7,814 matches
-
burduful acela bătrân, uscat și umflat de vânt! Dar ei nu sunt mai buni decât mine. Nu, nu sunt vrednici! Nici unul, nici unul din ei nu e vrednic. Khaba nu mai suporta: — Ce facem cu el? E limpede că e un biet nebun. Balamber încuviință: — Să-l lăsăm cu soarta lui și să plecăm de-aici! Dădu să-și îndemne calul, dar Inisius, târându-se în genunchi, i se agăță de un picior: — Trebuie să te duci sus! Trebuie să faci dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Inisius, ca să-l țină în genunchi, și trase sabia din teacă. — Nu! strigă abatele, întinzând din nou brațul. Tânărul său confrate fu străbătut de un tremur. Vorbind către Balamber, Canzianus îl imploră: — Cruță-l, te rog. Nu e decât un biet nebun. Mintea lui e întunecată, dar, în realitate, e... un om smerit... un om bun. Balamber întinse un braț și-l opri pe prietenul său, care ridicase deja sabia să lovească; punând apoi mâinile în șolduri, râse: — Bun? Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spunea el, dacă mă prind, mă omoară“ „Cine te urmărește?“ îl întreb eu și el răspunde, gâfâind că mai-marele de la villa e cel care-l urmărește și mă imploră, pentru numele lui Dumnezeu, să-l ajut. Era așa de înspăimântat, bietul de el... și lătratul câinelui se apropia, iar eu... în sfârșit, n-am stat mult pe gânduri și, aruncând pe jos vreascurile, l-am luat de mână, l-am dus în goană către car; în mare grabă și cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noi? Metronius agită mâna. — Păi da: tu și confratele tău, nu? — Da, sigur. „Ah, călugări blestemați, făcu acela, voiați să-l apărați, eh? O să vedem ce o să zică de asta abatele vostru!“ între timp, totuși, îl smucea de păr pe bietul băiat, potopindu-l cu insulte. îl azvârli pe jos și începu să-i lege mâinile la spate, în vreme ce el ne striga să-l ajutăm, că lui îi era foame și că pentru asta furase. Eu mă apropii de vechil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci și pete de sânge, lăsate probabil de Etbinus în spasmele agoniei. Ridicându-se, Sebastianus scutură capul cu o expresie îndurerată: — Bietul băiat, comentă, în vreme ce Dubritius, cu un gest lent, aproape ca mângâiere, închidea ochii tânărului. — S-or fi certat la joc, presupuse Vitalius, ori poate voiau să-l jefuiască. — E posibil. Totuși, înseamnă că nu era destul de isteț: să te lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
activ la propagarea actului cultural în orice formă. Mihai Apostu Vaslui 10.04.2010 REGĂSIREA Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... Îndrăznește să citești Căi oprite, căi permise, Biet pierdut te regăsești Printre rândurile scrise, Numai titlul nu-l pot pune Pentru tot ce-ncerc a-ți spune Despre viața prinsă-n rime Cu trăirile sublime. Zbor între Pământ și Lună, O captivă-n poezie, Spune Lume sunt nebună
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-ntreb de-i adevăr sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au în pământ? Nu pot pe bietul om să-l omenesc Și-ntreb pe Domnul: Ce să fac? Privesc la cer și mă gândesc: E vina mea, a omului sărac? ÎMI ADUC AMINTE Când de copilărie îmi aduc aminte, O vie flacără-mi apare-n minte, Și-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
lăsat urme speciale în spiritualitatea sa, în sufletul său, așa cum ar spune acasă la Tanacu. Departe de satul său natal, poeta îl apropie și-l redescoperă, adesea stilizat, oferind și oferindu-și mărgăritare în versuri, tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fiecare ființă un bun gardian instinctul de autoconservare. Animalele nu-și curmă zilele datorită lui. Noi însă, animale raționale, știm să judecăm, să analizăm, să comparam, să punem în balanță, să alegem, să spunem "Nu"... Ehe! Știm atâtea lucruri încât bietul instinct nu mai face față presiunii. De aceea acest gardian bătrân, slăbit, adormit, prea înțelegător, ușor de înșelat și de corupt, e întărit de societate cu alți gardieni, artificiali și duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
