4,707 matches
-
și vorbind aceeași limbă. Dintre cele peste 100 de formațiuni tribale și gentilice ale tracilor, triburile dacilor și geților erau cele mai mari și cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Munții Balcani (Haemus) și Munții Slovaciei, și de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei, adică până la Bazinul Panonic. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii, - Bazinul Carpatic -, și al Banatului, iar ale "geților" în câmpia Dunării (inclusiv în sudul fluviului), în Moldova și Dobrogea de azi. Una
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
linii de castre și turnuri din cărămizi la frontiere, precum și valuri de pământ consolidate cu palisade. Totalul efectivelor române era de 250 000, insă armata era alcătuită în mare parte din germanici în ultimele secole de existență ale Imperiului Român Apusean. Legiunile cuprindeau doar 1000 de soldați, conduși de un perfect, legiunea fiind organizată în două cohorte comandate de tribuni. Împăratul dispunea de gardă palatiana, compusă din infanterie și cavalerie. Sulița „pilum” nu mai era utilizată. A fost adoptată formația de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în Bătălia de la Adrianopol, Valens fiind ucis și succedat de Teodosiu, ce a reunificat imperiul. În 395, la moartea împăratului Teodosiu, imperiul a fost divizat între cei doi fii ai săi, Arcadius luând partea de răsărit, iar Honorius luând partea apuseana, desi imperiul era încă perceput ca un întreg de către contemporani. În Imperiul Român de Apus, între 410-420, Constantius, "magister militum" sub Honorius, a restaurat unitatea vestică a imperiului, înlăturând uzurpatorii și respingând goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
triburi, luptând pentru supremație sau pentru impunerea plății tributului, acordării sprijinului militar la nevoie. Principalele caracteristici ale germanicilor erau adaptibilitatea și mobilitatea. În secolele I-II, existau 50 de triburi germanice. În secolele următoare, s-au împărțit în trei ramuri: apuseana, răsăriteana și cea nordică. Din ramură apuseana făceau parte: Din ramură răsăriteana făceau parte: Din ramură scandinava făceau parte: În secolele III-IV, mișcările goților au afectat alte populații și au determinat asocierea unor triburi sau confederații. În 212, este formată
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
plății tributului, acordării sprijinului militar la nevoie. Principalele caracteristici ale germanicilor erau adaptibilitatea și mobilitatea. În secolele I-II, existau 50 de triburi germanice. În secolele următoare, s-au împărțit în trei ramuri: apuseana, răsăriteana și cea nordică. Din ramură apuseana făceau parte: Din ramură răsăriteana făceau parte: Din ramură scandinava făceau parte: În secolele III-IV, mișcările goților au afectat alte populații și au determinat asocierea unor triburi sau confederații. În 212, este formată o uniune de triburi alamane, care domină
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Bibliei. În 1575, prințul Andrei Kurbski scrie o cronică a Cnezatului Moscovei. În scrieri pătrunde treptat și limba rusă vorbită, ca în ""Viața protopopului Avacum"" (1672-1675), scrisă cu mult realism. O dată cu "europeizarea" Rusiei de către Petru cel Mare, pătrund elementele culturii apusene, care se reflectă și în producția literară. Figuri centrale sunt scriitorii satirici A.D. Kantemir și A.P. Sumarokov, precum și teoreticianul Vasili Trediakovski. Foarte prețuit este teatrul, sprijinit de țarina Ecaterina a II-a, ea însăși autoarea unor drame. Ca reprezentant important
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
din beton armat din țara noastră, cel dintâi ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, "Călăuza Ceahlăului", precum și primele marcaje turistice din Ceahlău (1931-1932). Frăția Munteană este înființată la Cluj de Emil Racoviță în 1920, în scopul cercetării și cunoașterii Munților Apuseni. Hanul Drumeților, societate pe acțiuni înființată în martie 1921, are și ea o importantă contribuție prin construirea în 1923 a Casei Peștera, în imediata apropiere a Cheilor și Peșterii Ialomiței. La 10 iunie 1925 Societatea Hanul Drumeților fuzionează cu Turing
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Bran, mânăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța. Alte atracții turistice importante din România sunt cele naturale precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și încă alte câteva peșteri din Munții Apuseni. Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestul Moldovei. Regiune montană pitorească, cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică, datorată în primul rând mânăstirilor. Cele cinci mânăstiri cu pictură exterioară
