11,066 matches
-
când putea să o facă. După aceea nu mai conta ce se va întâmpla cu viața ei. Și-l dorise de când l-a întâlnit și iată că i se oferise ocazia de a-și împlini acest vis nebunesc. Ștefan se aplecă, o ridică ușor în brațe și porni cu ea spre dormitor. Deschise ușa, în timp ce Gloria îl strângea tandru de gât privindu-l cu drag. - “Cât de frumos este Doamne acest bărbat”, își spunea singură. “Și cât de puternic! Mă poartă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze și-l mușca cu delicatețe. Îi sărută ochii apoi coborî cu buzele la întâlnirea cu gura Gloriei. Acum era calmă, liniștită și întâmpina cu plăcere fiecare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă vicleana-I tiradă Ii aduce vreun folos... Iată-l, se-aplecă bucuros, Deschizând pliscul mare, S-arate ce voce are. Căzându-I cașul din gură, Repede vulpea i-l fură: -După cum ești tu de prost, Bucata prea mic-a fost! Te rog ca data viitoare S-aduci o bucată mai
CORBUL ȘI VULPEA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376948_a_378277]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
și unde pleacă, de o întreagă lume stă sub semnu-i, iar, pe rând, este cuprinsă de neantul neînțeles în profunzimea-i... Acesta, secunde întregi, mă privea nedumerit de îndrăzneala-mi iscoditoare, firească, de muritoare de rând, apoi începe să se aplece cu privirea-i, murmurând pe sub buzele-i tăioase, însă molcom, precum îi sunt clipele cumpătate, ca legile firești ale lumii își urmează cursul lor în planul existențial limitat pământesc, dominându-le cele ale spațiului Universului, sub a căror supraveghere își
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR DE PAUL LEIBOVICI Autor: Getta Neumann Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Un comentariu erudit și entuziast care iluminează textul biblic Paul Leibovici, jurnalist și cronicar de teatru si film, s-a aplecat timp de peste 15 ani asupra „Cântării Cântărilor” și a vastei bibliografii aferente. Criticul relevă numeroasele contradicții în receptarea operei. Ea este atribuită regelui Solomon, sec. al X-lea î.e.n., dar elemente lingvistice și paralele cu lirica de dragoste egipteană sugerează
COMENTARIU LA CÂNTAREA CÂNTĂRILOR DE PAUL LEIBOVICI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376992_a_378321]
-
fascinează - și mă întărește, spre a nu mai fi eu - ci a fi desființat, cu totul, întru El. ...Văd, pe stradă, cum un sărman între sărmani mătură praful din uliți - și vin alături de el, și-l ajut. Cu smerenie mă-aplec și-i iau măturoiul dintre palme. Și-i văd, atunci, rănile din palme, însângerate, și mă închin către rănile cele-obsedante. Și-i sărut palmele, și mă-aplec, cu ultimă umilire, la picioarele lui. Sărmanul între sărmani mă scuipă și mă
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
praful din uliți - și vin alături de el, și-l ajut. Cu smerenie mă-aplec și-i iau măturoiul dintre palme. Și-i văd, atunci, rănile din palme, însângerate, și mă închin către rănile cele-obsedante. Și-i sărut palmele, și mă-aplec, cu ultimă umilire, la picioarele lui. Sărmanul între sărmani mă scuipă și mă lovește peste buze, cu scârbă - și-i mulțumesc, sincer și ușor la suflet, cu buzele țesute cu ațe de sânge...Este atât de bine și de adânc
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
el le ținea încă în mână. - Ți-e teamă de mine? Avea ochii de un albastru-verzui misterios, a căror expresie nu o putu descifra. Sprâncenele blonde, stufoase, îi dădeau un aer sălbatic. Mona nu reuși să îi susțină privirea. Își aplecă capul, dar el îi ridică bărbia cu blândețe, cercetându-i trăsăturile. Poate că încerca să o citească așa cum încercase și ea să îl citească pe el. Ar fi murit de rușine să recunoască că îi era cu adevărat teamă de
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
