțat la toate instituțiile republicane. El a păstrat Consiliul de Comerț Exterior Est-Vest, înființat de Ford și l-a desemnat pe Blumenthal la conducerea acestuia 1909. Continuînd să-și pună propria amprentă pe structura guvernului, Administrația Carter a trecut în revistă mutările din posturile externe și a luat hotărîrea de a numi un nou ambasador în România. Pe 27 septembrie, Carter l-a propus pe O. Rudolph Aggrey în funcția de ambasador
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Cluj-Napoca, 1978, p. 297 127 Arhivele Militare Române, fond 71, Conf. de Pace, 1946-1947, vol. 12, f. 90 128 Asupra perioadei 1948-1990 nu am beneficiat de surse de arhive, ci numai de informații din lucrări, ceea ce, probabil, și-a pus amprenta și asupra judecăților noastre. 129 Stephen Fischer-Galați, România în secolul al XX-lea, Institutul European, Iași, 1998, p. 183-184 130 Henry Kissinger, Diplomația, Editura All, București, 1998, p. 635 și următoarele 131Secret Supplemental Protocol of August 23, 1939. (800 General-1946
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prin celălalt aspect al integrării termenului clasic în sfera familiară a limbajului. Dincolo de orice nuanțări legate de semnificațiile multiple ale cuvântului, pe care le vom dezvolta într-un capitol ulterior, această percepție existențială, conjugată cu cea strict literară care recunoaște amprenta colosală a acestei viziuni în cursul evoluției culturale, asigură fertilitatea oricărui demers critic în ceea ce privește clasicismul. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit de la bun început că nu este poate niciodată nejustificat a vorbi despre clasicism, cu atât mai mult cu cât multiplele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literare și creațiile propriu-zise, aceasta deoarece concretizarea literară a angajamentelor teoretice nu le păstrează întotdeauna puritatea estetică. Astfel, deși majoritatea scriitorilor selectați în lucrarea de față își manifestă în mod explicit afilierea la clasicism, operele lor nu poartă exclusiv această amprentă, după cum este și firesc, în măsura în care nici unul din curentele artistice existente vreodată nu a reușit o coagulare perfect omogenă în substanța literară propriu-zisă. Aceasta deoarece tărâmul creațiilor este unul al interferențelor, al combinărilor și al modificării principiilor, un spațiu al jocurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicismul de monarhia absolută a Regelui Soare nu este nici pe departe o exagerare, întrucât există o anumită condiționare reciprocă: stabilitatea statului influențează în mod pozitiv dezvoltarea literară, iar viziunea clasică privind ordinea, nevoia de ierarhie, rațiunea, armonia, își pune amprenta asupra gândirii monarhului și a Curții sale. E un schimb reciproc avantajos, ducând la realizarea unui model cultural care se apropie de miracol, invidiat și copiat în afară, dar niciodată pe deplin reluat în alt spațiu și timp. Având în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a fost în întregime durat de mâinile mele, și tot materialul de trebuință l-am scos dinlăuntrul meu." Se exprimă aici, de fapt, o dorință justificată a fiecărei generații noi de a-și contura autonomia, de a-și lăsa o amprentă în cursul istoriei. Pe de altă parte, așa cum am mai afirmat, ceea ce se susține și prin intermediul satirei lui Swift este că această câștigare a individualității, această desprindere de mulțime, nu trebuie făcută în detrimentul trecutului, prin renunțarea totală la învățăturile acumulate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
schimbul polemic de idei, chiar dacă publicarea sa nu a reprezentat vreo răscruce importantă în conflict și nici nu a marcat finalul acesteia. Într-un fel, așa cum sugera și Joseph M. Levine 93, prozatorul britanic nu a urmărit să-și pună amprenta în vreun fel substanțial în dispută, deoarece satira sa nu aduce nimic nou, ci doar a vrut să-și afirme un punct de vedere și să împartă laurii în așa fel încât să nu fie nici un dubiu pentru posteritate cine
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pentru că încă nu voia să o facă. În loc de concluzie vom reproduce afirmația lui René Wellek despre scriitorul francez: "Nici impresionist, nici dogmatic, Voltaire e un om de gust, vocea unei civilizații care chiar dacă a dispărut irevocabil, a lăsat o puternică amprentă asupra literaturii și criticii franceze. Claritate, măsură, plan, gust, continuă să fie cuvinte cu greutate în Franța, iar gustul neoclasic francez reprezintă în puritatea lui, un câștig durabil al civilizației."135 III.3. Experiențele estetice britanice Cercetarea fenomenului cultural din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
