5,096 matches
-
Orléans". <poem> "En mon pays suis en terre loingtaine (...)" "Je riz en pleurs et attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Pinkernell arată că ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat să reintre în grațiile ducelui cu două balade pline de aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"), dar aceste eforturi au fost în zadar, pentru că nu au reușit să-i redeschidă porțile Curții din Blois..: <poem
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
terre loingtaine (...)" "Je riz en pleurs et attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Pinkernell arată că ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat să reintre în grațiile ducelui cu două balade pline de aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"), dar aceste eforturi au fost în zadar, pentru că nu au reușit să-i redeschidă porțile Curții din Blois..: <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Pinkernell arată că ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat să reintre în grațiile ducelui cu două balade pline de aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"), dar aceste eforturi au fost în zadar, pentru că nu au reușit să-i redeschidă porțile Curții din Blois..: <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
amnestiat arestați, printre care și pe Villon. Prezentat ca certitudine de către Favier, acest episod, condamnarea, încarcerarea și amnistia, este privit cu suspiciune de către Pinkernell, care crede că se bazează pe o interpretare obsoletă și defectuasă a „Spuselor” și a „dublei balade” Revenit la Paris, pe 2 noiembrie 1462 Villon este prins cu o infracțiune minoră și arestat. Eliberarea sa din arest se lovește de surprinzătoarea opoziție a facultății de teologie care, la șapte ani după jefuirea Colegiului de Navarra, folosește ocazia
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
decisive pentru a fi condamnat la moarte prin spânzurare. Poetul - care nu a pozat nicicând într-un exemplu de păstrător de lege - a considerat această condamnare ca exagerată, un act de injustiție, o trișare („Am fost condamnat print-o trișare”, „Balada apelului lui Villon”, versul 15, 1462 - "On me jugea par tricherie", "Ballade de l’appel de Villon", v. 15, 1462). În închisoare, în așteptarea execuției, poetul a scris cinicul „Catren - Ce a făcut Villon când a fost condamnat la spânzurătoare
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
tricherie", "Ballade de l’appel de Villon", v. 15, 1462). În închisoare, în așteptarea execuției, poetul a scris cinicul „Catren - Ce a făcut Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate, cea mai celebră baladă a sa, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, „Balada spânzuraților” ("La ballade des pendus"). Pe 5 ianuarie 1463, ca urmare a recursului, Curtea supemă de justiție a Parisului ("le Parlement") i-a anulat pedeapsa capitală, posibil, deoarece unul
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
închisoare, în așteptarea execuției, poetul a scris cinicul „Catren - Ce a făcut Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate, cea mai celebră baladă a sa, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, „Balada spânzuraților” ("La ballade des pendus"). Pe 5 ianuarie 1463, ca urmare a recursului, Curtea supemă de justiție a Parisului ("le Parlement") i-a anulat pedeapsa capitală, posibil, deoarece unul dintre cei trei judecători s-a nimerit să fie părintele Henri
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
al numitului Villon” (în vechea ), l-a condamnat la exilarea din Paris pe o perioadă de zece ani. La eliberarea de la Châtelet Villon a înmânat funcționarului care-i elibera pe deținuți ultimele versuri știute ca scrise de poet, amuzanta șarjă „Balada apelului lui Villon” - ("Ballade de l’appel de Villon" - 1462), numită și „Balada funcționarului de la ghișeu” ("Ballade au clerc du guichet"), în care-i mulțumește cu emfază și roagă „onorata curte” să-i acorde o păsuire de trei zile „pentru
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
o perioadă de zece ani. La eliberarea de la Châtelet Villon a înmânat funcționarului care-i elibera pe deținuți ultimele versuri știute ca scrise de poet, amuzanta șarjă „Balada apelului lui Villon” - ("Ballade de l’appel de Villon" - 1462), numită și „Balada funcționarului de la ghișeu” ("Ballade au clerc du guichet"), în care-i mulțumește cu emfază și roagă „onorata curte” să-i acorde o păsuire de trei zile „pentru a se organiza cu ale sale și cu Dumnezeu” ("pour moy pourvoir et
