5,016 matches
-
strâns, iar atunci când, proaspăt spălat, îi dădeam o zi, două de libertate, se găsea tot timpul câte cineva să mă întrebe: dar ce ți-ai făcut la păr? nimic, m-am spălat pe cap. Catania avea un farmec aparte în amurg, îi găsisem inima la statuia elefantului, în piață, iar lumina care se împuțina la sfârșitul zilei făcea ca cenușiul sobru al clădirilor să se înmoaie, iar zidurile lor nu mai păreau atât de impenetrabile, și, dintr-o dată, parcă, te chemau
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
un birou, de către urmașul acestora, profesorul universitar doctor Dumitru Buiuc, a unei microcolecții, cuprinzând medaliile și plachetele dedicate personalităților care au lucrat aici: Ion Cantacuzino, Alexandru Slătineanu, Mihai Ciucă. GRIGORE Ț. POPA „Cântau ierburile sure cu liane, a netrăire În amurgul mort de flăcări și prăpastii de lumini, În pădurile din crește șuierau cânt de pieire Spre stihiile vrăjmașe, șerpilor ascunși în spini”. Având că preambul aceste versuri, s-ar părea că prezentăm nu un medic și profesor de excepție, ci
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
et domestiques au Moyen Âge dans le monde méditerranéen. Paris: Hachette, 1996. Hempel, Carl Georg. "The Function of General Laws in History". Gardiner, Theories of History 344-56. [1959] Herlihy, David. La famiglia nel Medioevo. Bari: Laterza, 1994. [1985] Huizinga, Johan. Amurgul evului mediu. București: Meridiane, 1993. [1919] Ioan, Augustin. Spațiul sacru. Cluj-Napoca: Dacia, 2001. Iorga, Nicolae. Scrisori de boieri, scrisori de domni. București: Eurosong & Book, 1999. [1931] Jung, Carl Gustav. Tipi psicologici. Roma: Newton Compton, 1970. În lumea arhetipurilor. București: Jurnalul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Opera de artă este ințeleasă ca starea de fi acolo (Dasein) ce ne invintă la experiența înțelesurilor sale. 8 Pentru Nietzsche dimensiunea estetică capătă dimensiuni metafizice; lumea poate fi justificată pentru enternitate doar prin intermediul calității sale estetice. Cf. Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor. 9 Cf. Ludvig, Lectures & Conversations on Aesthtics, Psychology and Religious Belief, editată de Cyril Barrett, University of California Press, Berkeley, 1967. 10 Weitz pleacă de la această idee și definește arta ca impuls oferind posibilitatea înțelegerii artei deschise. 11 "On
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nostru, București, 1908; File rupte, București, 1909; Poezii, București, 1909; Pictorul N. I. Grigorescu, București, 1910; ed. (N. I. Grigoresco), tr. Léo Bachelin, București, 1911; La gura sobei, București, 1911; Dreptate, București, 1914; Poezii, București, 1915; Iubire, București, 1919; Poezii, București, 1922; Amurg și zori, București, 1924; Scrisori către D. G. Kiriac, publ. Const. Brăiloiu, București, 1935; Opere alese, îngr. Mariana Șora și Silvian Iosifescu, București, 1949; Opere alese, I-III, pref. Mariana Șora, București, 1952; Schițe și nuvele, București, 1953; Scrieri alese
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
care, receptor cu o sensibilitate neobișnuită, Z. le descoperea în cele mai banale gesturi, obiecte ori peisaje și evenimente. Proza nu e concepută în alt registru. Sunt note fugare, în care un amalgam de impresii invadează textul. Semnalele exterioare, lumina amurgului, zborul unui stol de vrăbii, râul care alunecă leneș printre maluri sunt percepute cu acuitate și într-o cheie neobișnuită. Bunăoară, întâmplări normale survenite într-o excursie își dezvăluie semnificații ieșite din comun, în Căzăcească un dansator rămâne suspendat în
ZAREMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
și mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum se face, dar șirul miniștrilor învățământului perindați după Revoluție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
însă numai în eshaton, odată cu a doua venire a lui Hristos Parusia. 2.7. "Profeți" postmoderni, profeți fără Duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea După Primul Război Mondial Oswald Spengler publică faimoasa sa carte Amurgul Occidentului, unde face o analiză morfologică a civilizațiilor, văzute ca entități organice care evoluează de la cultură la civilizație după un șablon sezonier. Spengler atribuie un sens vieții și umanității, însă face odeosebire între popoare "istorice" și "anistorice", adică între popoare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
