5,357 matches
-
Așa că Bătrânul își lăsase hainele în dreapta sa și porni nerușinat de goliciunea sa către Bătrână. Chipul ei devenea al lui din ce în ce mai mult. Cu cât se apropia Bătrânul, cu atât viața lor rămânea în doi. Atunci Bătrâna simți că trebuie. Trebuie. Lăsă hainele ei în stânga și îi întinse mâna Bătrânului. Goliciunea ei fără de rușine îl aștepta. Se așteptau să fie lumină și apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea. Ascultau. În jurul lor erau atâtea de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fără de rușine îl aștepta. Se așteptau să fie lumină și apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea. Ascultau. În jurul lor erau atâtea de auzit. Ascultau în tăcere. Povesteau în tăcere, priveau în tăcere, râdeau în tăcere. Erau împreună. Bătrâna îl privi lung pe Bătrân și amândoi s-au uitat în urma lor. S-au așezat și s-au uitat. Urma lor. Zâmbeau, ascultau, plângeau și așteptau. știau că într-o zi o vor lua de la capăt. A fost întuneric
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de lucruri cu privire la catedrale, apoi le vorbise pe larg despre supa de fasole. Se făcuse aproape întuneric. D'Arrast îi mai putea încă vedea pe bucătar și pe fratele lui, dar deslușea cu greu, în fundul colibei, silueta ghemuită a unei bătrâne și pe aceea a fetei, care, și de astă-dată, îi adusese să bea. În vale se auzea zgomotul monoton al fluviului. Bucătarul se ridică și spuse: "E timpul". Se ridicară, dar femeile rămaseră nemișcate. Nu ieșiră decât bărbații. D'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru a le-o descoperi, eventual ? Piero di Cosimo n-ar înțelege asemenea compromisuri. — Dar fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să vadă Fecioara cu pruncul și Sfântul Ion, relativ recent atribuită lui Piero și aflată în Colecția Cini, din Veneția ? Nici măcar în bătrâna Florență n-ar avea puterea să ajungă. S-ar opri, însă, cu siguranță, puțin în urma fiului, în fața lui Venus, Marte și Amor adormit, la Karl Friedrich Museum din Berlin. N-ar privi tabloul. Ar închide doar ochii să revadă pajiștea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă în mijloc, aproape de ieșire, la capătul rândului. Își șterge fruntea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n lume, Și cei ce o servesc - căci contra orice-n lume Învinge răutatea - dar contra morții nu. Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg - fără de vină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144} Prin a valurilor vaet, prin a norilor strigare, Deschidea portale-albastre mândra și bătrâna mare. Desfăcu apele-n două Dumnezeilor călări Și la țărm cu stînce rupte de a undelor bătae S-adun toți. Aurul din plete lucea-n luna cea bălae, Coifuri străluceau albastre ca lumina sfintei mări. Și pornesc. Odin ș-aruncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de aramă cîntă-n crengi arfe-atîrnate, Smei-și fac din cîte-un munte uriașele palate - E un lac cu apă vie într-un șes încîntător. Cine bea din el nu moare... O, aș bea să văd anume C-a venit domnia morții, sfărâmând bătrâna lume - Stele cad și în cădere alte lumi rup cu lovire; Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
El mîn-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici pe colea de-a soarelui roșă lumină, Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind de-ai crede, că lumea Sta să-și iasă din vechile-i vecinice încheeture. - Groaznic s-a îmbătat bătrânul, soarele zice; Nu-i minune - a băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pîntece-acum băutura
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc viața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe aceeași trupină E pistilul feciorelnic și staminul bărbătesc; 35Sub perdele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îl lumină. Cum vorbeau înțelepțește ce s-audă și să vadă? După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește. Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filosofește, Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de viață avui parte!! " (Fulgere) "O, fulgeră-mă numai... o, joacă comedie, Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu v-un mai mare bine "Decît pe vecinicie să mă omori pe mine? {EminescuOpIV 303} "Au crezi tu că eu tremur, dar vezi - mai cred în moarte - "Ai fi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă ‚nneacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu de geaba m-am scoborât din stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ție..., Doamne, iartă-mă! Dar bine, serios vorbești tu, fată? Nu zic... înțeleg prea bine cum îi treaba asta toată. Ai avut proces la curte, petițiuni ai scris adesea Într-un stil plin de sentențe, prea cuminte și ales Și bătrâna Escelență s-a-ndrăgit de-al tău condeiu, Iară frate-tău ce-n mintea ta a pus atât temeiu I-au și spus desigur cumcă, tu ești văduvă și bine Ți-ar păre ca Escelența să te iee chiar pe tine. Până