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
regelui Francisc I și eforturilor depuse de Clément Marot (1496-1544) - poetul oficial al curții și unul dintre primii mari poeți francezi moderni, precursor al Pleiadei - care le-a adunat și le-a editat în 1533. Printre manuscrisele rămase, primele 6 balade au fost copiate 1568 în manuscrisul de la Brussels, Bibliothèque Royale/Koninklijke Bibliotheek, VI 541, iar baladele 7-11 pot fi găsite în manuscrisul de la Stockholm, Kungliga Biblioteket, V.u. 22, care datează de prin secolul al XV-lea, după 1477. Auguste
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
dintre primii mari poeți francezi moderni, precursor al Pleiadei - care le-a adunat și le-a editat în 1533. Printre manuscrisele rămase, primele 6 balade au fost copiate 1568 în manuscrisul de la Brussels, Bibliothèque Royale/Koninklijke Bibliotheek, VI 541, iar baladele 7-11 pot fi găsite în manuscrisul de la Stockholm, Kungliga Biblioteket, V.u. 22, care datează de prin secolul al XV-lea, după 1477. Auguste Longnon a publicat prima editare a operelor complete ale lui Villon, extrase din manuscrise și publicații
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
operelor complete ale lui Villon, extrase din manuscrise și publicații mai vechi (Paris, Lemerre, 1892). Tot Longnon, impreună cu Lucien Foulet, au editat „Francois Villon: Opere”, în 2 volume, considerată ediție de referință. André Lanly a tradus în franceza modernă „Baladele în jargon”, inclusiv cele din manuscrisul Stockholm, iar Ionela Manolesco, cele 11 “Ballades du jargon et jobelin” "Legenda villoniană", una dintre cauzele care i-au creiat celebritatea, ni-l prezintă pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" [torche-cul]) și din tematica inspirată din viața lupanarelor și a cấrciumilor se poate presupune că unele dintre baladele sale de chiolhan (sau ghiftuire, în original: "repeue" sau "repue") aveau un scop efemer, de petrecere, și nu erau destinate posterității, nu erau menite să fie cuprinse în volumele sale de versuri, unde au fost incluse postum și independent de
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
gașca sa” (în ) apărută - probabil - postum, în 1480 sau, conform cercetărilor publicate de Pierre Champion în 1913, prima ediție ar fi apărut în 1495 și care-l prezintă pe Villon ca pe un ulițar chefliu. Colecția de versuri - mai ales, balade și rondeluri - „Semincerul” ("Le Lais") scrisă în anul 1456 cu titlul inițial „Micul testament al maestrului François Villon făcut în 1456” (în ), sub semnătura François de Montcorbier, deși poetul se recomandă din capul locului: „În o mie patru sute cinci zeci
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Madeleine Lazard a numărat 34 de reeditări ale operelor sale. Deși „Semincerul” ("Le Lais") este considerat ca poemul său de debut, Pinkernell susține că prima operă databilă a fost scrisă de Villon după revenirea sa la Paris, în anul 1456, „Balada adevărurilor false” (), o parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
operelor sale. Deși „Semincerul” ("Le Lais") este considerat ca poemul său de debut, Pinkernell susține că prima operă databilă a fost scrisă de Villon după revenirea sa la Paris, în anul 1456, „Balada adevărurilor false” (), o parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale poetului la vremea
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
gașca sa (XXIV - "Le Recueil des Repues franches de maistre François Villon et de ses compagnons") - apărută - probabil - postum, în 1480, sau în 1495 se încheie cu „Al șaptelea ciolhan, după Montfaulcon” ("La septiesme Repeue, faicte auprès de Montfaulcon"), o baladă specifică curentului de inspirație creștină "„Memento mori”", în dar, spre deosebire de acest aforism al lui Tertulian din „Apologeticum”, moralistica imorală villoniană se apropie mai mult de "„Carpe diem”" („Înșfacă ziua” - sau, mai pe - păgânul aforism al lui Horațiu). „Al șaptelea ciolhan
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
ung des gallans, pour abbreger," "Respondit : « Ma vie est finée !" "En enfer me fault heberger." "Vecy ma dernière journée ;" Or suis-je bien ame dampnée !" "Nostre peché nous a attains," "Car nous yrons, sans demourée," "En enfer avec ces putains !" </poem> „Balada spânzuraților” ((La) "Ballade des pendus", 1463) este considerată ca poemul villonian cel mai remarcabil și, poate, unul dintre cele mai excelente texte ale Evul Mediu Târziu (Gert Pinkernell: ). Pinkernell presupune că a fost scrisă în temniță, în așteptarea execuției în timp ce
