KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...519 >

12,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

vești de la ea. A terminat cu rolul de părinte. Nu știu ce să fac, știu doar că nu vreau să ajung ca ea. Urmăresc opere și copiez ariile. Legenda lui Huoxiao Yu și Povestea Camerei de Vest. Visez la personajele din basmele antice, la eroinele rebele, femei care luptă neînfricate pentru fericirea lor și o obțin. Hotărăsc să mă fac actriță de operă, ca să pot trăi pe scenă o viață de eroină. Dar bunicul se opune acestei idei. Pentru el, actrițele și prostituatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Celălalt loc preferat al nostru este portul Qing-dao. Frumusețea lui constă din amestecul de arhitectură tradițională și modernă. La capătul țărmului lung e un pavilion care, atunci când apune soarele, te face să te simți în cadrul poemului „La despărțire” al poetului antic Ci Yin. Unori, recităm împreună versurile. Și astfel, prieten drag, la Podul Cocorului Cafeniu Îți iei adio de la vest Cețurile din mijloc de april și florile din pomi dispar, Până când în imensitatea albastru-verzuie Umbra îndepărtată a pânzei tale singuratice nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
în seamă atunci când ea minte din cauza jenei. Tang Nah e critic cu alții, însă niciodată cu Lan Ping. Nu zice nicicodată: Ce îngrozitor că nici măcar nu știi cine e Su Dong-po. Îi explică răbdător că Su e un celebru poet antic și apoi îi citește din opera lui. După care cumpără bilete ca să viziteze locul de naștere al lui Su Dong-po și pe drum îi ține o prelegere. Stâncile albe se înalță la orizont, în vreme ce fluviul Yangzi se năpustește spre est

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
lumea, nu doar ca să ne umplem burta. Mă enervează. Țărăncile se uită de la una la alta - nu știu ce să-i răspundă. Le intimidează. O întreb pe femeie cum o cheamă. Fairlynn, răspunde ea. Mi-a fost pus acest nume după poeta antică Li, Reflecție Pură. Ai auzit de opera ei? Superbe versuri! Ce ești? o întreabă tinerele țărănci pe Fairlynn. Poetă. Ce e o poetă? Ce e o poezie? După ce explicația le este oferită, Sesame tot nu pricepe. Fairlynn îi aruncă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
greutatea apei. Își aude ritmul propriei respirații. Clipește din ochi și își șterge sudoarea de pe frunte. După lăsarea cortinei, Kang Sheng îl conduce pe Mao pe scenă și îi face cunoștință cu actrița. O strângere de mână. Gentilețea unui înțelept antic. El e mai înalt. Are părul negru și des, mai lung decât al oricui altcineva din mulțime. E pieptănat în părți, cu cărare pe mijloc - un stil țărănesc tipic din Yenan, atins ușor de mâna unui artist modern. Are ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cerc auriu-portocaliu. Și apoi, după numai o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai un taler, eu am o greutate, zice Mao. E o potrivire. Lan Ping dă din cap, cercetând chipul din fața ei. La ce te uiți? La un craniu antic? Sunt vreo bucată de porc sărat, pe care încerci să o cumperi? Am venit să dau mâna cu dumneavoastră, zice ea. Am venit să vă urez sănătate și fericire. El o apucă de mâini și îi spune că însuși sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
fi nicicând capabilă să modific imaginea de demon cu oase albe. Mulți și-au închipuit înmormântarea mea din clipa în care am intrat în peștera lui Mao. Pe măsură ce trec anii, ura se adâncește. La fel și mânia mea. Un proverb antic spune că Scuipatul a zece mii de oameni poate să facă un puț îndeajuns de adânc pentru a îneca pe cineva. Ei bine, eu sunt în puțul ăsta. Sunt ferm hotărâtă să-mi continui spectacolul cu speranța că-mi voi găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
oricine se plânge în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
mă face să fiu un bărbat adevărat este dorința de a salva țara asta. Am o singură modalitate de înțelegere a politicii - violența. Revoluția nu e o petrecere cu ceai, este violență în forma ei cea mai pură. Venerez politica antică, politica simplei dictaturi. În timp ce stau în fața ceainicului care fierbe, mintea mea călătorește în exil. Când mă întorc în camera de zi, mă trezesc că am mâinile goale. Am lăsat ceainicul la bucătărie. Întrerup politicos conversația. Pomenesc de faptul că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pământului galben. Caracterul meu poartă o cultură fatalistă. Am fost conștient de asta încă de pe vremea când eram copil. Am un instinct și o dorință arzătoare pentru călătorie, iar în același timp am un dispreț înnăscut pentru a trăi. Înțelepții antici călătoresc pentru a pune distanță între ei și oameni. Noi luptăm pentru a realiza unitatea. Oamenii din dinastia Ching, înainte de Confucius, erau războinici, foarte puternici în yang. Luptau, luau pământul în stăpânire și se extindeau. Viața lor era călare pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
vină cu noi. Călătorim cu armata. E greu de crezut că am supraviețuit. Nah e martoră în fiecare zi la îngroparea morților. Artiștii de prin sate pictează zidurile cu imagini ale lui Mao. Iubitul meu are, încă, înfățișarea unui înțelept antic, chiar mai mult acum. E din cauză că artiștii sunt educați să picteze chipul lui Buddha. Nu-l pot picta pe Mao fără să-l facă se semene cu Buddha. Poate că ei îl văd pe Buddha în Mao. Și sunt sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
extremă. Când Mao și Fairlynn ies agale, umăr la umăr, din cameră, în soare, și dispar în spatele marii grădini imperiale, ea e sărutată de limba fiarei dinăuntrul ei. Draperiile sunt lăsate. Parfumul de gardenie din camera ei e puternic. Covorul antic e moale sub picioarele ei. Cu o lună în urmă, a comandat la Shanghai o masă franțuzească și un set de scaune, dar le-a refuzat la livrare - i se schimbase starea de spirit. Este începutul nebuniei ei. Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
îi aminti de împărații care acordau audiență în timpul dinastilor de pe vremuri. Fiul Revoluționar al Cerului. Treburile mergeau bine. Toate provinciile orbitau în jurul Beijingului. Credința în el era colosală. Încuraja venerația apărând de cât mai puține ori în public - un truc antic de creare a puterii și terorii. Iar atunci când chiar își făcea apariția, își ținea fața ferită, iar discursurul era scurt și evaziv. Arunca vreo câteva comentarii în timpul întrunirilor. O silabă sau două. Un zâmbet misterios și o strângere fermă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
simțea trăind în interiorul unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în bucătăia aflată în celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
dansator excelent, și cu toate astea se forțează să respire praful produs de pudră. Îl venerează pe Mao. Crede cu sinceritate că mâna lui Mao este cea care sculptează China. Urmează modelul celebrului premier Zhu Ge-liang din dinastia Han, premierul antic care și-a petrecut viața slujind familia împăratului Liu. Premierul Zhou e un om de geniu, dar este incapabil să-i spună nu lui Mao. El e omul bun la toate care repară ceea ce strică Mao. Trimite, în numele lui Mao