continuare, străfulgeră expresia descriptivă, "un cerșetor”. Am cîteva idei despre ceea ce este și înseamnă un "cerșetor”. Dar am și idei despre cum ar arăta un cerșetor în 1880, bazate pe propriile mele cunoștințe, din diferite surse, despre istoria socială a amurgului epocii victoriene. Aceste cunoștințe sînt parțiale în două sensuri: factual și ideologic. Cunoștințele parțiale ale faptelor înseamnă că nu pot aduna informații despre cerșetor (și poate pentru înțelegerea vieții lui) accesibile pentru cineva familiar cu detaliile economice, sociale și spirituale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
autobiografice. Mărturisiri literare, p. 13. footnote> . Prezența acestui sentiment era anunțată însă mai devreme, încă din 1917, cînd scria Pămînt și cer: Azi în zadar vrea inima bolnavă/ Să-mi prind-un vis din norii grei de seară,/ Azi umbrele amurgului de vară/ Miroase toate-a moarte și-a otravă/.../ Rănit văzduhul tremură-n răsfrîngeri,/ Se duc din el popoarele de îngeri/ Și-n mintea mea un basm frumos se frînge.// Nu mai ești sfîntă rază diafană,/ Căci cerul alb și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de erudiție istoricși critic literară, profund convingătoare. Mărturisesc că până la această lectură (deși mă ocup de opera poetului în viziune comparatistă de peste 30 de ani) am acceptat și eu varianta călinesciană despre anii 1883-89, dându-i însă coloritul acela de amurg trist și blând al ultimilor ani din viața lui Hölderlin. Ceea ce adună ca date, chipul în care le corelează și le interpretează, cu rigoare și minuțiozitate, dau cercetărilor și aserțiunilor oricât de îndrăznețe ale lui Theodor Codreanu o coerență și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dubla sacrificare a lui Eminescu, din anul 1997 -, Editura Macarie din Târgoviște (director: Mihail I. Vlad) face culturii române, literaturii în speță, un mare serviciu: Cezar Ivănescu este, în orice caz, una din cele mai mari valori ale scrisului românesc. "Amurg sentimental" (București), nr. 3, martie 1999 Ion ROȘIORU O îndreptățită și necesară exegeză justițiară Una dintre cele mai documentate cărți despre un mare și îndelung neîndreptățit poet contemporan poartă semnătura lui Theodor Codreanu și se intitulează Cezar Ivănescu transmodernul (Princeps
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
est moi!". "Cunosc două categorii de cărți, spune Lamparia: una destinată ațâțării focului și alta ațâțării spiritului". Cartea lui Theodor Codreanu face parte, cu siguranță, din categoria celor care ațâță spiritul: "Habent sua fata libelli" ("Cărțile își au destinul lor"). "Amurg sentimental", nr. 3/ 2003 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu Este greu să scrii cronică literară despre o carte de aforisme, glose și notații politice. Fragmentarismul său sclipește (sau nu), te oprește pe câte un pisc (sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românilor intra, în cămășoiul de forță, pe porțile institutului de alienați al doctorului Șuțu". Și a mai plâns și la moartea poetului. După 1900, experimentează râsu-plânsu, țara "plină de umor" începea să fie tot mai tristă. Bacovia scria în poema Amurg de toamnă: "Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...". Autorul Nopții furtunoase gândea "apocaliptic", sub puterea absurdului. Cetatea deveni, în cele din urmă, Tâmpitopole, degradată sub toate aspectele. La Bacovia, apocalipsa e a nevrozelor, a nebuniei, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele trei valuri toffleriene prin prisma raportului omului cu potențialul punct de sprijin al întregului, indiferent de forma pe care o îmbracă. Vom face trimitere, așadar, la un raport cu Dumnezeu în premodernitate, la unul cu universul în modernitate (până la amurgul ideologiei pozitiviste), respectiv la unul cu omul în ceea ce este cunoscut astăzi drept posmodernitate (Al Treilea Val). Pe rând, Dumnezeu și universul devin structuri fragmentare interioare, care hrănesc dorința patologică de împlinire prin sine. Ia naștere era "noului antropocentrism", în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmodernismului îi cântă acum prohodul (seminarul de la Stuttgart, din anul 1991 a fost consacrat acestui fenomen, care la noi se afla pe culme). Chiar teoreticianul Gianni Vattimo își reconsideră poziția, afirmând că arta nu moare ci e într-un continuu amurg și că omul nu poate trăi singur, fără Dumnezeu. În replică la teoria neantului postmodernist, Theodor Codreanu se întreabă cum e posibilă creația din nimic, fără un Creator? Tot el remarcă faptul că, sub amenințarea globalismului, națiunile își cultivă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de elev. Mă întrebam singur - dacă este adevăr sau nu - dacă trăiesc sau nu - dacă tot ce se proiectează vor fi îndeplinite pe deplin în ziua de 2 iulie 1972. Acum pe meleaguri dunărene, încet-încet îmi depăn firul vieții în amurgul violet al bătrâneții - amintindu-mi ca prin vis - că am fost cândva tânăr. Nu mi-au părut cei 35 de ani așa de lungi - precum mi se par aceste două luni pe care le aștept să treacă spre a se