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Coislin („Manuscrisul Coislin” scris, probabil, ulterior anului 1464 - Paris, Bibliothèque Nationale, ms. fr. 20041), sau în antologia "Le Jardin de Plaisance et Fleur de rethoricque" (în ortografia de epocă) imprimată în 1501 de Antoine Vérard, unde apare sub denumirea „Altă baladă” ("Autre ballade"). Pornind, deci, de la premiza că poemul a fost conceput ca o predică adresată publicului care începe cu cuvintele „Frați oameni” (""Frères humains"" sau, conform originalului, ""Freres humains""), detașată de condamarea la moarte a poetului, villoniștii actuali preferă titlul
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
că poemul a fost conceput ca o predică adresată publicului care începe cu cuvintele „Frați oameni” (""Frères humains"" sau, conform originalului, ""Freres humains""), detașată de condamarea la moarte a poetului, villoniștii actuali preferă titlul ""Frères humains"". Printre alte titluri ale baladei mai găsim: „Epitaful lui Villon” ("Épitaphe dudit Villon") în ediția lui Pierre Levet din 1489, și în manuscrisele "Le Chansonnier de Rohan" de pe la 1475 (Berlin, Bibliothèque Nationale, Cabinet des Estampes, ms. 78 B 17) și în manuscrisul Fauchet (Claude Fauchet
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Rohan" de pe la 1475 (Berlin, Bibliothèque Nationale, Cabinet des Estampes, ms. 78 B 17) și în manuscrisul Fauchet (Claude Fauchet, 1530 - 1602) aflat la Stockholm, Bibliothèque Royale, ms. V.u.22, iar Clément Marot (1533) menționează titlul „Epitaf sub formă de baladă făcut de Villon pentru el însuși și tovarășii săi care se așteaptă să fie spânzurați împreună cu el” ("Épitaphe en forme de ballade, que feit Villon pour luy & pour ses compaignons s'attendant à estre pendu avec eulx"). Acest poem este
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de octosilabe constituie chintesența artei villoniene, revolta și confuziile unei tinereți năbădăioase, irosite mult prea timpuriu. Următoarea listă de opere complete ale lui Villon se bizuie pe volumul publicat de La Monnoye în 1873: Printre scriitorii, poeții, compozitorii (Claude Debussy: „Trei balade de François Villon”, 1910), cântăreții, trubadurii, pictorii (pictorului grec Nonda n. Epaminondas Papadopoulos i-a luat în 1960 un an de muncă - sponsorizat de André Malraux - pentru a realiza și expune la Paris, în arcul podului Pont Neuf, gigantica pânză
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
La ballata degli impiccati", în ), Bulat Okudzhava., Robert Louis Stevenson („Găzduire pe o noapte”, în , narațiune apărută în 1882 în colecția "New Arabian Nights"), poetul ucrainean Valentyn Sokolovsky, Théodore de Banville , Maurice Fombeure, Georg Heym, etc. Au tradus în românește Baladele lui Villon: Dan Dănilă, Romulus Vulpescu, Petru Cărare, Șerban Foarță, Cezar Ivănescu, Luca Caragiale, Aurel Rău, Dan Botta. Apoi au urmat (listă parțială): <poem> ""Je suis Françoys, dont ce me poise, "Nommé Corbueil en mon surnom," "Natif d'Auvers emprès
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
acest album, muziciana atinge faima mondială, toate cele cinci piese promovate comercializându-se în câteva mii de exemplare. Primul single extras, „Live to Tell”, a fost folosit și pentru a promova filmul în care apărea Sean Penn, "At Close Range", balada bucurându-se de succes critic și comercial. Piesa „Papa Don't Preach” a fost subiectul unei controverse pricinuite de mesajul său: o adolescentă îi spune tatălui ei că va naște un copil din flori. În ciuda polemicilor aprinse, Madonna a primit
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
nu-mi pare rău, e natura ființei umane”". Videoclipul piesei a primit două nominalizări la premiile MTV VMA pentru „Cel mai bun videoclip dance” și „Cea mai bună coreografie”. În 1995 apare "Something to Remember", care cuprinde cele mai faimoase balade ale Madonnei și piese noi precum „I Want You”, cover după Marvin Gaye, „You'll See” și „One More Chance”. „I Want You” a fost inițial primul single, filmându-se și un videoclip pentru acesta, însă datorită reacției reci venite
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]