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a așezat la rădăcina lui și când s-a făcut noapte și stelele sclipeau pe bolta înaltă, nu mică ia fost mirarea, când pomul s-a preschimbat într-o bătrânică plăpândă și blajină ca o bunicuță din strana unei biserici. Bătrâna doar îl privea și chiar dacă prințul încerca să intre în vorbă, ea nu reușea să spună nimic, pesemne era fermecată sau blestemată. În schimb, ziua, prin toiul amiezii, Andrico aude vocea stinsă și tremurată a femeii din trunchiul copacului, care
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
sau frică, ci era unul de fericire, ceva ce nu mai simțise niciodată. - Este cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi. Nici nu știu cum să vă mulțumesc! Ochii băiatului străluceau de fericire, de parcă nici nu mai simțea gerul iernii. Bătrâna îl luă de mână și porniră grăbiți spre casă. Când ajunseră, femeia îi încălzi puțină apă să facă baie și pe urmă îi dădu să mânânce o farfurie de supă și două felii de cozonac. După ce termină de mâncat, copilul
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
puțină apă să facă baie și pe urmă îi dădu să mânânce o farfurie de supă și două felii de cozonac. După ce termină de mâncat, copilul stătea și se uita lung pe geam... - La ce te uiți dragul meu? întrebă bătrâna. - Vreau să-l văd pe Moș Crăciun! N-am să dorm toată noaptea, dacă trebuie. Nevrând să-l supere, bătrâna îl chemă lângă ea și îi spune - Stai aici lângă mine! Îl vom aștepta împreună pe Moș Crăciun. Băiatul se
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
cozonac. După ce termină de mâncat, copilul stătea și se uita lung pe geam... - La ce te uiți dragul meu? întrebă bătrâna. - Vreau să-l văd pe Moș Crăciun! N-am să dorm toată noaptea, dacă trebuie. Nevrând să-l supere, bătrâna îl chemă lângă ea și îi spune - Stai aici lângă mine! Îl vom aștepta împreună pe Moș Crăciun. Băiatul se așeză lângă ea, dar, cum era obosit, lăsă capul în poala ei și adormi îndată. Bătrâna vroia să-i facă
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
Nevrând să-l supere, bătrâna îl chemă lângă ea și îi spune - Stai aici lângă mine! Îl vom aștepta împreună pe Moș Crăciun. Băiatul se așeză lângă ea, dar, cum era obosit, lăsă capul în poala ei și adormi îndată. Bătrâna vroia să-i facă o surpriză, așa că începu să caute un pulovăr mai gros prin dulap, căci rămăseseră câteva haine de la nepoți. Îl împachetă frumos și îl puse sub brad. Nu mai stătu nici ea mult și se întinse lângă
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
foarte cuminte. De astăzi înainte vom veni în fiecare an să-i aduc câte un cadou. În toți acești ani, el a crezut în mine și de acum înainte îl voi răsplăti în fiecare an. O voi răsplăti și pe bătrână, pentru că are un suflet atât de mare... Băiatul se trezi dis-de-dimineață și o întrebă pe bătrână: - Oare a fost Moșul? A știut oare că sunt aici? - Nu știu dragul meu. Du-te și te uită sub brad! Poate a trecut
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
În toți acești ani, el a crezut în mine și de acum înainte îl voi răsplăti în fiecare an. O voi răsplăti și pe bătrână, pentru că are un suflet atât de mare... Băiatul se trezi dis-de-dimineață și o întrebă pe bătrână: - Oare a fost Moșul? A știut oare că sunt aici? - Nu știu dragul meu. Du-te și te uită sub brad! Poate a trecut și ți-a lăsat ceva. Băiatul se duse degrabă să se uite și mare i-a
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
Du-te și te uită sub brad! Poate a trecut și ți-a lăsat ceva. Băiatul se duse degrabă să se uite și mare i-a fost uimirea când a găsit cadourile sub brad: - A venit Moșul, a venit Moșul! Bătrâna începu să zâmbească, dar când se uită sub brad, văzu trei cadouri. Știind că ea pusese doar unul sub brad, rămase foarte surprinsă. Două cadouri erau pentru băiat și unul pentru ea... - Vai de mine, dar cum este posibil!? Hai
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu-și palmele câte două și bolborosind, am evitat privirea țigăncii din balconul sprijinit pe doi cherubi de ipsos cojit și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva Zdrelea haiducul. Tot în încăperea aceea dădeam pe vremuri testul mașinii de scris. Veneam cu bătrâna mea Erika și băteam nu știu câte rând uri de litere, ca și un mic text despre cauzele obiective ale dificultăților economice în care se zbătea țara. Atunci am cunoscut intelectualii cartierului, vreo zece cu toții. Unii dintre ei aveau mașina de scris
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]