4,413 matches
-
cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă și marxistă: în 1950 critica, de exemplu, avangarda româneasca considerându-i pe suprarealiștii (de origine evreiască) Victor Brauner, Gherasim Luca și Jacques Hérold dușmani ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" îl plasează în rândul celor mai importanți istorici
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul "Dicționarului general al literaturii române", vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele "Ariergarda avangardei", ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”. Interviuri
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
Eugen Barbu e înlocuit la conducerea cenaclului de ex-avangardistul Miron Radu Paraschivescu, acesta obține acceptul editării unui supliment de versuri și proză al revistei craiovene Ramuri, (numit Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii și pe noii onirici. În 1966 vor publica aici Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov și Virgil Mazilescu. Revista este interzisă rapid. Din 1968, centrul atenției oniricilor se mută spre revista Luceafărul, unde, pe lângă
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
1977; "„Luceafărul”" comentat, Albatros, 1978; ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1996; "Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetica", (Cartea Românească, 1981; ediția a II-a, cu un tabel cronologic de George Popescu, colecția B.P.T., Minerva, 2000); "Avangardă literară românească" (editură Minerva, 1983, ediția a II-a, revăzuta, colecția B.P.T., Minerva, 1999; ediția a III-a, revăzuta și adăugita, Pontica, Constantă, 2006); "Lucian Blaga comentat", Albatros, 1983, ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1995
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
apariții editoriale: Cartea „În genul... tinerilor” a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 și reeditat în 1993 și 1996. Volumul conține pastișe și parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica, dar și după avangarda interbelică ori literatura stângistă de tip Petre Bellu sau Panait Istrati , repudiate mai târziu de autor. Între 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul "Antisthius", în "Revista burgheză", unde a publicat pentru a parodia stilul revistelor Criterion și Vremea, precum și
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
În literatura română, denumirea de avangardă sau avangardism reprezintă o serie de tendințe experimentale, nonconformiste, proprii creațiilor literare din perioada interbelică. Manifestarea cea mai puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zürich de către studentul
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
În literatura română, denumirea de avangardă sau avangardism reprezintă o serie de tendințe experimentale, nonconformiste, proprii creațiilor literare din perioada interbelică. Manifestarea cea mai puternică a avangardei literare românești se regăsește în mișcarea Dada (curentul se va numi „dadaism”), inițiată în 1916 la Zürich de către studentul român Tristan Tzara, devenit ulterior poet de limbă franceză. Tristan Tzara cultivă antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventând tehnici de creație dintre cele
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
dominat de arta modernă. Dintre scriitorii care au colaborat la revista “Contimporanul”, se pot aminti: Stephan Roll, Felix Adelca, Boris Fundoianu, Ilarie Voronca etc. Publicațiile care au slujit în cercuri închise cultului poeziei dadaisto-suprarealiste au fost numeroase. Printre revistele de avangardă de după război ("Contimporanul", "75H.P.", "Punct", "Integral", "Urmuz"), revista unu, apărută la Dorohoi în aprilie 1928 și transferată apoi la București, este cea mai tenace. Conducătorul ei este medicul Sașa Pană, asistat de Moldov. Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
(nume original Eduard Marcus, n. 31 decembrie 1903, Brăila - d. 8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui sunt legate de activitatea cenaclului "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia "Sburătorul literar
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în "Manifestul activist către tinerime" al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial și tehnic probează orientarea poetului în această etapă. În 1927, apare la Paris
