8,235 matches
-
dar nu mi-ai spus de ce ai făcut pușcărie...! Groparul: De ce nu m-ai întrebat! Octav: De ce nu mi-ai spus tu! Groparul: Pentru că... (după o pauză)...Eram în cancelarie... și am spus că între Isus și Lenin este o asemănare... Octav: Bine, dar pentru asta trebuia să fii ucis...! Groparul:...Am spus că și Isus și Lenin au avut cîte o mare idee... mesianismul și comunismul... Octav: Păi, frate, o mai mare onoare pentru Lenin... Groparul: Numai că pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav: Bine, dar pentru asta trebuia să fii ucis...! Groparul:...Am spus că și Isus și Lenin au avut cîte o mare idee... mesianismul și comunismul... Octav: Păi, frate, o mai mare onoare pentru Lenin... Groparul: Numai că pe lîngă asemănare, am spus că este și o mare diferență... adică Isus a vrut să moară pentru idealul lui, iar Lenin a avut o idee din care a vrut să trăiască... Adică, spuneam eu, a fost un mare escroc... Octav: Și poc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-temporalului, locuirea fiind posibilă în secvențe existențiale, redimensionate mitic. Aflat într-o continuă căutare a universaliilor, individualul se schimbă după chipul și asemănarea lumii, devenind microcosm. Omul și universul se organizează ca un tot unitar ( universul-imaginea omului, omul-imaginea universului) a cărui reprezentare semantică este meta-imaginea, în calitate de coexistență și coparticipare. Meta-imaginea se autodefinește prin intermediul ceremonialului care deschide drum cunoașterii individuale și universale. Prin ceremonial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ține casa (de casă) cuiva", "a ține casă cu cineva", "a strica casa cuiva", "a face (a duce) casă bună cu cineva". 50 1. Imaginea arhetipală Prima formă umană de domesticire a universului este casa 51. Construită după chipul și asemănarea omului, casa sălășluiește în universal ca ființă. Liantul cognoscibil dintre ființa cosmică și ființa umană devine el însuși ființare prin rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
merge, el în foc e învălit din toate părțile, ca să nu-l poată videa nime, și să vadă cineva un așa foc că merge prin cer, acela e Dumnezeu."154 Părtaș traiului de zi u zi, focul ia chip și asemănare umană, înstăpânind soarta casei: Cu focul trebuie să știi tare bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
După ce a trecut lumea peste acele brazde, se iau și se păstrează pentru a fi întrebuințate ca leac împotriva unor boli, mai ales la "sclintitură":413 Într-o legendă bucovineană despre Sfârșitul lumii și Sfântul Ilie, Pământul cu chip și asemănare umană, va fi supus, la Vremea de Apoi, unui ritual de purificare, pentru a se înfățișa la Dumnezeu "curat", așa cum era înainte de potop: "La sfârșitul lumii, are să ardă pământul de nouă stânjeni, până ce va da de curat. Atunci pământul va
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din lutul primordial sau ca arbore cosmic a avut loc în urma unui divorț ontologic dintre Bine și Rău, dedublarea fiind condiția sine qua non creației. Principiile originare, participante la taina creației, dobândesc viață nouă, odată cu plămădirea omenescului, luând chip și asemănare naturii umane. Semnul poetic nuclear, "cosmos antropomorf", poate fi reprezentat ce "arhicod", universaliile ontologice dezvăluindu-și semnificațiile la nivel ontologic, semantic și gnoseologic, sub forma entității constante "imagème" , ca devenire "meta-imaginea" , și ca structură procesuală relațională "metafora". Astfel, "cosmosul antropomorf
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
