4,412 matches
-
de Gandía, Valencia la 28 octombrie 1510. Tatăl său a fost Juan Borgia, al treilea Duce de Gandia, fiul lui Giovanni Borgia, fiul Papei Alexandru al VI-lea (Rodrigo Borgia). Mama lui a fost Juana, fiica lui Alonso de Aragón, Arhiepiscopul de Zaragoza, care, la rândul său, a fost fiul nelegitim al regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. Fratele său, Tomás de Borja y Castro, a devenit, de asemenea, un preot, devenind episcopul de Málaga, iar mai tarziu Arhiepiscopul de
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
Aragón, Arhiepiscopul de Zaragoza, care, la rândul său, a fost fiul nelegitim al regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. Fratele său, Tomás de Borja y Castro, a devenit, de asemenea, un preot, devenind episcopul de Málaga, iar mai tarziu Arhiepiscopul de Zaragoza. În septembrie 1526, el să căsătorit cu o nobilă portugheză în Madrid, Leonor de Castro Mello y Meneses. Ei au avut opt copii: Carlos în 1530, Isabel în 1532, Juan în 1533, Álvaro circa 1535, Juana, de asemenea
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
aceasta acțiune, Clotaire a pierdut propriile capacități legislative cât și numărul mare de legi adoptate în timpul domniei sale. În 623, regatul Austrasiei a fost oferit fiului său mai tânăr, Dagobert I. Aceasta a fost o mișcare politică de rambursare pentru sprijinul arhiepiscopului Arnulf de Metz și Pepin I, primar al Austrasiei. În același timp, Clotaire a făcut modificările teritoriale pentru atribuirea regiunii Reims la Neustria. Dagobert, care avea acum semi-autonomie ca rege al Austrasiei, a negociat revenirea în 626. Clotaire a fost
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
celei originale, din timpul lui Matei Basarab, dar materialele utilizate pentru realizarea sa au fost de slabă calitate, ceea ce a condus la apariția de exfolieri ale picturii în anumite zone. Mănăstirea Plătărești este o mănăstire eparhială ținând de chiriarhul locului, Arhiepiscopul Sloboziei și Călărașilor. În mănăstire se desfășoară viață de obște, slujbele fiind săvârșite de viețuitoarele mănăstirii și de preotul slujitor, după rânduiala călugărească: cele 7 Laude zilnic și Sfânta Liturghie, în 5 zile din săptămână. Mănăstirea are 7 maici (în
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
s-a remarcat în timpul restaurării franceze ca niște curteni loaiali Casei de Bourbon, și în mod particular lui Henri, conte de Chambord. Charles s-a născut la Boulogne-Billancourt, Franța și are o soră geamănă, Prințesa Cathérine. A fost botezat de arhiepiscopul Angelo Roncalli (mai târziu Papa Ioan al XXIII-lea). Charles mai are doi frați mai mici, Prințesa Laure (n. 1952) și Prințul Jérôme (n. 1957). Surorile lui sunt căsătorite iar fratele său este celibatar. Și-a luat doctoratul în Economie
Charles Napoléon () [Corola-website/Science/330148_a_331477]
-
fost lărgită prin excavații și dinamitări; actualul sistem de incinte datorându-se acestor lucrări subterane. Preotul Jenő Gyula Besnyő, împreună cu mai mulți confrați de ai săi, s-au hirotonit călugări paulini la abația din Czestochowa și la solicitarea generalisului ordinului, arhiepiscopul de Esztergom, cardinalul Jusztinián Serédi, în calitatea sa de administrator arhidiacezal, a aprobat instalarea călugărilor paulini în mănăstirea construită pentru ei, în stâncile dealului Gellert de pe faleza Dunării. La 8 mai 1934, o delegație formată din 30 de persoane, în
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
cardinalul Jusztinián Serédi, în calitatea sa de administrator arhidiacezal, a aprobat instalarea călugărilor paulini în mănăstirea construită pentru ei, în stâncile dealului Gellert de pe faleza Dunării. La 8 mai 1934, o delegație formată din 30 de persoane, în frunte cu arhiepiscopul de Kalocsa s-au deplasat la Czestochowa, de unde s-au întors, la data de 14 mai, împreună cu 14 călugări paulini însoțiți de arhiabatele ordinului, Pius Przezdziecki. Cu ocazia acestui eveniment, ziarul conservator "Budai Napló" ("Jurnalul de Buda"), în data de
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
împlineau 50 de ani de la dărâmarea vechii troițe de lemn de către comuniști. În ziua de 3 decembrie 2008, cu ocazia sărbătoririi a 700 de ani de la aprobarea de către Papă a regulamentului ordinului paulinilor, cardinalul Péter Erdő, asistat de nunțiul papal, arhiepiscopul Janusz Juliusz și generalisul ordinului, Izydor Matuszewski, în prezența numeroșilor membri ai "Conferinței Episcopale" și a călugărilor paulini a celebrat o mesă în Biserica Universitară. Cu această ocazie, cardinalul Péter Erdő, în cadrul unei ceremonii solemne, a transferat dreptul de folosință