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene. Cel mai de seamă artist plastic, care a ocupat un loc deosebit și în istoria artei mondiale, a fost sculptorul Constantin Brâncuși, o figură centrală a mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Începutul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioadă importantă pentru proza românească, în care au activat personalități precum romancierii Liviu
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
deformare a coloanei care îl face să pară cocoșat, Max Brod este un om foarte cultivat, poet, jurnalist, critic, compozitor și pianist, dar mai presus de toate un exponent al modernismului, fiind capabil să identifice cu ușurință valori autentice ale avangardei ca Franz Kafka sau Leoš Janáček. Brod a fost primul care a afirmat că secolul al XX-lea va fi supranumit « secolul lui Kafka ». Mulți biografi au remarcat personalitățile contrastante ale celor doi prieteni: în timp ce Brod era sociabil și aventurier
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
muzică clasică grecească (, în ), înființată în 1815. Reprezentați de marcă ai genului sunt , , și . este considerat fondatorul școlii naționale muzicale grecești. În secolul al XX-lea, compozitorii greci au avut un impact important asupra dezvoltării muzicii clasice moderne și de avangardă, cu figuri ca , și . În același timp, compozitori și muzicieni ca , , , și au căpătat admiratori pe plan internațional, muzica lor incluzând coloane sonore de film, cum ar fi , , , , , . Compozitori americani de origine greacă sunt și . Între muzicienii și cântăreții notabili
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cea mai înaltă autoritate în materie de leninism (după moartea fondatorului statului sovietic din 1924), deseori subliniind că Lev Troțki nu a intrat în partidul bolșevic până în 1917 și argumentând că el nu credea în necesitatea existenței partidului comunist de avangardă. Din 1917 până în 1924, Lenin, Trotski, și Stalin apăreau deseori uniți dar, de fapt, diferențele ideologice nu dispăruseră niciodată. În disputa lui cu Troțki, Stalin a micșorat importanța rolului muncitorilor în țările capitaliste avansate, (de exemplu, el a postulat că
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
vârsta de 12 ani, un unchi al lui îl înscrie la o școală de toreadori, unde rămâne timp de doi ani. Începând din anul 1948, publică ilustrații pentru ziarul ""El Colombiano"" din Medellín. Frecventează cafeneaua ""Automatica"", unde ia contact cu avangarda artistică columbiană, printre care scriitorul Jorge Zalamea. Se mută mai târziu la Bogotá, apoi, în 1951, pleacă în Europa, la Paris și se dedică studiului vechilor maeștri. Între 1953 și 1954 călătorește în Spania și Italia, copiind operele unor pictori
Fernando Botero () [Corola-website/Science/298240_a_299569]
-
exemplu: social-democrații, anarhiștii și chiar alți marxiști), dinspre centru (de exemplu: liberalii) și dinspre dreapta (de exemplu: conservatorii, fasciștii, etc). Lenin afirma că proletariatul nu poate atinge conștiința revoluționară decât prin eforturile unui partid comunist care își asuma rolul de "avangardă revoluționară". Lenin mai credea că un asemenea partid nu-și putea atinge scopurile decât prin intermediul unei organizări disciplinate cunoscută drept centralism democratic. În plus, leninismul afirma că imperialismul este ultima formă a capitalismului, iar capitalismul nu poate fi răsturnat de la
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
număr de partide politice, cele mai multe dintre ele fiind partide comuniste. Prescurtat, pentru "birou politic", în alte limbi este folosită expresia, consacrată în anii comunismului, "Politbiuro" în rusă de la "Politiceskoe Biuro", sau în germană "Politbüro". În statele comuniste, partidul este considerat "avangardă a poporului" și de aceea are puterea de a controla statul, iar oficialii partidului din biroul politic care nu dețin funcții guvernamentale au totuși o putere extrem de mare. În Uniunea Sovietică de exemplu, Secretarul General al Partidului Comunist nu ocupa
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
