8,321 matches
-
așa cum părea să fie! Ce morală, ce echitate, ce drepturi cetățenești? Totul era formal; cum să le spună asta celor ce umpleau amfiteatrul? - veneau, În ultima vreme, să-i audieze cursurile și studenți de la alte facultăți; pierdere de vreme. Sub aparențe onorabile, dospeau fermenții unor vremuri eliberatoare: lumea se pregătea să trăiască potrivit esenței sale, doritoare de plăcere și Îndestulare, agresivă, duplicitară, se vedea limpede că spre așa ceva se Îndrepta, doar dacă butonai telecomanda televizorului ceva mai puțin de un ceas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu speranța că cineva va găsi omul care să-i poată reda lui Iustin vederea după ce ieșise din comă. A înțeles cu tristețe în suflet că, în astfel de împrejurări nedorite de nimeni, au suferit enorm din cauza cheltuielilor care, în ciuda aparențelor, au depășit posibilitățile lor financiare reale. Eugen era un om realist și știa bine că inclusiv secția de Terapie Intensivă pe care o conduce se confruntă de ani buni cu o mare criză de medicamente și materiale sanitare. Cunoștea și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu baloane, iar un anume domn Bruno, cel mai subtil măcelar din cartier, începu să instaleze un grătar. mă înșelam eu, sau alături de el se afla, cu un sac de cărbune, chiar mătușa mea masek, în timp ce un individ după toate aparențele străin de cartier trecea de la un locatar la altul și se prezenta scurt : Kariatide, zis și motamo, ha, ha... Cel puțin patru sau cinci locatari cu care aveam vagi relații îmi examinau acum cu atenție nu numai trandafirii, ci și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îi amuza pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu un trandafir albastru la decolteu, amuzată și veselă, ascultînd perorațiile unui bătrînel după toate aparențele extrem de încîntat de ceea ce spunea. — Un road movie la Dorohoi, iată ce-ar fi trebuit el să scrie. Fraza ajunse la urechile mele ca prin vis, nu mai știam din ce direcție ar fi putut să vină și cine ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putut să o pronunțe. Un ropot de aplauze salutară apariția unui nou invitat la acel garden party improvizat. eram însă deja ușor amețit de vin și n-am reușit să-mi dau seama cine putea fi acea persoană, după toate aparențele extrem de competentă în ce privește arta de a prepara grătar, pentru că începu să le explice tuturor ce trebuia făcut astfel încît un barbecue să nu devină cancerigen. în ciuda rapidității cu care se adunaseră toți acei oameni acolo, mai fiecare făcînd un detur
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spre o Biserică săraca și evanghelică? Se pare că da. Acești bărbați și femei oarecum împărțiți între Biserică și lume, fideli timpului lor și, cu toate acestea, cu un ochi îndreptat spre «lucrurile de pe urmă», adică spre lucrurile ce, dincolo de aparențe, contează cu adevărat, atât în caz de faliment, cât și în caz de prosperitate pentru viața umană, acești oameni, într-o oarecare măsură de neînțeles, pot constitui paradigma unei adevărate renașteri a umanității pe fața Pământului. Persoanele consacrate nu formează
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai ține cont de femeile bogate care «îi slujeau cu ceea ce aveau» (Lc 8,3). Ceea ce contează este părtășia, în conformitate cu decizia noastră de a purta un «gol» care, așa cum am mai spus, ne obligă să nu ne lăsăm înșelați de aparențe și succes. Aceasta necesită o trudă continuă pentru a clarifica și a discerne esențialul de teatralitate. Ocupându-ne de toate aceste aspecte, lucrul cel mai important este acela de a nu căuta să fim remarcați de ceilalți. Există, desigur, și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
