5,062 matches
-
șarjat suficient de repede. Principala sa nemulțumire era însă generalul de brigadă David B. Birney, a cărui divizie din Corpul III fusese desemnată și ea să susțină atacul. Birney a susținut că oameni isăi fuseseră supuși unui tir greu de artilerie în timp ce se grupau, că nu a înțeles importanța atacului lui Meade, și că Reynolds nu ordonase diviziei sale să înainteze. Abia când Meade a galopat în spate să-l certe pe Birney că, după cum își amintește un locotenent din statul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de cei ai lui Gibbon. Ordinele lui Early către brigăzile sale erau de a continua urmărirea până la calea ferată, dar în haos, mulți au păstrat presiunea peste câmpul deschis până la fostul drum Richmond, unde deveniseră ținte prea ușoare pentru tirul artileriei unioniste. Confederații au fost loviți și de brigada principală a înaintării întârziate a lui Birney, comandată de gen. brig. J. H. Hobart Ward. Birney a venit din urmă cu brigăzile generalilor Hiram G. Berry și John C. Robinson, care au
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Franklin a refuzat, susținând că toate forțele sale sunt angajate în luptă. Aceasta nu era, însă, adevărat, căci întregul Corp VI împreună cu divizia generalului Abner Doubleday din Corpul I nu făcuseră încă nimic, pierzând doar câțiva oameni din cauza tirului de artilerie în timp ce stăteau în rezervă. Confederații s-au retras în siguranța oferită de dealurile de la sud de oraș. Stonewall Jackson a luat în calcul reluarea unui contraatac, dar artileria federală și întunericul care se lăsa l-au făcut să se răzgândească
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
I nu făcuseră încă nimic, pierzând doar câțiva oameni din cauza tirului de artilerie în timp ce stăteau în rezervă. Confederații s-au retras în siguranța oferită de dealurile de la sud de oraș. Stonewall Jackson a luat în calcul reluarea unui contraatac, dar artileria federală și întunericul care se lăsa l-au făcut să se răzgândească. O pătrundere unionistă a fost irosită deoarece Franklin nu a întărit succesul lui Meade cu unii din cei 20.000 de oameni care rămâneau în rezervă. Nici Franklin
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
personal în bătălie, și nu au fost disponibili subordonaților lor la momentul critic. Pierderile lui Franklin au fost de 5.000 de oameni față de 3.400 ai lui Stonewall Jackson, ceea ce demonstrează ferocitatea luptei. Ciocnirile mai mici și tirul de artilerie au continuat până la căderea întunericului, dar nu au mai avut loc atacuri majore, în timp ce centrul bătăliei s-a mutat spre nord la Înălțimile lui Marye. La capătul nordic al câmpului de luptă, divizia condusă gen. brig. William H. French, din cadrul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
avut loc atacuri majore, în timp ce centrul bătăliei s-a mutat spre nord la Înălțimile lui Marye. La capătul nordic al câmpului de luptă, divizia condusă gen. brig. William H. French, din cadrul Corpului II s-a pregătit de înaintare, supusă tirului artileriei confederate îndreptată în jos, spre Fredericksburgul acoperit de ceață. Ordinele generalului Burnside către gen.-mr. Edwin V. Sumner, comandantul Marii Divizii Dreapta, era de a trimite „o divizie sau mai multe” să ocupe zonele înalte de la vest de oraș, presupunând
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
abatis, o foarte bună poziție defensivă pentru infanterie. Generalul confederat Lafayette McLaws avea la început 2.000 de oameni în linia întâi de pe Înălțimile lui Marye și mai erau 7.000 de oameni în rezervă pe creastă și în spatele ei. Artileria masată acolo acoperea aproape neîntrerupt câmpia de sub ea. Generalul Longstreet fusese asigurat de comandantul artileriei sale, lt. col. Edward Porter Alexander: „domnule general, acoperim pământul acum atât de bine că o să-l pieptănăm ca cu un pieptene des. Nici o găină n-
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
2.000 de oameni în linia întâi de pe Înălțimile lui Marye și mai erau 7.000 de oameni în rezervă pe creastă și în spatele ei. Artileria masată acolo acoperea aproape neîntrerupt câmpia de sub ea. Generalul Longstreet fusese asigurat de comandantul artileriei sale, lt. col. Edward Porter Alexander: „domnule general, acoperim pământul acum atât de bine că o să-l pieptănăm ca cu un pieptene des. Nici o găină n-ar scăpa de pe câmpul ăsta când tragem spre el.” Ceața s-a ridicat de pe oraș
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
