26,366 matches
-
schiul nautic ori saltul cu parașuta. Convingerea mea adâncă este că nu se poate intra în adâncimea textului biblic fără calitățile înșirate de Luther. Dar ce ne facem cu tabăra „adversă”, a pioșilor semidocți, a aflătorilor în treabă, care se apucă să traducă ori să îndrepte Biblia fără să fi învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi văzut în viața lor un manuscris, fără să știe exact cu ce se mănâncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și răbufnirea de vânt îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
animale, chiar și păsări. Nu sunt de nici un folos. Numai ce se înscrie în standard merită să trăiască. Iar standardul lor era o păpușă ca un schelet, o clădire pătrățoasă și cenușie, oglinzi în loc de apă și totul cenușiu... atât am apucat să văd din desenele lor. Eram bun proiectant, poate-ți mai aduci aminte de mine vorbea cu tata dar nu știam pentru ce lucrez. Când am aflat, era prea târziu. Deja începuse sfârșitul. Într-o singură noapte i-au adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
putut. Apoi, am început să mă rog. De atunci, mă rog și aștept. Stau aici, mă rog și aștept. Fiindcă, vezi tu, când am ajuns la locul execuției, cineva mai trăia. A murit mai târziu, în brațele mele. Dar a apucat să-mi șoptească : va veni, cândva, un copil cu tatăl lui. Dă-i asta copilului: o să știe ce să facă. Și mi-a pus în mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am făcut semnul crucii și am luat-o, cu mâinile tremurând. Tremuram din tot trupul. M-am uitat la ea, mi-am adus aminte cum preotul o înălța în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vreme, afară. Nu ne mai săturam de aer, parcă-l mâncam, când îl respiram. Ne-am trezit în zori. Zori cenușii, pustii și triști. Dar eram afară ! Eram vii ! Trăiam ! Nu știu ce și-au spus tata și vecinul, dar s-au apucat să caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să mă duc să-l văd ? Umbla vorba că face minuni. Și câte nu se mai spuneau de el! Ba ca ar fi rege, dar atunci de ce umblă așa, cu toată adunătura, din sat în sat și doarme pe unde apucă?! Ba că ar fi profet și învățător, unii ziceau că e chiar Fiul Lui Dumnezeu, dar atunci de ce stă cu toți păcătoșii de vorbă?! Ba că ar fi doctor, că de aia a venit, să-i vindece pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei rămân acolo, înseamnă că e și pământ bun (ce contează că e vârf de munte, dacă ei rămân acolo, acolo e bine); uite și norul ăsta care s-a iscat din senin ! Te pomenești că plouă ! Dar înainte de a apuca să termin de spus, a început să cadă din nor... chiar ploaia; o ploaie adevărată, dar de lumină... ningea cu fulgi mari de lumină și totul era lumină... lumina aceea alb-strălucitoare, dar atât de albă și strălucitoare și bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fie mai deștepți și să prindă putere ?! Și de ce nu-s mulțumiți niciodată cu ce sunt și ce au, de ce tot aleargă (e drept că n-au rădăcini și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că de acolo se vedea lumină! Și dac-o fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de frică, de somn, de frig, nu mă gândisem că nu mirosea a foc, că nu se auzea nimic dinăuntru... Mițosul, deșteptul de el, mă apucase de cojoc și mă trăgea înapoi mârâind și scuturându-și capul ușor: mai târziu am înțeles părea că zice: stai aici, că nu se cade. Dar când ne-am repezit înăuntru, am intrat cu tot cu el ! Și ce să vezi ! Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca ziua ! Mă uitam la bărbatul acela cred că venise de departe, nu semăna cu nici unul de pe la noi. Se uita și se închina la lumină, pe urmă a pus mâna pe umărul femeii... iar ea s-a întors. N-am apucat să mă uit în altă parte : totul se petrecea așa de lin, ca în vis... și tot ca în vis, am văzut-o . De atunci, nu l-am mai ascultat pe unchiu-mio, dar nici n-am mai văzut vreodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
putem bucura de mâncare, mai întâi... Știi ce ?! Mai întâi o să-ți scuture ție stăpâna cojoaca și după aceea o să poți dormi !!!.... Aoleu ! mi-am zis, se aud până și gândurile ! Sigur că se aud gândurile, mai ales când te apuci să urli așa, la lună, ca apucatu', în miezu' nopții ! Bine ți-a mai spus stăpâna, tu trebuia să te faci miel, nu câine la stână ! Acu' ori dormi, ori rămâi în locul meu și latri, că de altceva nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce ?! Mai întâi o să-ți scuture ție stăpâna cojoaca și după aceea o să poți dormi !!!.... Aoleu ! mi-am zis, se aud până și gândurile ! Sigur că se aud gândurile, mai ales când te apuci să urli așa, la lună, ca apucatu', în miezu' nopții ! Bine ți-a mai spus stăpâna, tu trebuia să te faci miel, nu câine la stână ! Acu' ori dormi, ori rămâi în locul meu și latri, că de altceva nu ești în stare ! N-ai făcut nimic niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată decât vorbe și vorbe ! Adică, latri ! N-ai mușcat pe nimeni, n-ai sărit la bătaie, cu noi nu te joci... Cred că lupii fug de tine, așa, numai de groaza să nu te audă urlând sau când te-apuci tu să sapi de nu te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta și să se descurce cum or putea... Uite, puștiul chiar s-a trezit. Mamă, ce ochi face ! Crede că visează. S-au trezit și