insistă asupra unei diferențe care nu este doar esențială, ci și absolut salutară: distincția dintre păcătoșenie și coruptibilitate. Îndeosebi cei care au pronunțat în mod public voturile trebuie să se simtă cu seninătate păcătoși, având grijă să evite teatralismul și aparența unei vieți care, de fapt, poate ascunde o depravare a inimii, uneori mai grosolană, alteori mai subtilă și, din acest motiv, mult mai diabolică. În măsura în care ne vom recunoaște cu seninătate limitați și sărmani, vom reuși să fim un spațiu al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acelora care se țes în sânul vieții consacrate. În timp ce declinul este ceva natural, și trebuie acceptat și trăit în funcție de propriile posibilități, decadența este semnul și rodul neglijării datoriei de a fi fideli și de a ne converti, este dovada favorizării aparenței, sub care se ascunde un real dezinteres față de lucrurile importante. Sub masca aparenței cultivăm propriile plăceri, cedăm în fața propriului egoism și ne îngrijim de propriile comodități. Cauza care contribuie la instaurarea decadenței este neacceptarea normalului curs al lucrurilor omenești, precum și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și trebuie acceptat și trăit în funcție de propriile posibilități, decadența este semnul și rodul neglijării datoriei de a fi fideli și de a ne converti, este dovada favorizării aparenței, sub care se ascunde un real dezinteres față de lucrurile importante. Sub masca aparenței cultivăm propriile plăceri, cedăm în fața propriului egoism și ne îngrijim de propriile comodități. Cauza care contribuie la instaurarea decadenței este neacceptarea normalului curs al lucrurilor omenești, precum și privilegierea unei concepții lumești pe care am putea-o defini optimism forțat. Un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism monastic. Mănăstirile au reprezentat dintotdeauna un loc în care să-ți odihnești inima, în care să afli noi direcții și să te confrunți cu diferite situații și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și o onoare și un respect pe care nu am putea să le dobândim vreodată altfel. De asemenea, putem vorbi de o radicalitate de ochii lumii când percepția propriei vieții se identifică cu un sens de superioritate morală ce, sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
am privit de multe ori pe acelea(i femei (i, cred, pe aceia(i copii a(teptînd (n frig (n picioare . Copiii se (ineau bine, mai bine decît arătau. Femeile aveau aerul c( le era foarte frig pentru că, după toate aparențele, probabil alergaseră de la casele lor f(r( s(-(i arunce o bonet( sau un (al pe cap. Purtau (or(ul de lucru, bra(ele (i capurile descoperite, balansînd c(nile (i vorbind pîn( cînd le venea rîndul. La col( aud
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
mute, căută să iasă din încurcătură cu un: - Să vedem! Să ne mai gândim. Nu e nici un zor! Ostilitatea Aglaei se îndreptă încet, dar sigur și în direcția lui Felix, așa cum prevăzuse Otilia. Tânărul o constată în mici lucruri, în aparență neînsemnate. Întâi nu mai fu rugat să pregătească pe Titi pentru corigență, fiind înlocuit cu Stănică, a cărui pedagogie gălăgioasă, plină de invective împotriva școlii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi văzu că Aglae avea un chip special
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o combinație hidoasă de ghinde, conuri de brad și alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul îi plăcu prin ordinea lui. Doi bărbați erau relativ tineri, ceva mai în vârstă decât Sohațchi, unul voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care, când era bine dispus, vorbea îndelung despre colegii de la liceu și de la bellearte. Stănică venea des, râdea și se zbenguia cu Ana, fără să se mai sinchisească de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu Stănică deschise ușa, cu gura plină, și zise aproape indiferent: G. Călinescu - A! tu erai aici? Titi începu să-și manifeste supărarea pasiv, nemaivorbind nimic ore îndelungate. Dar într-o bună zi și pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste el, făcîndu-l să se zvârcolească în pat de contrarietăți. Ce să facă, ce să facă? Acum înțelese profund zbuciumul Otiliei, starea asta ciudată în care te simți străin pe lume și totuși pironit pe loc într-un mediu în aparență strălucit. Oftă profund și se răsuci în pat, când glasul Otiliei îl trezi din meditație: - Felix, Felix, ești acolo?Felix se repezi pe ușă, dregîndu-și hainele. - De când te-aștept la masă! zise Otilia, auzindu-i pașii. Când