5,099 matches
-
Într-o seară În colibă și-ți zice: „Eu a ta, eu cu tine”. În fond e frumos, seara, să stai Întins pe verandă și să privești Crucea Sudului În timp ce ea-ți mângâie fruntea. Trăiești după ciclul de zori și amurguri și nu știi de nimic altceva. Într-o zi sosește o șalupă cu motor cu niște olandezi, afli că au trecut zece ani, ai putea să pleci Împreună cu ei, dar șovăi, preferi să schimbi nuci de cocos pe alte mărfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și-mi ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care se așază mai bine, niște tocuri care reacționează la umezeala amurgului, niște tencuieli ce se cojesc cu zgârcenie, câte un milimetru pe secol, niște ziduri ce-și lărgesc crăpăturile. Nu poți fugi, Îmi ziceam, fiindcă ești aici tocmai ca să afli ce i s-a Întâmplat cuiva care a Încercat să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era atâțarea de dinaintea atacului, aspră, dureroasă, splendidă - adio, frumoasa mea, adio, aspră și plăcută-i truda omului de arme, ne duceam să ne jertfim tinerețea, așa cum ne Învățaseră la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat o contraindicație. „Da, dar există o limită În toate. În schimb, am văzut un altul despre gnomi, ondine, salamandre, elfi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la coadă la bilete, și ea se uită melancolică, observîndu-le pe fete cu prietenii lor, pe soți cu soțiile lor. Cinematograful era Îmbrăcat În lumini colorate, care păreau că strălucesc mai sinistru, mai luminos, pentru simplul fapt că luceau În amurg, nu În Întuneric. Vedea mici detalii ciudate și fără legătură: licărirea unui cercel, luciul părului unui bărbat, scînteierea ca de cristal a pietrelor din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
priveau de parcă era nebun. Manevră ambreiajul, transpirînd, Înjurînd, și Întoarse mașina razant. Viv Își ținea capul În jos, dar se mai uită o dată În spate. Kay se alăturase cozii din fața cinematografului: ridicase bricheta la țigară, iar flacăra, răsărind În lumina amurgului, Îi lumina degetele și fața. Taci, Vivien, și-o aminti Viv spunînd. Amintirea era la fel de clară, după tot acest timp - clară și cutremurătoare - mîna ei care o strîngea, gura care Îi spunea, Vivien, taci. — Slavă Domnului! spuse Reggie, cînd Începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi mers În mod normal. Mergea fără grabă, lejer, cu mîinile În buzunare și cu umerii trași Înapoi, și, din cînd În cînd smucea capul să-și Îndepărteze părul căzut pe ochi. Părul părea blond deschis acum, În lumina amurgului, iar fața Îi era În continuare rozalie și ușor transpirată. CÎnd o luară prin zona cea mai aglomerată, el scoase o batistă și-și șterse fruntea și ceafa. — Tre’ să beau un păhărel! Tre’ să beau mai multe, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-i păsa. Continuă să alerge, printr-o breșă În trafic, și se Îndreptă spre Strand. În cele din urmă, seara se lăsase. Strada era mai Întunecoasă decît atunci cînd o traversase În mașină cu Reggie: În aerul dens al amurgului, chipurile oamenilor erau indistincte, inexpresive, și se trezi că se uită la oameni În timp ce se grăbea, cu un amestec de frustrare, emoție și spaimă. Ce-i spusese lui Fraser nu era adevărat. Nu avea nici o Întîlnire. O căuta pe Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zburat În explozie. Îmi cer scuze, e Întuneric. Nu are electricitate, evident. Du-te prin ușa aia de-acolo, e ceva mai multă lumină. Helen traversă holul și se trezi la intrarea Într-un salon cufundat Într-un fel de amurg, datorită unei ferestre ale cărei obloane erau parțial trase. O clipă, pînă se obișnui cu Întunericul, camera i se păru În regulă, apoi Începu să vadă mai bine și merse Înainte. — O, ce păcat! Cu mobila asta frumoasă! Pentru că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
întoarce Jonathan de la recensământ, găsește întreaga echipă în jurul focului. Ascultă o placă hârjâită cu imnuri galeze, o paranoia sâcâitoare care le învinge aversiunea față de cei din jur. Armele sunt alături, sprijinite de scaune sau le țin în poală. Este la amurg și toți fumează cu furie, obicei care a început pentru a alunga insectele, dar cu timpul a căpătat o intensitate atavistică, ușor isterică. Jonathan este primit cu înclinări din cap și mormăieli printre dinți. Morgan își trage scaunul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o uriașă gânganie pe spinarea încovoiată a pământului. Noaptea își aduna valurile ei cenușii, luându-și rămas bun și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul dormea și el somnul dulce al dimineții, lăsând norii să troneze deasupra mării. Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C Amurgul Înfiorarea amurgului coboară peste satul de vacanță de pe malul Dunării. Mă plimb pe lângă apă, printre sălciile pletoase care-și atârnă crengile, spărgând ușor oglinda de cleștar. M-am hotărât să aștept aici apusul soarelui, să mă bucur intens de clipa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C Amurgul Înfiorarea amurgului coboară peste satul de vacanță de pe malul Dunării. Mă plimb pe lângă apă, printre sălciile pletoase care-și atârnă crengile, spărgând ușor oglinda de cleștar. M-am hotărât să aștept aici apusul soarelui, să mă bucur intens de clipa în care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vacanță de pe malul Dunării. Mă plimb pe lângă apă, printre sălciile pletoase care-și atârnă crengile, spărgând ușor oglinda de cleștar. M-am hotărât să aștept aici apusul soarelui, să mă bucur intens de clipa în care soarele îmbrățișa apele Dunării. Amurgul aduce cu el o undă de răcoare, făcând apa purpurie să se înfioare și mii de păsări să se îndrepte spre marea înflăcărată a asfințitului. Se duc cu toate în stoluri, de parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pătuț de mlajă; tron de piatră; reci oglinzi de apă; pacea serilor de toamnă; în depărtări albastre; apa sună somnoroasă; pragul apelor nestăpânite; miros răcoritor de brad; frunzele se înroșesc de emoție. Despre noapte: nopțile de poezie; noaptea minții mele; amurg rece; noaptea ulițelor vechi; întunecime viorie; nopți ca fantome; noaptea e limpede, răcoroasă; întuneric orb; sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută regina; ghioceii timizi ies din pământul jilav ca niște sulițe; tânăra domniță țese un covor verde de iarbă; păsările își revarsă trilurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
purpurie cum era, pare a se topi în roșu puternic. Spicul Era supărat că nu are nici o culoare. Plângea... L-am luat în palmă... L-am atins de soare... I-am dat culoarea luminii. Crinul venise pe lume într-un amurg de vară. Nimeni nu știa de nașterea lui: era părăsit. Atunci, singurul prieten, amurgul, l-a luat în brațe și l-a așezat, dându-i culoarea lui, a asfințitului. Proiect didactic 1. Tema: Compoziția cu propoziții de sprijin 2. Subiectul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu are nici o culoare. Plângea... L-am luat în palmă... L-am atins de soare... I-am dat culoarea luminii. Crinul venise pe lume într-un amurg de vară. Nimeni nu știa de nașterea lui: era părăsit. Atunci, singurul prieten, amurgul, l-a luat în brațe și l-a așezat, dându-i culoarea lui, a asfințitului. Proiect didactic 1. Tema: Compoziția cu propoziții de sprijin 2. Subiectul: Apus de soare; 3. Obiective: elaborarea unei compoziții pe baza unor propoziții date; organizarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
3. Obiective: elaborarea unei compoziții pe baza unor propoziții date; organizarea logică a propozițiilor în cadrul compoziției; respectarea părților de propoziție; îmbogățirea exprimării; construirea unor enunțuri corecte și expresive. 4. Desfășurarea lecției: a) Găsiți adjective potrivite substantivelor: apus, soare, orizont, noapte, amurg, înserare. b) Găsiți metafore, comparații sau personificări pentru cuvântul apus. Se dau exemple: violetul întunecat al bolții, mare de jăratec, apusul ca sângele, apusul de jăratec, o boltă se înflăcăra într-o fierbere purpurie, astrul obosit se duce să se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Zăpezile s-au înmuiat în câteva ceasuri. Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își pierde înflăcărarea-i aurie, scăpătând spre asfințit, cui nu-i tresaltă inima când vede lacul mângâindu-se cu ultimele raze de lumină ale zilei?! Am început astfel să mă plimb pe lângă misterioasa baltă, să-i privesc apele purpurii. Fiorul amurgului îmi pătrundea parcă până la inimă, trezindu-mi un simțământ de teamă, dar și de admirație față de acel ținut zămislit de natură. Și ce frumos erau îmbinate acele lumini, acele culori! De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și de admirație față de acel ținut zămislit de natură. Și ce frumos erau îmbinate acele lumini, acele culori! De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă parte rumeneala asfințitului se scălda pentru o ultimă dată în apele lacului. Amurgul adusese cu el unde răcoroase. Pesemne nu numai eu simții acest lucru, căci se auzi o fâșâire aspră. Nu era decât o pasăre ce, văzând cum ziua își pierdea luminile, se crezu în siguranță să se scalde în liniștitoarele ape
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o fâșâire aspră. Nu era decât o pasăre ce, văzând cum ziua își pierdea luminile, se crezu în siguranță să se scalde în liniștitoarele ape ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în undele lor văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]