oraș pe la 10 a.m. iar Sumner a dat ordinul de înaintare o oră mai târziu. Brigada lui French în frunte cu gen. brig. Nathan Kimball a început să se deplaseze pe la prânz. Ei au înaintat încet prin tirul greu de artilerie, au trecut canalul în coloane peste podurile înguste și s-au așezat în linie, cu baionetele fixe, în spatele protecției unei mici văi. În linie perfectă, ei au înaintat până la panta noroioasă până când au fost opriți la 100 m de zidul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
perfectă, ei au înaintat până la panta noroioasă până când au fost opriți la 100 m de zidul de piatră cu salve repetate de carabină. Unii soldați au reușit să se apropie la 40 m, dar au sufeit pierderi grele și din partea artileriei și din partea infanteriei inamice, iar supraviețuitorii s-au culcat la pământ. Kimball a fost grav rănit în asalt, iar brigada sa a pierdut 25% din oameni. Brigăzile lui French conduse de col. John W. Andrews și col. Oliver H. Palmer
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
lui Marye. Griffin a aruncat cele trei brigăzi ale sale către solida poziție confederată, una câte una. Îngrijorat și el de soarta lui Sturgis, Couch a trimis cele șase tunuri ale bateriei B a căpitanului John G. Hazard Regimentul 1 Artilerie Ușoară Rhode Island, la 140 m de liniile confederate. Ei au fost loviți puternic de trăgătorii de elită și de artileria confederată și nu au putut da niciun ajutor eficient lui Sturgis. Un soldat din divizia lui Hancock a raportat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
soarta lui Sturgis, Couch a trimis cele șase tunuri ale bateriei B a căpitanului John G. Hazard Regimentul 1 Artilerie Ușoară Rhode Island, la 140 m de liniile confederate. Ei au fost loviți puternic de trăgătorii de elită și de artileria confederată și nu au putut da niciun ajutor eficient lui Sturgis. Un soldat din divizia lui Hancock a raportat mișcări în linia confederată, care a lăsat pe unii să creadă că dușmanul se retrage. În ciuda faptului că acest lucru era
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
între Malmedy, Ligneuville și Waimes. La momentul în care, între orele 12 și 13, avangarda germană s-a apropiat de răscruce, un convoi american de circa treizeci de vehicule, format în principal din elemente ale Batalionului 285 de recunoaștere pentru artilerie, traversase răscrucea și se îndreptase către Ligneuville pentru a ocupa Saint-Vith unde urma să se întâlnească cu Divizia 7 Blindate, căreia îi fusese atașat și către care fusese trimis pentru a întări apărarea orașului. Observând vehiculele, avangarda lui Peiper a
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
coborât angajându-se în luptă. Unul a fost doborât de o rachetă aer-aer AIM-9L Sidewinder, al doilea scăpând cu fuga, fiind serios avariat și pierzând o bună parte din combustibil, a încercat să aterizeze în Stanley, fiind doborât de propria artilerie antiaeriană. Ca rezultat al acestei experiențe nereușite, comandamentul forțelor aeriene argentiniene a hotărât să utilizeze doar avioane A-4 Skyhawk și Dagger pentru atac, avioanele Canberra doar pe timpul nopții, iar avioanele Mirage IIIs, care nu aveau posibilitatea realimentării în aer
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
nave de debarcare, 8 LCU(Landing Craft Utility) și 8 LCVP Mk2 (Landing craft of the Royal Marines) au fost comandate de maiorul Ewen Southby-Tailyour. Comandoul 42 a constituit o rezervă tactică, fiind păstrat la bordul pachebotului Canberra. Unități de artilerie, tehnicieni, precum și vehicule blindate de recunoaștere, au fost debarcate de asemenea. Lansatoare de rachete Rapier au fost debarcate și puse pe poziție, fiind cărate la bordul elicopterelor Westland Sea King. A doua zi au stabilit un cap de pod sigur
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Carlos Bay. De asemenea, “HMS Argonaut” F56 6 și “HMS Brilliant” F90 6, au fost serios avariate. Cu toate acestea, foarte multe nave britanice au scăpat, datorită tacticilor improprii de bombardament ale piloților argentinieni. Pentru a evita riposta concentrată a artileriei anti-aeriene britanice, piloții argentinieni lansau atacurile de la mică altitudine, astfel încât focosul bombelor nu avea timp suficient să se armeze. Datorită acestui fapt, o bună parte din bombele lansate de aviația argentiniană asupra navelor britanice nu au explodat. În plus, această
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
acestui tip de atac, au o mică parașută sau o frână aerodinamică care micșorează viteza de cădere, permițând armarea în timp util a focosului și îndepărtarea avionului. Piloții argentinieni erau conștienți de pericol, dar nu aveau altcum să evite riposta artileriei anti-aeriene britanice și a rachetelor SAM, fără a mai vorbi de avioanele Sea Harrier. În consecință, multe bombe lansate de avioanele argentiniene nu au explodat la contactul cu navele britanice, dat fiindcă piloții nu au reușit să se ridice la