laptele pruncilor, / Ca vinul boierilor; / Să fiu ca sfântu Soare / Când răsare / Ca mărul plin de floare, / Ca o capră bourată, / De toată lumea lăudată."59 "Apa curgătoare", din zorii zilei, poate ostoi dragostea unei fete, dacă a luat chip și asemănare umană: "Bună dimineața, tiniță. Mulțumesc (...) / Eu am venit la dumneata, cum mergi lină și haină, așa să-mi faci și mie o voie bună: să mă speli de toate urâturile și gurile răle."60 În unele descântece de "desfăcătură, de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu soare / Și cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și la fată; C-o sticlă de vin pe masă, / Lângă sticlă păhărele, / Să cinstim și noi cu ele."164 Soarta omului este " norocită" numai atunci când se înfățișează ca destin cosmic, umanul este împlinit dacă este transfigurat după chipul și asemănarea naturii: "Cum a dat vremea-n acel an / Holde mândre lui Traian, / Astfel să dea și la voi, / Ca s-avem parte și noi, / Să vă fie casa casă, / Să vă fie masa masă, / Tot cu mesele întinse / Și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în glumă, / Da vine moartea din urmă / Vine și moartea din urmă, / Că oriunde te-ai ascunde, / Te găsește moartea iute; Cât de frumos te-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
amintește “..era o mână de om!. Dar câtă energie, cât spirit de jertfă, a avut..” De undeva de acolo de sus, cineva care ne iubește se bucură că acum o avem vie în suflet și o vom avea întotdeauna”. Ce asemănare cu mama mea, ce spirit de jertfă au avut aceste femei. Mă întreb și acum de unde atâta forță într-o mână de om! Ca să nu mai plâng și să suport mai ușor faptul că, în loc să mă duc la școală mergeam
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
poemul "Un bulgăr de zăpadă", în care rătăcitul intrus ne amintește de Andrei Surupăceanu, eroul lui Marin Preda din romanul "Intrusul". Visul lui Ioan Alexandru amintește simbolic de unul din visele acestuia, care-i explică semnificativ destinul, același câine, ciudată asemănare;" hărțuit de viață rămâne un rătăcit, un ins expulzat la marginea cetății. "Dar câinele negru, aleargă, aleargă/ pe deasupra pământului/ după turma lui necunoscută;/ ieri l-a însoțit spaima,/ azi turma și singurătatea." În alt poem, ținutul prin care trece este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asemenea limbilor/ după straie le cunoaște munca și rostul trebilor/ plină de pământul galben pe picioare/ se vede pieptul cu pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Fuge","Sepia"), ne asigură că lumea nu va reuși să recepteze cantitatea de hârtie care se scrie; scriitorii, nu se știe de ce, se vor rata înainte de debut, sau odată cu el ("Hârtie"). Totuși,în "Portretul artistului" crede în durabilitatea operei lui: "Asemănarea era atât de perfectă,/ Încât, uitând să mă iscălesc,/ Oamenii au scris ei singuri/ Numele meu/ Pe o piatră." Atitudinea poetului este paradoxală, tocmai pentru a ne descrie o față ascunsă a lumii. Poemul "De două ori" reia ideea, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de lucru, care au generat experiențe și trăiri unice, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Practica acestor ateliere a dovedit că prin dialog și dezbatere toți participanții (profesori și elevi deopotrivă) au avut revelația unor adevăruri uimitoare legate de asemănarea dintre imaginarul științific și cel artistic (i.e. reprezentările infinitului în matematică, fizică, religie, poezie, muzică, sculptură); de proporția perfectă, divină a numărului de aur și prezența lui în arhitectura cosmică și cea a corpului uman, în pictură, arhitectură, sculptură; de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dintre portret, autoportret și mască a constituit, de asemenea, punctul nodal al dezbaterilor legate de "măștile" omului. Scenariile didactice elaborate au subliniat legătura subtilă dintre estetic și ontologic, mergând pe ideea că, așa cum Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea sa, opera artistică constituie, la rândul, ei un autoportret al artistului creator; așadar, cum putem reface "chipul" creatorului din spatele creației sale? Operele literare, muzicale, plastice nu sunt decât fețe diferite ale artistului creator, așa cum cosmosul și omul nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ARGUMENT Acest scenariu didactic este conceput pe un număr de cinci ore și își propune să realizeze ideea conform căreia creația artistică poate fi socotită un "autoportret" al creatorului său. În procesul creației artistice, scenariul ontologic al creației "după chipul asemănarea" divinului se repetă, este același. Dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, artistul creează opera la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură mărturisește chipul adevărat al autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