naufragiații, Pe cei ce-și salvează puținul rămas, Ultimul coltuc, fărâma de viață. Ziua de azi este doar un popas? Ne trebuie, oare, o arcă a lui Noe? Laviathanul pare un blând cașalot, Cineva ucide, tăcerea-i dă voie. Mă aplec și citesc Pirkei Avot. *** In Cracovia, o fată îmi vorbea De Monrovia, de crime, știa, Se ruga să n-o mângâi, era Fata din Polonia. Am visat lagăre, Joagăre pentru oameni, Camere pentru oameni, Era coșmarul din Polonia. Un șobolan
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
rezemat bastonul de crucea de piatră ridicată acum, „la an”, așa cum e datina, și privea lung la poza lui Ion. Toată slujba a privit poză , fără să verse o lacrima, cu o împăcare stranie în ochii ei albaștri. -Tuta, fata, apleacă-te tu și dă-mi un pumn de țărâna de pe mormanul lui taică-tau! Că vreau să-l simt mai aproape...! Se închină cu mâna dreaptă , adânc, si cu evlavie și privi cum Tuta se apleacă și adună în coșul
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
ei albaștri. -Tuta, fata, apleacă-te tu și dă-mi un pumn de țărâna de pe mormanul lui taică-tau! Că vreau să-l simt mai aproape...! Se închină cu mâna dreaptă , adânc, si cu evlavie și privi cum Tuta se apleacă și adună în coșul palmei pământ uscat. O privi pe Tuta cu un dor surd, și când a simțit pământul rece în palmă dreapta , i-a oprit o clipă mâna fetei, i-a mângâiat-o cu mâna stângă, si pentru
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
stâgeau un bulgăre de pământ uscat , ca un legământ între viață și moarte. A dus pământul la buze , l-a ridicat deasupra crucii de ciment, si a lăsat țărâna să-i curgă printre degete, luată de vânt.... Abia atunci se aplecă peste stlpul rece , îl îmbrățișa cu brațele și șopti încet, să nu o audă nimeni: -Așteaptă-mă, Ioane.... Curtea se golea încet, ultimii oameni care au fost la masa de pomenire se îndreptau către poartă, ducând în mâini colacul și lumânarea
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
-Ca în copilăria noastră! -Mai vreau o felie! -Și eu!...și eu !... În bucuria și larma generală nimeni nu a obsrvat, ca Moș Crăciun, a luat și el o felie , nu înainte de a-și face semnul crucii, de a se aplecă să sărute mâna femeii și a-i șopti încet: -Mulțumesc, măicuța! Dar cine mai avea ochi pentru Moș Crăciun? Mirela Penu Referință Bibliografica: MAI TREBUIE...CEVA! / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1816, Anul V, 21 decembrie 2015
MAI TREBUIE...CEVA! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377939_a_379268]
-
spaimă un sfetnic de taină, mic pitic, cum erau pe atunci. Se urni Marcel din loc și soarele se repezi din nou în încăpere. - Închină-te slăvitului Împărat! ordonă sfetnicul, mai cu curaj acum cu lumina pe cap. Fierarul se aplecă, lăsându-și barosul pe umăr. Și cum se aplecă el, capul barosului atinse nițel tavanul. Cum îl atinse, cum crăpă și se desprinseră pietre și cărămizi. O rocă căzu în capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
pe atunci. Se urni Marcel din loc și soarele se repezi din nou în încăpere. - Închină-te slăvitului Împărat! ordonă sfetnicul, mai cu curaj acum cu lumina pe cap. Fierarul se aplecă, lăsându-și barosul pe umăr. Și cum se aplecă el, capul barosului atinse nițel tavanul. Cum îl atinse, cum crăpă și se desprinseră pietre și cărămizi. O rocă căzu în capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a bunicilor,cu straturi de lăptuci și de ceapă bine răsărite din pămînt -aflate în stingă -și un strat mai mic de călțunași ce rîdeau la soare-aflaț în dreapta potecii. Se aplecă pentru a mîngîia cu privirea, de aproape, aceste flori mici ,galben-portocalii ...și întinse mină într-o unduire caldă și prelunga peste tot stratul.... ...de trei ani încoace ,de cînd Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu chipul blind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
a bunicilor. Mereu i-a plăcut curticica mică și îngrijita a bunicilor,cu straturi de lăptuci și de ceapă bine răsărite din pămînt -aflate în stingă -și un strat mai mic de călțunași ce rîdeau la soare-aflaț în dreapta potecii. Se aplecă pentru a mîngîia cu privirea, de aproape, aceste flori mici ,galben-portocalii ...și întinse mină într-o unduire caldă și prelunga peste tot stratul.......de trei ani încoace ,de cînd Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu chipul blind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