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
atacului, respectiv: 9 Dagger, 5 A-4C, 3 A-4Q, 3 A-4B și 2 Pucara. Începând din 27 mai, până în 28 mai, circa 500 de oameni ai Batalionului 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), având ca suport de artilerie, bateria 8 (Alma) Commando Battery, Royal Artillery, s-a apropiat de Darwin și Goose Green, ocupate de Regimentul 12 Infanterie argentinian, declanșând atacul asupra acestora. După un schimb intens de focuri, care s-au sfârșit în noaptea de 28 mai
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
mai multe zile de recunoaștere a terenului și intensă activitate logistică, forțele britanice au lansat un atac nocturn cu forța unei brigăzi, împotriva cercului de coline bine apărat din jurul localității Stanley. Unități ale Brigăzii 3 Comando, sprijinite cu foc de artilerie de pe navele britanice, au atacat forțele argentiniene. Atacul a fost compus din trei angajamente militare: lupta de la Mount Harriet, lupta de la Two Sisters, și lupta de la Mount Longdon. Mount Harriet a fost cucerit cu prețul pierderii a doi soldați britanici
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
18 argentinieni. La Two Sisters, britanicii au întâmpinat o puternică rezistență din partea argentinienilor, dar și-au atins toate obiectivele. Cea mai grea confruntare a fost la Mount Longdon, unde britanicii au fost întâmpinați cu foc de infanterie, mitraliere, foc de artilerie și aruncătoare de mine, lunetiști și ambuscade. Cu toate acestea, britanicii au continuat să avanseze spre pozițiile argentiniene. În cursul acestei confruntări, 13 militari britanici au fost uciși atunci când nava HMS “Glamorgan”, care se apropiase prea mult de mal, a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a oferit să returneze rămășițele pământești ale acestora Argentinei, dar guvernul argentinian a refuzat, considerând cimitirul din insule ca o continuitate a prezenței argentiniene. În 2011, încă mai existau 113 câmpuri de mine în Insulele Falkland și de proiectile de artilerie ne-explodate, acoperind o arie totală de 13 kmp. În cadrul acesteia, într-o zonă cu o suprafață de cca 5,5kmp situată în Peninsula Murrell, se consideră că încă mai există câmpuri de mine suspecte. Cu toate acestea, zona a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
drept comandant suprem pe împăratul Constantin al XI-lea Paleologul (1448-53) au opus rezistență eroică, eforturile lor au fost în zadar. După aproximativ două luni, zidurile care rezistaseră atâtor asedii până atunci, au cedat în cele din urmă în fața bombardamentului artileriei grele ale lui Mahomed al II-lea. În seara zilei de 29 mai 1453, sultanul a ordonat un asalt general asupra zidurilor șubrezite de capitalei bizantine. Atacul efectuat simultan de trupele de uscat și de marinarii otomani au dus la
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
roman, Imperiul Britanic este mai puternic decât a fost în realitate, lucru datorat dezvoltării și folosirii la scară industrială a tehnologiilor cu aburi extrem de avansate. Pe lângă aceasta, tehnologiile militare similare au sporit capacitatea forțelor armate (vehicule aeriene, cuirasate dreadnought și artilerie). Sub conducerea Partidului Radical Industrial, Marea Britanie arată cel mai profund respect pentru personalitățile care conduc lumea științifică și industrială, cum sunt Isambard Kingdom Brunel și Charles Darwin. Aceștia sunt numiți "savanți" și deseori sunt înnobilați pe baza meritelor lor, provocând
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
arheolog și care avea să devină ambasador la Constantinopol . În 1763, favoritul împărătesei Ecaterina a II-a, Grigori Grigorievici Orlov, a trimis din proprie inițiativă doi emisari în Grecia, pe negustorul de origine elenă Manuil Saro și pe locotenentul de artilerie Gregorios Papazoli, care au primit sarcina să verifice starea de spirit a locuitorilor Greciei, în special a celor din Peninsula Mani, în cazul unui conflict ruso-otoman Материалы для истории русского флота. Т. XI, Спб., 1886, с. 331.</ref>. În timp ce se
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de acțiune pentru flota rusă. El a ales orașul-port fortificat Koroni. Pe 1 martie, cei 587 de soldați ruși sub comanda lui Fiodor Orlov au fost debarcați în apropierea portului, lor alăturându-se 2.000 de voluntari greci. Sub acoperirea artileriei navale, grecii și rușii au început lucrările genistice pentru asediu. Rușii și grecii nu dispuneau de suficient de mulți soldați și artilerie de asediu pentru luarea cu asalt a fortificațiilor și au ales să sape galerii sub fortăreață, în care
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]