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
momentul în care au început să traseze frontierele europene postbelice, după semanrea Tratatului de la Versailles, au făcut acest lucru într-un mod considerat la Varșovia defavolrabil polonezilor. Germania urma să păstreze o bună parte a cuceririlor sale în est. Frontiera apuseană a Poloniei rupea țara de bazinul carbonifer și de regiunea industrială din Silezia, ceea ce a dus la izbucnirea insurecțiilor din Silezia din 1919-1921. Linia Curzon, trasată în răsăritul Poloniei, lăsa milioane de polonezi trăitori la est de Bugul de Vest
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Lenin și guvernul său aveau controlul numai asupra unei zone din Rusia centrală, încercuită din toate părțile de inamici interni sau externi foarte puternici, care interziceau accesul bolșevicilor la lumea exterioară. Chiar dacă bolșevicii ar fi dorit să-și atace vecinii apuseni, nu ar fi avut putința să o facă din motive practice evidente: nu aveau contact direct cu acești vecini, fiind total încercuiți. Deși primele conflicte de frontieră polono-sovietice aveau să apară în februarie 1919, de-abia peste aproape un an
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
extindă negoțul mai întâi în Regatul Ungariei, iar după aceasta în toate țările Europei Centrale. Toate aceste afaceri au intensificat contactele lor cu națiunile occidentale, iar drept consecință fanarioții au învățat limbile occidentale și au cunoscut foarte bine cultura statelor apusene. Chiar înaintea de izbucnirea războiului de independență al Greciei, fanarioții deveniseră elita grecilor. După cum apreciază Paparregopoulus, acestă evoluție a fost una naturală, datorită experienței și educației înalte a fanarioților. În paralel, Svoronos afirmă că ei au subordonat identitatea națională clasei
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Carol de Hohenzollern la Băneasa, unde primarul Capitalei, Dumitru Brătianu, îi oferă cheile orașului. În timpul domniei monarhului Carol I în calitate de rege (1881-1914), Bucureștii au traversat o evoluție spectaculoasă, căpătând o înfățișare tot mai apropiată de cea a capitalelor din Europa apuseană, motiv pentru care orașul ajunge să fie supranumit „micul Paris”. De altfel, legătura cu orașul francez este mai profundă: el a servit ca model pentru cele mai multe lucrări publice efectuate în Bucureștii acestei perioade. În afara unui număr mic de construcții ridicate
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
arhitectonic cel mai vechi al Bucureștiului actual datează din perioada Regatului Vechi - este vorba de numeroase clădiri aparținând unor români școliți în Occident sau unor arhitecți străini aduși la București (francezi, italieni ș.a.m.d.), în majoritate construite în stiluri apusene. O excepție semnificativă o constituie opera lui Ion Mincu, părintele arhitecturii autohtone; stilul său - ce îmbină elemente occidentale cu trăsături specific românești desprinse din arhitectura vernaculară sau din stilul brâncovenesc - stă la baza arhitecturii neoromânești. Un moment semnificativ pentru Bucureștii
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
din Ak-Kerman în loc de Cetatea Albă). Desigur toate localitățile noi primeau denumiri rusești, iar cele vechi erau rusificate, precum Kișiniov sau Orgheiev în loc de Chișinău sau Orhei. Totodată populației autohtone i-a fost inculcată sistematic ideea că, spre deosebire românimea din Moldova apuseană, Ardeal, Țara Românească și Dobrogea, moldovenimea basarabeană nu ar fi fost de același neam, românesc, și că limba ei nu poate fi numită „română”. Încă din acea perioadă, Rusia îi impunea populației românofone din Basarabia o identitate „moldovenească” exclusivă de
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența românească în dreapta Nistrului este caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
nu le mai înțelegea, nici pentru a le combate, precum ar fi fost datoria sa, cruțat de dânsele, venerat pentru o vârstă ca a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Centrale germanofone din timpul dominației franceze a contribuit la conștientizarea unei cauze comune, aceea de a alunga invadatorii francezi și de a recâștiga controlul asupra teritoriilor proprii. Exigențele campaniilor lui Napoleon din Polonia (1806-1807), cele din Peninsula Iberică, din Germania apuseană, și ale dezastruoasei invazii a Rusiei din 1812 a deziluzionat numeroși germani, atât nobili cât și oameni de rând. Sistemul Continental al lui Napoleon a dus economia central-europeană în pragul ruinei. Invazia Rusiei a inclus aproape 125.000 de soldați