mușchi ( pe care ea îi simțea încordați ), lucru neobișnuit de plăcut și revigorant. La un moment dat, o simt cum se urcă pe pat, deasupra mea, și-mi masează părțile laterale. Din când în când, îi simt sânii, atunci când se apleacă spre umeri, coapsele, osul pubian, atingeri care-mi provoacă fiori. După un timp o aud din nou. - Acum întoarceți-vă cu fața în sus! Revine din nou cu picioarele pe covor, mă unge cu lichidul acela scârbos, lipicios, pornind de la
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
timpanele sufletului meu speriat. Așa mi-a venit ideea să plec undeva pe câmp, să ascult în liniște pământul și să-l întreb ce îl doare. Acolo, la marginea unui lan de grâu, printre macii cu flori mari, arzânde, am aplecat urechea la pământul nostru și l-am întrebat blând: -Ce te doare, pământule, de nu mă mai rabzi? -Fii liniștit, mi-a șoptit el, tot așa blând, eu am să vă rabd mereu, oricâte rele mi-ați făcut și îmi
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
colaboratorului său, cu ani în urmă, reputatul filozof al culturii, Alexandru Tănase, trecut prematur la Cele Veșnice. Alexandru Tănase, scriitorul-filosof, filosoful-scriitor și universitar de elevată cultură este, cred, singurul articol-evocare publicat în ultimele două decenii despre cel care s-a aplecat cu atât dăruire asupra operei lui Blaga (în afară, desigur, de tendințele demolatoare ale culturii române venite dinspre unii ce par să-și fi aruncat la coș propria istorie de familie), asupra istoriei culturii în capodopere. Este un gest reparatoriu
O CARTE DE SINTEZA DESPRE CULTURA ROMANA SI RAPORTAREA LA UNIVERSALITATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376392_a_377721]
-
să jertfesc pe unul dintre noi pe unul dintre voi și nu știu cum să o fac vă las să rupeți bucăți din mine? nu avem Dumnezeu de-nselat.. tristețea mă săpa la rădăcină mă stropește cu lacrima ei mă silește să mă aplec până la gleznă să mă desfac în cioburi să mă dizolv în așteptări ce farmec mai are o salcie fără frunze ce farmec mai are să pui ochelari peste ochi orbi să pui mărgele la gâtul uitării să arunci apă peste un
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
Reflectii > CRISTOFOR COLUMB Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului păcatele noastre sunt -mpărțite: pe nesimțite... făcute singuri cu mâna nu e totuna cu ispite și lucruri dorite. intru în casa Domnului aplec capul acoperit sufletul mi-e cât suprafața Americii Cristofor Columb l-am întâlnit că și eu ca el am descoperit lumea nouă care e din două. îmi fac cruce cu două mâini ; cu dreapta îmi țin fapta în stânga deschid punga
CRISTOFOR COLUMB de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376440_a_377769]
-
dan sociu intoxicat de cofeină și nicotină am luptat câteva ore bune cu această lungă diaree existențială de vreo 200 de pagini despre dragoste, singurătate și delir pe la începutul serii pe când mă apropiam încet de finalul romanului mi s-a aplecat de la prea multă cafea și a trebuit să cobor la cramă de unde m-am aprovizionat cu trei sticle de vin pentru a face față restului de lectură și ce mai rămăsese din zi dar e prima carte adevărată ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
pachet de camel galbensă dau gata Urbancolialui dan sociuintoxicat de cofeină și nicotinăam luptat câteva ore bunecu această lungă diaree existențialăde vreo 200 de paginidespre dragoste, singurătate și delirpe la începutul seriipe când mă apropiam încetde finalul romanuluimi s-a aplecat de la prea multă cafeași a trebuit să cobor la cramăde unde m-am aprovizionatcu trei sticle de vinpentru a face față restului de lecturăși ce mai rămăsese din zidar e prima carte adevărată... XII. ÎN ORAȘUL DE PROVINCIE COPLEȘIT SUB
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]