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
baletul "Old King Cole", Concertul pentru pian, oratoriul "Sancta Civitas" (preferata sa dintre lucrările sale corale) și baletul "Job: A Masque for Dancing". De asemenea a compus și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care a avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
, inaugurat în 1901, se află pe strada "Pictor Constantin Stahi" nr. 5-7 (mai demult strada "Esculap") și este sediul Nunțiaturii Apostolice (reprezentanței pontificale) în România. Palatul, proiectat de arhitectul Giulio Magni (1859-1930), a fost comanditat de Arhiepiscopul Franz Xaver von Hornstein (1840-1905), un nobil elvețian, ca reședință a sa în calitatea de Arhiepiscop de București, pe care a avut-o în perioada 1896-1905. Finanțarea construcției a fost asigurată în mare parte de von Hornstein, care a primit
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
mai demult strada "Esculap") și este sediul Nunțiaturii Apostolice (reprezentanței pontificale) în România. Palatul, proiectat de arhitectul Giulio Magni (1859-1930), a fost comanditat de Arhiepiscopul Franz Xaver von Hornstein (1840-1905), un nobil elvețian, ca reședință a sa în calitatea de Arhiepiscop de București, pe care a avut-o în perioada 1896-1905. Finanțarea construcției a fost asigurată în mare parte de von Hornstein, care a primit în acest scop o semnificativă sumă de bani din partea Elveției, și printr-o subvenție din partea regelui
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
subvenție din partea regelui Carol I al României. De la locuința sa din această clădire a fost arestat în 27 august 1916 protopopul Ion Bălan (mai apoi episcop), sub acuzația de a fi spion austro-ungar. De față la arestarea sa a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
interesa Siguranța Statului.” În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, protopopul Bălan a fost trimis în lagăr la Huși. În data de 3 septembrie 1916 regele Ferdinand a venit personal la reședința episcopală din strada Esculap, unde i-a transmis arhiepiscopului Netzhammer nedumerirea sa față de arestarea lui Ioan Bălan. Arhiepiscopul a răspuns cu părerea că Bălan devenise victima intrigilor lui Vasile Lucaciu, presupunere împărtășită de rege. După ce prin decretul nr. 151 din 17 iulie 1948 România a denunțat unilateral Concordatul cu
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
ministru, protopopul Bălan a fost trimis în lagăr la Huși. În data de 3 septembrie 1916 regele Ferdinand a venit personal la reședința episcopală din strada Esculap, unde i-a transmis arhiepiscopului Netzhammer nedumerirea sa față de arestarea lui Ioan Bălan. Arhiepiscopul a răspuns cu părerea că Bălan devenise victima intrigilor lui Vasile Lucaciu, presupunere împărtășită de rege. După ce prin decretul nr. 151 din 17 iulie 1948 România a denunțat unilateral Concordatul cu Sf. Scaun, la 7 iulie 1950 au fost expulzați
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
-lea. Melodia a BOG się rodzi scrisă de un compozitor necunoscut a fost o poloneză de încoronare pentru regii polonezi. În timpul secolului al XVI-lea s-au distins două grupuri muzicale - ambele cu sediul în Cracovia și aparținând regelui și Arhiepiscopului de Wawel - au condus inovațiile muzicii poloneze. Printre compozitorii din această perioadă se numără Wacław Z Szamotuł , Mikołaj Zieleński , și Mikołaj Gomółka. Diomede Cato, un italian, care a trăit în Cracovia de la vârsta de cinci ani, a devenit unul dintre
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
gât are legată o batistă ce se definește ca un element important pentru un dandy romantic. Opera lui Antoni Brodowski cuprinde multe picturi reprezentative pentru pictura poloneză clasică, cum ar fi: „"Portretul istoricului Julian Ursyn Niemcewicz"”, „"Oedip și Antigona"”, „"Portretul arhiepiscopului Szczepan Holowczyc"”, „"Împăratul Alexader I înmânând o diplomă Universității din Varșovia"”, etc. În pictura sa „"Oedip și Antigona"”, Antigona ca personaj tragic din mitologia greacă, își însoțește tatăl orb în orașul Colon, Oedip părăsind de bună voie Teba ca urmare