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
În sala de așteptare Adjud liniște, un călător, doi cîini, unul șchioapătă, aștept ceva de la voi, liniștea hrănește, bîrîitul de la neoane, lipăitul pe ciment al pretendenților, rumoarea de afară. În tren spre Tecuci aproape noapte, vreme uitată în altă parte, amurgul ștergerii ei din evidențe în libertatea climatului neutru, mîna streașină la geam și fața, licăririle din sate după curbura Carpaților, semicerc turtit aura de peste Focșani, reinventarea spațiului ca polarizare în hinterland, INTERVENȚIE ÎN TEXT Modelul ciclic se schițează nu o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trecerii în orizont, atîta cer, îi faci înecul tot semnificații, cutreieră seninul lui, luna întîi, luceafărul lîngă ea, radicale contururi, secera de crai nou în rama geamului, pe culoar spaimă, un tablou și două hăuri, negrul pămîntului, seninul cerului, neliniștea amurgului preludiu, de Chirico din memorie și din apusul care-i seamănă, cînd soarele mai stă pe cer, acest albastru definitiv, acest negru pierdut, dungă de lumină gălbuie, verzuie, atît are din lume, unde stă primeneala lunii cu secera și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
steagul, rîul un fir, valuri de ilustrate turistice crestele de brazi, copita oilor pe zăpadă în curtea omului, Ilva Mare culmea cu nor, în comunitate întinderea se lasă tot pe biserică, partea umbrită albul pocnește în brazi, încremenind la ceasul amurg de iarnă, nesiguranță pe coaste măsurătoarea trupului pămîntesc, lanțurile de garduri de stinghii, diezi scheletele de fînar, cimitir în partea însorită, Lunca Ilvei închipuirea mai străină, pe cuvîntul locurilor tunel, brazi, pale de pădure, tunel, cetina dincolo de brad, în paleografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
neînțărcate, doar că laptele curge peste tot, cîtă piele udă? de ce nu rîd sfinții, de ce nu poți fi sfînt rîzînd! trupul rostogolește-se cu timbru de cascadă, efectul Doppler-Fizeau în dimensiunea expresie, eroarea edilitară bulgări expandați pe larg, cu pămîntul amurg a fost splendoarea lui ambiguitatea, foioase-conifere în variație liberă literară, condiție a frumuseții fuga din perete verde viu șarpe-balaur și de cealaltă parte văzduh în viu, biserica albă din coastă Gălăuțaș altă condiție, între trei copii la sanie cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
golului să se scurgă ca apa, combina în grîu rodește întîlnirile de planuri Trotuș Siret, bătute în apus, circuri glaciare sorb unghiurile serii, dar și vagoanele cu dedesubtul lor și toate ale gării săltate pe raze, lumea închide în ea amurg, nu știm intrarea și ieșirea, visul de la început, că nu se naște și se rostogolește sub pielea viului, îi varsă pe de Chirico și pe Delvaux și militantismul oniric tot, am nevoie să ador femeia și mai degrabă pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tine noi nu sîntem oameni, ci zei! nesmintit regim de biserici Molid, cea mai nouă crește cu amplasamentul, focar în lentila topografică a văii, moda frescei exterioare după veacuri, poalele nu-i sînt nici tencuite, suspensiile de lumină pe ceasul Amurg, vine ceasul și acum este, papistașii mai aproape, îmbogățiți și ei nemăsurat în zile de praznic, faciamo festa tutta via! Întors către Sine paliativ la deșertăciune, km 63+5 peste Moldova la munți luați în nume propriu, dar nu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
L-am cunoscut și în momente de cumpănă când nori negri erau asupra-i. Nu s-a dat învins. El știe că pentru fiecare din noi există o răspântie a vieții când te găsești singur ca într-un început de amurg al dezamăgirilor. Cei care ți-au rămas până la această epocă apropiați încep a te părăsi. Anii ce-i poartă în spate mai păstrează ceva elan de tinerețe ce-l salvează de răceala patimilor senile. In ultimii ani îl văd lucrând
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
noului președinte ales, Patricio Aylwin. Înainte de ceremonia protocolară propriu-zisă care urma să aibă loc în Parlamentul instalat la Valparaíso, era prevăzută o vizită de rămas-bun la președintele care se retrăgea de la putere, Augusto Pinochet. L-am întâlnit pe Pinochet în amurgul ultimei sale zile ca președinte, în biroul său din faimosul palat "La Moneda". Acesta ne-a primit călduros, cu un surâs larg și, după un schimb de câteva fraze hazlii cu ambasadorul nostru la Santiago, Dani Mokadi, Pinochet ne-a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]