își propune să realizeze ideea conform căreia creația artistică poate fi socotită un "autoportret" al creatorului său. În procesul creației artistice, scenariul ontologic al creației "după chipul asemănarea" divinului se repetă, este același. Dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, artistul creează opera la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură mărturisește chipul adevărat al autorului ei, dincolo de aparențele textului. Toate personajele literaturii sunt "fețe", "chipuri", "măști" ale aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dacă după această întâlnire vor mai medita la cele discutate. Se pare că da. Cred că am reușit să focalizez întrebările-problemă spre ceea ce mi-am propus. Cred că întrebările tari au fost: * Dacă creatorul a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, așa precum artistul creează opera după chipul și asemănarea sa, atunci care este acest chip? * Cât și cum se dezvăluie creatorul prin creația sa? * Lectura poate fi înțeleasă, metaforic, ca un act de "demascare"? * Există vreo deosebire între felul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Se pare că da. Cred că am reușit să focalizez întrebările-problemă spre ceea ce mi-am propus. Cred că întrebările tari au fost: * Dacă creatorul a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, așa precum artistul creează opera după chipul și asemănarea sa, atunci care este acest chip? * Cât și cum se dezvăluie creatorul prin creația sa? * Lectura poate fi înțeleasă, metaforic, ca un act de "demascare"? * Există vreo deosebire între felul cum "citim" lumea și felul în care "citim" arta? Plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aspecte: De ce ați ales portretul acesta? Vă identificați în vreun fel cu personajul din imagine? Ce aveți în comun cu el? După ce ați aflat cine este persoana din imaginea aleasă, cum vă raportați la portretul realizat de voi? Cum explicați asemănările / deosebirile? Cum v-ați simți sau ce atitudine ați adopta, dacă cineva descoperă un lucru pe care l-ați ascuns multă vreme și din cauza căruia o persoană a suferit? Cum ați dori să apăreți în fața celorlalți, ținând cont de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
prealabil) îl poartă. Poate fi considerat vălul tot un fel de mască? Dacă da, ce ascunde el? De ce alege preotul să moară cu vălul pe față? Secvența 3: 15 minute * Elevii sunt împărțiți în două grupe. prima trebuie să identifice asemănările dintre preot și artist, a doua, deosebirile dintre cei doi. Se prezintă concluziile în fața întregii clase. Tema de acasă: eseu argumentativ: Care din cele două texte v-a impresionat mai mult? De ce? Reflecția didactică Această a doua oră este menită
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a doua, deosebirile dintre cei doi. Se prezintă concluziile în fața întregii clase. Tema de acasă: eseu argumentativ: Care din cele două texte v-a impresionat mai mult? De ce? Reflecția didactică Această a doua oră este menită să pună în evidență asemănările dintre cele două personaje: artistul / compozitorul și, respectiv, preotul; amândoi aleg să poarte o mască: primul, una invizibilă chiar și pentru cei apropiați, al doilea una vizibilă de către toți, dar neînțeleasă. Se conturează ideea existenței unei măști în cazul ambelor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Măștile" transcendenței Mircea Hurdea ARGUMENT "Chipul" lui Dumnezeu este amprenta acestuia sădită în om. Dacă omul moștenește prin creație această amprentă divină, înseamnă că el este în stare să-și însușească toate responsabilitățile sale în drumul său spre desăvârșire, spre asemănarea cu Dumnezeu. "Măștile transcendenței" este o intervenție în cadrul proiectului, care se dorește o demonstrație convingătoare a ideii că Dumnezeu Cel transcendent se revelează omului nu direct, ci în diferite lucrări, metode și împrejurări, așa încât omul îl percepe în funcție de aceste chipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]