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
la treabă. Sunt trimise alte sute de Echipe de Lucru. În două luni, revoltele incendiare sunt stinse. * 8 iulie 1966. Îmi scrie Mao. Scrisoarea e trimisă din orașul lui natal, Shao Shan, din provincia Hunan. Îmi poveștește istoria unui personaj antic, pe nume Zhong Kui, un erou cunoscut pentru faptul că prindea spiritele rele. De când au început anii ’60, am devenit Zhong Kui Comunistul. Mai departe se descrie pe el însuși drept un rebel internațional - știe că am o slăbiciune pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Începe să aducă instrumente ca să-mi cânte la ceai. Vioară cu două corzi, flaut și chitară cu trei corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria camerei de la vest. Ne tachinăm și izbucnim în râs. Vocea lui e proastă, dar felul în care cântă e fermecător. Are un stil al lui. Sufletul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Dacă și-ar da voie, ar putea să alunece în depresie. În fiecare zi, simte cum caracterul ei mai putrezește un pic. Azi-noapte, în timp ce stătea întinsă în pat, i-a venit în minte o fată dintr-o poveste de dragoste antică. Fata era o iubită dezamăgită, care a otrăvit singura fântână din sat. Mao Zedong și Jiang Ching profită de rolurile pe care le joacă. Se ajută unul pe altul și sunt din ce în ce mai aproape de a-l doborî pe Liu. Există încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e măreață, dar actrița Jiang Ching izbucnește deodată în hohote de plâns. Plouă de trei zile. Burnița seamănă cu niște lacrimi care picură din cer. E o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare. A făcut un infarct, suferă de hipertensiune, complicații ale diabetului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
bun actor. Într-un târziu, ea îi dă drumul. Stau așezați față în față într-o ceainărie. El îi face complimente despre cât de bine arată. Locul cel mai înalt este cel mai rece, răspunde ea, citând dintr-un poem antic. Chipul lui pălește, dar merge mai departe cu reprezentația. Ea se convinge pe ea însăși că și el e la fel de interesat. Discută despre artă. Ea îi spune că rolul lui de mareșal al dinastiei Ching este preferatul ei. El o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
asta drept insultă, dar cu toate astea a venit la cină. În timpul mesei, își simte inima suferind pentru grădini, flori și copacul de bambus. Trăia aici cu Mao pe vremuri. Băutura face ca statuile cu animale de pe lespezile și fântânile antice din piatră să prindă viață. Se întoarce spre cealaltă parte. Micul petic cu legume este o imagine a recoltei. Tecile de fasole sunt verzi, iar ardeii sunt roșii. Asta îi amintește, din nou, de viața lor în Yenan. Grupul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

am răspuns: — Două. Mister până acum nici măcar de mine prea lămurit cum de am știut, nepreafiind la curent cu topografia Complexului. Și pe urmă tot eu m-am Întors către cei câțiva care mai erau cu noi, așadar către corul antic: — ...Nu-i mai turnați, bă, lui Mihnea, nu vedeți că-i matol? le-am spus. Din păcate Însă, era deja târziu, Mihnea dădea să deschidă ușa dinspre balcon, așa că prima rundă a Încheiat-o Cătă: — Închide-o dracului! Nu ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
după un caiet de cursuri, Gimmi, picat nu se știe de ce, nu se știe cum, care a adus fiola, Cătălin, care toată seara va Închide ușa dinspre balcon În nasul lui Mihnea, și Încă vreo câțiva care vor alcătui corul antic. — ...Cine se duce după Lumi și prietena ei? Cum o cheamă? Care sunt nedespărțite. Nu știa nimeni cum o cheamă pe prietena ei, dar știau toți că sunt nedespărțite. Dacă, așa cum am propus eu, cineva s-ar fi dus la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
moartă! Nu vezi că Dani a plecat după țigări? Mergi mai bine și Îți vâră capul sub robinetul cu apă rece! * Ultima parte a acestei cronici nu va mai fi redactată pe baza unor impresii proprii, ci pe relatările corului antic, tot atât de discontinue, sincopate și confuze ca și propriile mele impresii. Din ceea ce am auzit, imaginat, dedus, eu, cronicarul, voi alcătui ad usum Delphini următoarea narațiune, cât de cât obiectivă, pe care la un moment dat mă tem că o voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]