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
de semnatar și în regulile stabilite de comunitate. În interiorul orașului, se garanta cetățenilor libertatea personală, dreptul de proprietate, integritatea fizică și viața; și se reglementa activitatea economică. Primul izvor scris ce atestă existența privilegiilor orașului Magdeburg este un privilegiu al arhiepiscopului Wichmann, din 1188, care simplifica procedurile judiciare urbane. O asemenea modificare presupune, evident, că privilegiile de oraș existau deja la Magdeburg. În 1294, cetățenii Magdeburgului au cumpărat de la arhiepiscop drepturile de șoltuz (în , termen ce are și sensul de "judecător
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
scris ce atestă existența privilegiilor orașului Magdeburg este un privilegiu al arhiepiscopului Wichmann, din 1188, care simplifica procedurile judiciare urbane. O asemenea modificare presupune, evident, că privilegiile de oraș existau deja la Magdeburg. În 1294, cetățenii Magdeburgului au cumpărat de la arhiepiscop drepturile de șoltuz (în , termen ce are și sensul de "judecător") și de pârcălab (în ), putând astfel să ocupe ei înșiși aceste poziții. Arhiepiscopul rămânea, evident, în teorie conducător al tribunalului, dar, cum nu putea numi decât candidați desemnați de
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
evident, că privilegiile de oraș existau deja la Magdeburg. În 1294, cetățenii Magdeburgului au cumpărat de la arhiepiscop drepturile de șoltuz (în , termen ce are și sensul de "judecător") și de pârcălab (în ), putând astfel să ocupe ei înșiși aceste poziții. Arhiepiscopul rămânea, evident, în teorie conducător al tribunalului, dar, cum nu putea numi decât candidați desemnați de oraș, justiția se găsea practic în mâinile orășenilor. În același an s-a făcut separarea competențelor între sfat și tribunalul cu jurați, al doilea
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
de către arhitectul regal Piotr Beber, care a proiectat acoperișul baroc nou și impunător, care a supraviețuit doar până în anul 1783. La acea vreme, acoperișul a început să se năruie, și a fost înlocuit cu o structură mai mică, sponsorizată de către Arhiepiscopul Kajetan Sołtyk. Intrarea în turn este păzită de o pereche de lei sculptați din piatră, operă care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Ele au fost aduse la Cracovia de la Palatul în stil clasicist al familiei Morstin din Pławowice
Turnul Primăriei din Cracovia () [Corola-website/Science/329238_a_330567]
-
(de asemenea, "Rudolph", sau "Raoul") (n. cca. 1135 - d. 5 august 1191) a fost arhiepiscop de Mainz între 1160 și 1161 și principe-episcop de Liège. Rudolf a fost fiul ducelui Conrad I de Zähringen cu Clementia de Luxemburg-Namur. După moartea lui Arnold de Selenhofen, cetățenii din Mainz l-au ales pe Rudolf ca arhiepiscop, însă
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
fost arhiepiscop de Mainz între 1160 și 1161 și principe-episcop de Liège. Rudolf a fost fiul ducelui Conrad I de Zähringen cu Clementia de Luxemburg-Namur. După moartea lui Arnold de Selenhofen, cetățenii din Mainz l-au ales pe Rudolf ca arhiepiscop, însă orașul a fost pus sub interdict, iar aristocrația și clerul s-au refugiat la Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
interdict, iar aristocrația și clerul s-au refugiat la Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa. La sinodul desfășurat la Lodi, ambii arhiepiscopi aleși au fost depuși, iar Rudolf a fost excomunicat. În 1167, el a devenit episcop de Liège, o poziție aproape la fel de importantă pe plan secular cu cea de Mainz. Ca episcop, el l-a sprijinit pe fratele lui, ducele Berthold
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
preluat, ca și tatăl său înainte, mandatul în Camera Superioară (Herrenhaus), la care familia a avut dreptul, ca numai alte opt neamuri de baron. El a fost timp de 13 ani singurul reprezentant al Bucovinei acolo. Apoi a devenit și arhiepiscopul Silvestru Morariu Andrievici membru în acest organ. În 1870 el a fost ales pentru prima dată în calitate de căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. În cuvântarea sa de inaugurare a sesiunii dietale declara, că va avea dea pururea în vedere, ca țării
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit să facă față nepotului său de frate, ducele Henric I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]