intră în sufragerie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale lui Stănică), o întrebă: - Știi bine care e situația lui Titi, ce fel de om e? - Nu! Îmi închipui că nu e criminal. Mă sperii. - Titi a mai fost căsătorit. Georgeta rămase cu gura căscată. Combinația lui Stănică, în aparență în favoarea sa, apărea acum ca o manoperă de a căpătui un june bleg, care sta pe capul părinților. - Auzi dumneata! Spune-mi tot, Felix. Felix îi povesti fără exagerări, dar cu o răceală ironică intenționată, toată istoria lui Titi. Căsătoria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache ședea îngenuncheat în fața unei găuri în dușumea, făcută prin scoaterea unei bucăți de scândură. În ea, Felix zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede, și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede deasupra bucata de scândură. Felix voi să se strecoare îndărăt pe ușă fără a fi văzut, dar dușumeaua trosni sub pașii lui, și moș Costache sări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jenă a brațului și piciorului, care indica ruperea unui mic vas de sânge, avea să dispară de la sine, dacă bolnavul ar fi avut liniște. Firește, un alt atac nu era exclus, cum totuși bătrânul era așa de solid, cu toată aparența lui de slăbiciune, el putea fi evitat, deocamdată. Doctorul știa că Costache se bâlbâie, deci nu dăduse nici o importanță acestui fapt, numai nu înțelegea ce voia să spună bătrânul cu atâta iritație. - Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmări să aisatisfacțiile mărunte. Sunt și fete sublime. Dar fetele admiră pe oamenii ca tine și merg după oameni ca Stănică. - Mi-e indiferent. Nu voi iubi niciodată o fată seacă. Te iubesc pe tine, care ești frivolă numai în aparență, dar în fond ești inteligentă și profundă. - Sunt și eu ca toate fetele! Altă dată, Otilia chemă pe Felix lângă ea și-l supuse unui interogatoriu îmblînzit cu îmbrățișări: - Felix, stai aici, gîndește-te bine, și numai după ce te-aigîndit bine, atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i vedea și pe ceilalți, un mod special de a exista în lume, care se îmbină cu orientarea vocațională a propriei existențe. „Îmi place să privesc viața, persoanele, lucrurile, cu o privire senină și pătrunzătoare pentru a putea surprinde, dincolo de aparențele umane, prezența Lui impresionantă și să mă scufund în privirea Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele unei persoane consacrate care și-a petrecut toată viața primindu-i pe ceilalți în casa de spiritualitate în care trăiește. Această prezență
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
coapsele Guzganului ca traversele pe sub accelerat. Cârmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureștilor, Aeroportul Internațional Otopeni se înfățișa ca o patină cu rotilele răsturnate, care la nimeni rău nu făcea. Sorbind în nară mirosul pistelor gudronate, al marcajelor subțiri, albe, cu aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele sub șezut pentru a ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
punctelor de lucru, atunci când deteriorează ceva, încasează bătaie, alteori, preluând benevol, norme ale celorlați lucrători, e înțeles și iubit. Deși mâinile își dezvăluie, ca niciodată, iuțeala, chipul mofluz își conservă aerul năuc, de posedat aiurit. Cu timpul își reglează o aparență serioasă, pune de o parte mai multe salarii, își lasă favoriți și mustață, cartierul apucă în istoria sa un domn Galopenția. Într-o seară, întorcîndu-se târziu de la lucru, pe traseul infim, 50 de metri, dintre atelier și magazia cu paturi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i iei tu acțiunii, în nici un fel, pulsul. Ce scrie în manualul, în curs de elaborare, al unui F.A.M.? Când locatarul deranjat îți întredeschide ușa, de preferat o atitudine dezangajată, neutră, balans când pe-un picior, când pe altul, aparența unui individ căzut fără vină pe-acolo și tânjind la spart lemne. Acolo spărgea ușa. "Is anybody in there?" Babă țicnită, ureche de plută, eu sânt cel care-ți aduce ție solo de baterie. Dum-dum!! De dincolo, i se păru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]