ceilalți. Ce i-o fi apucat să fugă așa, uite c-au luat și apă cu ei ! Doar nu cred că-i foc, ce au oare oamenii ăștia de nu văd ?! Măcar să fug înaintea lor, să nu facă vreo prostie ! Uite, lumina aceea coboară chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lacrimile, or, un băiat nu plânge niciodată. N-am să mă fac de râs tocmai aici ! Mai bine să-i aștept pe ceilalți oleacă mai încolo... și să nu mă mai uit după el, că așa zice mama, dacă te apucă jalea când te uiți după cineva, i se întâmplă ceva rău... parcă moartea ar fi cine știe ce rău. Dac-ar fi fost așa, Dumnezeu, care ne-a ales pe noi să ne poarte de grijă, nu ne-ar fi lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-adevăr că a văzut atunci cerurile deschise, fiindcă toți câți eram acolo l-am auzit strigând: "Doamne Iisuse, primește sufletul meu", după care, căzând în genunchi, s-a uitat la toți cu minunații săi ochi albaștri și a mai apucat să șoptească: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Mă întreb, oare de ce tocmai asupra lui Saul și-a pironit privirea? Și nu era în ochii aceia nici teamă, nici durere, nici ură, nici răzbunare. Ci doar o mare iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi luase apărarea și spusese că ea, Maria, alesese partea cea mai bună, care nu i se va lua acum, la ce bun să mai spun ceva. Mi se făcuse frică și nu știam de ce. Unul din ucenicii Lui se apucase să spună că mai bine s-ar fi vândut uleiul acela de nard și banii s-ar fi dat săracilor și... tot lucruri de astea. Mi s-a făcut ciudă pe el: ce treabă avea el cu ce făcuse sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe alții spunând că marea "mugește", "urlă", dar nu era nimic din toate astea. Cu fiecare fulger, se făcea tot mai mare tăcerea mării tunet după tunet se rostogoleau și acopereau tot ce se putea auzi. Cade cerul ! am mai apucat să strig. De văzut nu știu cum era, nu deschideam ochii, dar chiar prin pleoapele strânse mă orbea lumina albă și îndată venea tunetul. Pe urmă, s-a făcut întuneric de tot. M-am trezit în colibă, lângă foc, iar bătrânul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trebușoara a fost gândită dinainte, amice!” - s-a autoapreciat gândul de veghe. ― Întocmai. Bucățică cu bucățică - a răspuns Gruia. ― Arată-mi și mie ceea ce mă interesează. Cam știi ce vrea să vadă și să știe un bărbat... Gruia s-a apucat să caute locul unde erau prezentate organele genitale feminine... ― Priviți aici - i-a arătat Gruia desenele cu explicațiile necesare. După ce securistul a urmărit desen cu desen, lingându-se pe buze, a Întrebat: ― Da’ o gagică așa, la mama ei, În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
E mai bine să suni dumneata, după ora zece, când voi reveni la cabinet. Cât privește prezența profesorului Hliboceanu, vă sfătuiesc să tratați problema direct cu dumnealui. E mai cavalerește. ― Dacă eu am Întins un deget, nu Înseamnă să-mi apuci toată mâna - a filozofat securistul. ― Nu știu cine Încalcă principiul bunei cuviințe și al respectului privind nivelul profesional la care se află fiecare din cei implicați - absolut Întâmplător - În acest dialog... ― Nu-ți permit să apreciezi competențele mele profesionale! Sper să pricepi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apărut cu un brancardier, care - după cum se vedea - nu-l prea trăgea ața spre treaba la care era solicitat... Lipsa de tragere de inimă a brancardierului s-a văzut mai bine În momentul când doctorul Cuc a vrut să-l apuce pe securist de picioare. În acea clipă, brancardierul i-a făcut semn doctorului să treacă la capul accidentatului... Cu mare dificultate, au reușit să-l așeze - destul de aproximativ - pe brancardă. În clipa următoare, au dispărut pe ușă. Cât timp s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
curios, cine este cel care nu are curaj să intre? În clipa următoare, o buclă de păr castaniu - scăpată de sub boneta albă - și-a făcut apariția, urmată de chipul zâmbitor al Despinei. ― Ce faci, tati? În ultima vreme, nu mai apuc să schimb o vorbă cu tine. Și când ajungem, În sfârșit, să fim față În față, te văd copleșit de gânduri, Încât nu mai Îndrăznesc să te Întreb ceva... ― Nu-i nimic deosebit, scumpo, doar... ― Ce te supără, tati? ― Vezi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cauciuc sterile și a așteptat ca sora șefă să-l servească cu instrumentarul necesar. Totul decurgea ca la carte. Când plaga a rămas descoperită, Gruia a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a mișcat-o puternic... Atunci... securistul a urlat un „au” care a făcut să zăngăne geamurile salonului...Ceilalți bolnavi au tresărit, ca mușcați de șarpe... Doctorul Pas a Întrebat: ― Ce părere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
situația este sub control. Așa că nu au ce ne reproșa. Conduita față de individ, Însă, trebuie să fie cea de până acum. Niciun rabat! Spor la treabă, domnule doctor. ― Mulțumesc mult și... fiindcă a dat peste noi această pacoste, n-am apucat să vă felicit cu ocazia venirii pe lume a băiatului dumneavoastră. Să vă trăiască și să crească mare și sănătos. Doamnei, sărutări de mâini. Să aveți parte numai de bucurii. ― Mulțumesc, domnule doctor. După despărțirea de doctorul Pas, Gruia a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]