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a constituit o sursă de cunoaștere a scrierilor orientale pentru autori precum Barthélemy d'Herbelot de Molainville sau Joseph von Hammer-Purgstall. La rândul său, Kâtip Çelebi a fost interesat de ceea ce se publica în Occident. Era la curent cu geografia apuseană. Kâtip Çelebi a încercat să dovedească faptul că ideea Pământului rotund nu este în contradicție cu credința islamică. "Cihannüma" (începută în 1648, redactată în două versiuni și rămasă neterminată) este o scriere influențată de autori occidentali precum Mercator, Ortelius și
Kâtip Çelebi () [Corola-website/Science/304760_a_306089]
-
neglijată. O singură cutumă veche prevede că suprafața terenului de la gura peșterii continuă în subteran până când nu se mai vede lumina soarelui. Aceasta dă drept proprietarului terenului de la intrare să folosească suprafața abriurilor sau zona vestibulară a peșterii. În Munții Apuseni abriurile și primele săli de peșteră aflate în apropierea caselor sunt amenajate ca grajduri sau depozite. În alte locuri au fost construite case, mănăstiri sau castele. În funcție de înclinarea galeriilor avem: peșteră - unde majoritatea galeriilor sunt orizontale sau cu înclinație mică
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
persana veche a apărut prin etimologie populară, pe baza numelui preiranian al râului. Eufratul este cel mai lung fluviu din vestul Asiei. El are o lungime de aproximativ 2.780 kilometri. Se formează prin confluența a două râuri, Kara (Eufratul apusean), care izvorăște din Podișul Armeniei din estul Turciei, la nord de Erzurum și Murat (Eufratul răsăritean), care izvorăște dintr-o zonă aflată la sud-vest de Muntele Ararat, la nord de Lacul Van. Cursul superior al râului este caracterizat de canioane
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
inclusiv Mari, Sippar, Nippur, Shuruppak, Uruk, Ur și Eridu. Valea Eufratului a constituit inima imperiilor Babilonului și Asiriei. Timp de mai multe secole râul a format limita răsăriteană a zonei controlate efectiv de egipteni și de Imperiul Roman și limita apuseană a Imperiului Persan. De asemenea, Bătălia de la Karbala a avut loc pe malul râului Eufrat, unde a fost martirizat Imam Hussein, împreună cu familia și prietenii lui. Ca și în cazul Tigrului există controverse asupra drepturilor de folosire a râului. Proiectul
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
Marea Baltică. La ora 8:00, trupele germane, în condițiile în care nu fusese remisă o declarație de război încă, au atacat lângă orașul polonez Mokra. Se declanșase bătălia frontierei. Mai târziu, în aceeași zi, germanii au deschis ostilitățile pe fronturile apusean, sudic și nordic, în timp ce aviația germană a atacat orașele poloneze. Principalele direcții de atac erau îndreptate dinspre Germani spre estul Poloniei. O a doua direcție era cea dinspre Prusia Răsăriteană spre sud, iar al treilea atac a fost declanșat de
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
convins guvernul polonez că războiul a fost pierdut. Mai înainte de declanșarea atacului sovietic, planul militarilor polonezi presupunea o rezistență pe termen lung în voievodatele din sud-estul Poloniei, în care timp ar fi trebuit să se materializeze ajutorul promis de aliații apuseni, care ar fi trebuit să atace Germania dinspre vest. Totuși, guvernul polonez a refuzat să capituleze sau să negocieze condițiile de pace cu Germania și a ordonat unităților militare care se mai afla sub controlul său să se evacueze din
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
din Oksywie a rezistat până pe 19 septembrie. Orașul Hel a fost apărat până pe 2 octombrie. După bătălia de la Szack, la sfârșitul căreia sovieticii au executat toți ofițerii și subofițerii polonezi cazuți prizonieri, Armata Roșie a atins aliniamentul râurilor Narew, Bugul Apusean, Vistula și San pe 28 septembrie, de multe ori întâlnind unitățile germane care înaintau pe celălalt mal. Apărătorii polonezi din Peninsula Hel au rezistat până pe 2 octombrie. Ultima unitate operativă poloneză, "Samodzielna Grupa Operacyjna "Polesie"", a capitulat după o luptă
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de guvernul în exil ca o garanție a stabilității granițeler interbelice, deși acceptau că mai trebuiau făcute anumite concedii. În decembrie 1941, la o conferință ținută la Moscova între înalții responsabili politici englezi și sovietici, Stalin a propus ca granițele apusene ale viitorului stat polonez să urmeze cursul Liniei Oder - Neisse. Pe [[11 martie]] [[1942]], [[Winston Churchill]] i-a adus la cunoștința primului ministru polonez [[Władysław Sikorski]] că granițele [[țările baltice|țărilor baltice]] și ale [[România|României]] erau garantate, lucru care
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]