4,354 matches
-
omului contemporan nu se poate face în afara culturii. Valorile pot fi mediatizate prin denigrare și compromise prin idolatrizare. Pe suport de hârtie, cartea e mai ușor de citit și mai greu de uitat. Actorii și tiranii nu trăiesc decât din aplauze. Capodoperele nu se zămislesc la foc mic. Poetul are aplomb nemăsurat când încă nu și - a înghițit bine gălbenușul. Aproape în orice artist există un Salieri treaz. Compromisul poate avea scuze în politică, nu în artă. Arta actuală se cam
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să fie și mai rău. Hotărăște - te ! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr ? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea ! Ca orice balanță, și cea a justiției are o oarecare toleranță. Nu știm de ce s - a supărat Dumnezeu pe noi, că doar postim de câteva secole. Unii au fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
meditație decât la budă. Câți reușesc să-și tăbârcească monumentul din cimitir până în piața orașului? Primul contact cu viața este atât de cumplit, încât toți ne naștem urlând. Greșelile se mai prescriu. Meritele niciodată. Nici nu a visat ignoranța ce aplauze o pândesc. Stilul nu poate suplini carențele de ortografie. Foarte greu renunță omul la cota lui de beznă. Intelectual nu înseamnă un cumul de citate. Pe unii, numai stratul propriu de incultură îi ajută să se considere originali. Nu am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trupului. Nu e serios poporul care nu-și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să râdă de toți și de toate. REFERINȚE CRITICE V. Ghica este unul dintre puținii care ilustrează la noi specia dificilă a aforismului. Spre deosebire de veleitari, acest profesor tecucean cultivă aforismul dintr-o evidentă necesitate interioară, și nu pentru a cuceri aplauzele asistenței. O parte din colecția sa de reflecții asupra condiției umane vede acum pentru prima oară lumina tiparului într-o carte de o nespusă savoare. Cititorul are prilejul să constate coerența imaginii pe care V. Ghica neo oferă, indiferent dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mirosul pâinii coapte/ "Odorul" mamei galben ca un spic/ Î-și închinase fruntea peste noapte și.../ De atunci, n-a mai cerut nimic! " O secundă de liniște și așteptare, lungă cât un deceniu, două, trei, după care: Un vulcan de aplauze. "Biiis!, Braa-vo!, Braa-vo!" Și directorul și inspectorul și toți cei invitați aplaudau cu frenezie: Bravo!, Bravo! în timp ce învățătorul cu mâna dreapta îl felicita, ca pe un adevărat erou; cu mâna stângă flutura mâneca, ca pe un drapel după o mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
privirea către el, dlor. Va bate cat de curând ceasul, continuă vorbitorul, când din adâncul sufletului se va ridica strigătul... „La arme!“ Din acel acel moment, națiunea care l-a glăsuit va simți în izvorul de virtuți noi, virtuți militare... (aplauze cu urale, cutremura sala). Întrunirea din monumentala Casă a lui Alecu Sturdza-Bârlădeanul, care ținu până după miezul nopții era în fierbere... „vrem neatârnarea, vrem neatârnarea“... ...Cu începutul primăverii lui 1877, după un an de neutralitate, se apropia și posibilitatea intrării
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este și motivul pentru care, atunci când apare, se stinge repede. Multă lume, care poate că înfăptuiește lucruri mari, demne de amintit, deja se și vede apoi încununată de lauri nenumărați, de aplauze spontane și de pomenire eternă, deși, în realitate, nu-i așa. Pentru masele largi de oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu te iei de mama
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la ferestrele caselor femei și copii aruncau flori și serpentine colorate. Strânse arma cu putere și așteptă. Orologiul gării slobozi două bătăi, îndemnându-l, parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al cărui sens nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa! Te vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să primesc măcar un premiu pentru merite artistice de excepție, căci, altfel, pentru mine era clar că alte orizonturi de felicitare nu se întrezăreau. Ca argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
domn banal, între două vârste, care s-a arătat mai mirat decât cei din sală. Te-ai așezat în pluton, în locul lui, și ce a urmat a fost de vis: sala a aplaudat în picioare interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți erau adresate și ție. Atunci mi-am zis: "Ăsta nu-i Z! E vreo sósie amărâtă de-a lui". Dacă într-adevăr erai tu, scuze. Ai evoluat neașteptat de... pozitiv. Te credeam un narcisist incurabil. Cred că toate ieșirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a fost încă o achiziție importantă, în materie de prenume, de parcă Z nu ar fi fost de-ajuns. Probabil că se plictisise lumea de Z. Mă prezentasem, însoțit de cadoul Ninetei, vioara, la câteva concursuri de interpretare unde, invariabil, primeam aplauze ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stomacului, satisfacerea libidoului... Sunt, neîndoielnic, niște ținte instinctuale, de peșteră, dar au o consecvență logică a lor. Noi ne-am cantonat doar în spațiul strâmt al unui homo aplaudacus. Avem doar repere de homo aplaudacus. Dar dacă după criteriul volumului aplauzelor agorei trebuie să ne rostuim mereu viața, de ce nu ne cumpărăm fiecare câte un decibelometru să avem mereu un decibelometru oficial la purtător! ca să stabilim chiar și ierarhiile sociale după înregistrările acestuia? Mi-ar fi plăcut să plâng, noaptea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câțiva ani, într-o familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără nicio reținere, toate cronicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându-și că de data aceasta, pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe Întuneric și fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am o imagine puțin deformată, dar vă asigur că multe din observațiile mele au fost extrase din prezența mea în lume ca anonim. Îmi amintesc de o cuvîntare ținută de Adrian Moruzi la Bruxelles. O cuvîntare superbă, îndelung aprobată prin aplauze, de cei prezenți în sală. A fost singura intervenție aplaudată. La masa care a urmat eram zece persoane și încă vorbeam de cele spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred că a învățat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de griji și răspunderi, pe cei ce poartă pe umeri destinul grandios al națiunii. Prin statutul lor social artiștii nu pot fi decît niște slugi leneșe, adesea impertinente și imorale, cărora le dai firește ceea ce li se cuvine - flori și aplauze - pentru că descrețesc frunțile, dar e mai sănătos să-i ții la distanță. Poate că de aici, de la această inechitate, pe care am simțit-o Încă din copilărie, mi s-a născut revolta Împotriva oricărui tip de discriminare, ajungînd În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu, Sandu și Guță. „Cam tîrzior, crailor, cam tîrzior dați-mi voie să vi-i prezint, Sir Pașadia, Sir Pantazi, Sir Pirgu“ - aplauze și rîsete generale. „Eh, acum că sîntem cu toții să Închinăm un pahar În cinstea sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea valurile mării moarte părul roșu al Wandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]