germane sub semnul canonului clasic. Pe de altă parte, dincolo de tonalitatea oarecum superioară, există intuiția justă a modelului care nu trebuie să sufoce, ci să ducă la crearea unor opere originale, la fel de bune sau poate superioare și care să poarte amprenta individualității. De aceea, această ultimă frază a fragmentului citat dezvăluie adevăratele intenții ale teoreticianului german care nu a dorit aservirea literaturii sale, ci dimpotrivă a trudit la înălțarea acesteia. Soluția aleasă de el poate nu a fost cea mai fericită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
text, aparținând lui Radu Ionescu, este mult mai explicit subsumat ideologiei clasice, deși vizează, după cum sugerează și titlul, scopul și liniile directoare ale actului critic. Observațiile făcute cu multă inteligență surprind, printre altele, o definiție generală a artei care poartă amprenta clasică: "...artea [...] caută o aparință frumoasă, o imagine a adevărului, o formă a idealului, care poate esista în nemărginita varietate a obiectelor de cari suntem încongiurați."237 Plasarea sub auspiciile frumosului, precum și transpunerea realității doar în esența sa ideală sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sumar care să alterneze cu motivele prin care își afirmă arhitectul individualitatea."252 Se citește în aceste câteva rânduri aspirația către o esențializare a formei, o simplificare a stilului, fără însă a duce la anihilarea completă a personalității artistului, a amprentei creatorului. Pentru a accentua această idee, Cocteau face apel la un exemplu concret vizând un anumit tip de stofă din China, care are dosul lucrat tot din aur pentru ca pe fața materialului să apară broderia doar în unele locuri, evidențiindu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și a modelelor în procesul creației. V.6. G. Călinescu În peisajul literar românesc al secolului al XX-lea, cea mai importantă voce care a promovat neoclasicismul este, desigur, cea a lui G. Călinescu, personalitate complexă, ce a lăsat o amprentă de neconfundat mai ales ca romancier și critic. Preocupările sale privind subsumarea culturii și literaturii române în special, unei viziuni clasice capătă concretețe mai ales prin intermediul textului Sensul clasicismului ce a reprezentat inițial cursul introductiv susținut la Facultatea de Litere
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
rodul unei necesități interioare care s-a armonizat cu anumite trăsături ale spiritului galic. Transferat în alte spații geografice și în alte delimitări temporale, clasicismul pare a-și pierde din omogenitate, din puritate, devenind, de fapt, un neoclasicism care preia amprenta noilor realități în care se naște, păstrând totodată esența matricei clasice originale. "Clasicismul era un suflet, o voință, pseudoclasicismul este o formulă" afirma Paul Hazard,322 folosind un termen cu o alură oarecum peiorativă decât cel ales în lucrarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
privitor la o adâncire a rupturii dintre aspirațiile teoretice și realitatea creațiilor propriu-zise. Mai mult ca oricând, operele celor care concretizează prin articole, eseuri, prefețe etc., mărturisiri de credință față de idealul clasic, nu poartă decât într-un mod subtil, implicit, amprenta clasicismului. Un exemplu ilustrativ îl constituie T.S. Eliot, care își asumă, în mod explicit, la nivel teoretic postura de clasic prin numeroasele articole critice și mărturisiri, dar care, prin operele sale poetice, este considerat a fi unul dintre întemeietorii modernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele sale cu aspecte ale realităților literare ale acelui hic et nunc în care se nășteau neoclasicismele. Astfel, pe rând iluminismul, romantismul și modernismul și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor nu a fost recunoscută ca atare la momentul respectiv, după cum nici majoritatea neoclasicismelor nu au fost percepute pe deplin, nici din unghiul sincronic al epocii, nici mai târziu prin raportare diacronică, fiind integrate în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]