Académie Colarossi" și își găsește o locuință în cartierul Montmartre. Modigliani, personaj pitoresc, într-o haină reiată, cu un fular roșu în jurul gâtului și pălărie cu boruri largi, este un obișnuit al bistro-urilor și barurilor din împrejurimi. Aici cunoaște avangarda artistică, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum și scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire și Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar ușurința execuției îi lipsește, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
bani de acasă. Pentru a-și asigura existența în capitala Franței, muncește seara în restaurante, spălând vasele, în timp ce ziua, copiază operele marilor maeștri în muzee, cópii pe care le vinde ieftin. În acest timp se împrietenește cu unii din artiștii avangardei pariziene precum Brâncuși, Modigliani, Pascin, Soutine și alții. De asemenea, frecventează cercul dadaiștilor în frunte cu Tristan Tzara, și el originar din România, care exercită o puternică influență asupra picturii sale. În mijlocul anilor douăzeci, se mută în sudul Franței, unde
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
au trecut cu violență, la rechiziționarea forțată de cereale pentru a hrăni orașele și Armata Roșie. Puterea a depus și un imens efort de alfabetizare, educație și propagandă destinat soldaților și maselor populare. S-a încurajat efervescența artistică, artiștii de avangardă au fost aserviți „revoluției” printr-o producție mare de lucrări și afișe care să ajute la unirea maselor sub conducerea bolșevicilor. Această politică a salvat regimul, dar a contribuit la enorma nemulțumire populară, și la prăbușirea radicală a producției, a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
proiectele de arhitectură și de inovație nu au putut fi finalizate. Noul mediu politic și cultural a favorizat apariția unor curente noi și unor dezbateri între școli. Potrivit lui , „înăuntrul acestei noi viziuni, se pot distinge două orientări, în fapt două avangarde: o avangardă esențialmente formală care, în ciuda recursului la forme de expresie inedite, nu va atribui artei o misiune nouă, și o avangardă conștientă social și politic, care va ține, în lumina marxismului, să pună tehnicile artistice în slujba transformării omenirii
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
arhitectură și de inovație nu au putut fi finalizate. Noul mediu politic și cultural a favorizat apariția unor curente noi și unor dezbateri între școli. Potrivit lui , „înăuntrul acestei noi viziuni, se pot distinge două orientări, în fapt două avangarde: o avangardă esențialmente formală care, în ciuda recursului la forme de expresie inedite, nu va atribui artei o misiune nouă, și o avangardă conștientă social și politic, care va ține, în lumina marxismului, să pună tehnicile artistice în slujba transformării omenirii”. Membrii acestui
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
și unor dezbateri între școli. Potrivit lui , „înăuntrul acestei noi viziuni, se pot distinge două orientări, în fapt două avangarde: o avangardă esențialmente formală care, în ciuda recursului la forme de expresie inedite, nu va atribui artei o misiune nouă, și o avangardă conștientă social și politic, care va ține, în lumina marxismului, să pună tehnicile artistice în slujba transformării omenirii”. Membrii acestui din urmă curent, partizanii nașterii unei „culturi proletare” noi, s-au grupat în Proletkult, grupare care și-a ținut primul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
fost relocată din punga Rjev în punga Orel și trebuia să avanseze de la Maloarhangelsk la Kursk. Dar aceste forțe nu au reușit nici măcar să-și atingă primul obiectiv, cucerirea localității Olhovatka aflată la 8 km de locul de pornire. Atacurile avangărzilor "Armatei a 9-a" au fost înfrânte în câmpurile minate sovietice, inițial germanii crezând eronat că terenul accidentat ar fi fost singura piedică naturală până la Kursk. Direcția înaintării a fost schimbată spre Poniri, la vest de Olhovatka, dar "Armata a
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
odată cu contraatacul sovietic. Pe 12 iulie, Armata Roșie a atacat viguros printre "Diviziile a 211-a" și "a 293-a" pe râul Jijra și a avansat spre Karacev până în spatele lor și în spatele orașului Orel. Ofensiva dinspre sud, având în avangardă "Armata a 4-a Panzer", a avansat mai mult. Înaintând pe ambele maluri ale cursului superior al Donețului pe două coridoare înguste, unitățile "SS Panzer" și "Diviziile Grossdeutschland Panzergrenadier" și-au croit drumul prin câmpurile de mine și zonele accidentate
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]