5,033 matches
-
vegetare ireversibilă. M-am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
traversez strada. Dă-mi, Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa de grinzile cerului. Noap-tea, ascult în chirpic cum crește grâul, cum se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars și tămâie. De 8 ani, bunica înrourează tufa de liliac. Ar fi trebuit să se simtă învingător, l-a scos pe doctor din luptă cu propriile arme; mâine, cine știe ce terapii din Evul Mediu va trebui să mai suporte. Singura dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până în dreptul ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub grinzi, liliecii ronțăiau întunericul ca pe o turtă arsă. Noaptea, îngustă cât să încapă greierul într-o coajă de nucă. Spitalul, un cimitir de insecte, îngerii trăgeau obloanele; până dimineață fiecare își descompune propriul nimic. Oasele erau verzi pe nevăzute, carnea mirosea a pelin, sângele rușina obrajii panseluțelor. Conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se întâmplă ca o căutare a instinctelor, neprihănirea cocea spic în poala cămășii, aureole de rouă împodobeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
auză păcătosul porunca Domnului, să auză." Noaptea, după miezonoptică, două umbre curgeau pe sub șopronul cu lemne, pe lână fântână, pe lângă coada iazului, până sub gutui. Gherasim și-a aprins o țigară "Kent" super lung, Ilarion a scos șipul de gin ars. S-au omenit o jumătate de oră, apoi, prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
secundare. Chiar și roboții aproape uman construiți de Lavoisseur și utilizați ca arme de către venusieni nu conțineau decât douăzeci și nouă de circuite principale. Cu atenție, acum, Gosseyn scrută creierul artificial. De astă dată, observă că mai multe cabluri păreau arse. Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar rezultatul final nu era greu de ghicit. Va fi nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mi-aș crea iluzii, sunt un funcționar, Cunoașteți vechea zicală, să nu spui niciodată din această apă n-am să beau, Chiar În acest moment, domnule ministru, aveți de băut o apă destul de amară, spuse superiorul arătând spre resturile benzii arse, Când se urmărește o strategie bine definită și se cunosc suficient datele problemei, nu e greu de trasat o linie de acțiune sigură, Sunt numai urechi, domnule ministru, Poimâine, directorul dumneavoastră de serviciu, odată ce el Îi va răspunde emisarului, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cheamă deci și pe aceștia tot Terentie, Meletie și Isachie. Pentru slujba lor îi plătim deosebit pe unul de altul, potrivit înțelegerii făcute. Războinicii și slujitorii lor locuiesc, doi câte doi, la Cetatea Veche, la Cetatea Nouă și la Cetatea Arsă. Dintre slujitori, la Cetatea Arsă locuiește cel cu ghioaga. Pe acesta și pe războinicul de la Cetatea Nouă îi cheamă la fel. La Cetatea Veche locuiește războinicul cu numele Isachie. Războinicul de la Cetatea Arsă primește, după fiecare luptă, un câștig de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot Terentie, Meletie și Isachie. Pentru slujba lor îi plătim deosebit pe unul de altul, potrivit înțelegerii făcute. Războinicii și slujitorii lor locuiesc, doi câte doi, la Cetatea Veche, la Cetatea Nouă și la Cetatea Arsă. Dintre slujitori, la Cetatea Arsă locuiește cel cu ghioaga. Pe acesta și pe războinicul de la Cetatea Nouă îi cheamă la fel. La Cetatea Veche locuiește războinicul cu numele Isachie. Războinicul de la Cetatea Arsă primește, după fiecare luptă, un câștig de nouă ori mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Veche, la Cetatea Nouă și la Cetatea Arsă. Dintre slujitori, la Cetatea Arsă locuiește cel cu ghioaga. Pe acesta și pe războinicul de la Cetatea Nouă îi cheamă la fel. La Cetatea Veche locuiește războinicul cu numele Isachie. Războinicul de la Cetatea Arsă primește, după fiecare luptă, un câștig de nouă ori mai mare decât cel primit de ghiogar, trăitor tot în Cetatea Arsă, cum arătam. Terentie războinicul primește după fiecare luptă 222 bani de aur. Slujitorul cu sulița are un ochi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
războinicul de la Cetatea Nouă îi cheamă la fel. La Cetatea Veche locuiește războinicul cu numele Isachie. Războinicul de la Cetatea Arsă primește, după fiecare luptă, un câștig de nouă ori mai mare decât cel primit de ghiogar, trăitor tot în Cetatea Arsă, cum arătam. Terentie războinicul primește după fiecare luptă 222 bani de aur. Slujitorul cu sulița are un ochi mai puțin decât slujitorul numit Meletie. Poftim să ni se dovedească și să ni se spună cum se numește slujitorul cu arcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I: Acesta-i un lucru vădit de la început. LIANA: Prea bine. Acuma, dacă cel cu ghioaga locuiește, cum s-a spus, la Cetatea Arsă, atunci războinicul din aceeași cetate, care câștigă de nouă ori mai mult decât dânsul, nu e Terentie, pentru că 222 de bani de aur nu se pot împărți desăvârșit la 9. Așa că războinicul Terentie, nelocuind la Cetatea Veche, unde-i Isachie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aceeași cetate, care câștigă de nouă ori mai mult decât dânsul, nu e Terentie, pentru că 222 de bani de aur nu se pot împărți desăvârșit la 9. Așa că războinicul Terentie, nelocuind la Cetatea Veche, unde-i Isachie, nici la Cetatea Arsă, precum s-a arătat, va locui la Cetatea Nouă. Pe ghiogar chemându-l ca pe războinicul de la Cetatea Nouă, numele lui este deci Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe scenă, sunt foarte autentic. E drept că nu am coarne vizibile-ndeajuns; La fel cu dumneavoastră, le port și eu pe-ascuns... Dar nu vedeți văpaia ce-n juru-mi se revarsă, Și nu simțiți prin aer miros de piatră arsă Magnetica prezență a marelui damnat? Să nu vă pară glumă: sunt drac adevărat! De la-nceputul lumii dizgrațiat pe veci, Trăind doar printre bufniți și printre lilieci, Am născocit, pe vremuri, o mie de tertipuri Ca să apar în lume sub diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că e o ruină arsă și că e periculos să mergi înăuntru? Păi, un motiv ar fi acela că e posibil să fie o capcană. Cineva ar putea să încerce să te ucidă. Oi fi trimis-o chiar tu, atunci. El râse fără tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe. Pielea lui neagră lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
caut. Țăcănitul încetase, înăbușit de pământ. Am găsit cheia, am împins cu putere degetul mare și am reușit să o lipesc în crăpătura dintre cărămizi. Am ajuns jos, în iarbă, și m-am ascuns în spatele zidului casei, lângă caroseria mașinii arse. Ea apăru aproape imediat. Două picioare negre, fără grabă, obișnuite cu întunericul. Și între ele nelipsitul sac. Părea obosită, avea spatele mai strâmb ca de obicei. Întinse mâna în golul de deasupra porții, dar cheia îi căzu în păr. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
udă. Privi în jur în întuneric, apoi ochii i se îndreptară în direcția mea. Acum mă va descoperi, va veni să mă scuipe în față. Făcu doi pași, apoi se opri. Luna o lumina ușor. Stăteam aplecat în spatele scheletului mașinii arse. Privea întunericul în care mă ascundeam și poate că reușea să mă vadă. Privirea i se pierdea în gol, dar era ca și cum ar fi știut că eram acolo, i se vedea pe față că se gândea la mine. Nu merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]