telegrafiști cu redingote și jobenuri. Erau cei mai galanți cavaleri din Roman. Căutau să facă furori. Am început să mă tem de ei: niște tineri așa de sclivisiți mi se păreau irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce mic eram eu! Eu nu isprăvisem gimnaziul, și ei, pe lângă 4 clase de gimnaziu, mai aveau și un an de școală telegrafică-ba și joben și haine bune-și mustăcioare. Dar nici ei nu se gândeau la Estella, nici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai ca pe fata de altădată. Nu-ți mai erau de ajuns glasul și privirile ei. Tu-i iubeai, fără să știi, și ceea ce era inferior în ea și ascundea bietul ei corp supus legilor ofensatoare ale materiei. Simțeai o sincopă în inimă când mersul îi învăluia haina pe picioare. Și când într-o zi a izbucnit năprasnic o furtună, care i-a învălmășit rochia și i-a scos la iveală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zile de atunci... Aveam spiritul liber. Azi... A fost fatal, predestinat. Dacă, spre a înnoda o intrigă, un scrib ar fi imaginat o întîlnire atât de întîmplătoare ca aceea de aici dintre mine și Adela, toată lumea ar fi spus că bietul om are imaginația nevoiașă. Acum trei ani Adela nu-ți inspira nimic. Când ai văzut-o aici, ideea că între timp a devenit femeie a stârnit totul. În urmă, zi cu zi, ideea a fost confirmată mereu, inconștient, de fapte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o altă descoperire emoționantă. Cum m-a văzut, mi-a spus încă de departe: - A murit "petpedecul" nostru. L-a mâncat o mâță. În grădinaasta se adună toate mâțele din Bălțătești! și mi-a arătat două pene delicate din aripa bietului pitpalac. Ochii Adelei erau plini de durere și de ură. "Nostru" - cuvânt emoționant, însumare într-un singur tot a existenței ei și a mele... Dar afară de pasărea moartă și de steaua din alte lumi, nimic nu mai este al nostru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vechi deprinderi, acum fără scop, să încerc o manevră strategică, i-am lăudat în termeni excesivi pe doamna Timotin ("sensibilitate", "distincție", "discreție", "exemplar feminin de lux" etc....), adăugând că bărbatul ei nu o merită îndestul, din lipsă de competență. - Închipuiește-ți, biata femeie! Tonul acestui nou: "Închipuiește-ți" era exact ca și tonul celuilalt. Apoi, amicală: - Mi-a părut bine că ai avut o vreme așa de frumoasă pedrum... Apropo, când ai să te duci la Agapia, să... - La Agapia?... Ce să fac
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Război și pace. Uneori se isprăvesc ca în romanele care-i plac mamei, unde cei care se iubesc fug, îi cunună un preot în secret și sunt fericiți toată viața. Pentru ce scriitorii cei mari nu-i lasă niciodată pe bieții oameni să fie fericiți? Nu cumva pentru că sunt nefericiți ei, din lipsă de simplicitate a sufletului, cum mi-ai spus mata odată? Mi s-a părut că văd în ochii ei un interes mai mult decât teoretic, și am sărit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am văzut vreodată. Am auzit că Muriel s-a logodit numai cândă — Nimeni nu l-a văzut vreodată, a explodat doamna de onoare. Nici măcar eu nu l-am văzut. Au avut loc două repetiții pentru nuntă și, de fiecare dată, bietul tată al lui Muriel a trebuit să țină locul mirelui, pentru că smintitul lui de avion n-a putut decola. Marțea trecută era așteptat să se repeadă până aici într-un smintit de avion militar, dar a nins sau mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
neinteligibil. Ce mai noroc! — Ei, haide, haide, a temperat-o soțul ei. — Mă rog, îmi pare rău, i-a răspuns doamna de onoare soțului, dar adresându-se nouă, tuturor. Tu n-ai fost acolo, în cameră, s-o vezi pe biata copilă plângându-și ochii din cap, timp de un ceas întreg. Nu-i deloc nostim, nu uita! Am mai auzit eu de miri care s-au speriat și și-au luat tălpășița. Dar nu faci așa ceva chiar în ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi pe trotuar de tatăl lui, care-i arsese doi ghionți între umeri, cu pumnii aproape nedesfăcuți. Acțiunea fusese pe drept huiduită de mulțime. — Ați văzut ce i-a făcut omul acela bietului copilaș? ne-a întrebat doamna Silsburn pe toți în general. Nimeni nu-i răspunse. Ce-ar fi să-l întrebi pe polițist cât timp are de gând să ne țină aici? i-a sugerat șoferului soțul doamnei de onoare. Continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stai să te gândești, e mai bine pentru Muriel că lucrurile au luat o asemenea turnură. Ceea ce mie mi se pare logic, dar mă îndoiesc că și Muriel gândește la fel. I-a dat în asemenea hal la cap, că biata fată nu mai știe pe ce lume e. Asta mă face atât deă În acest moment, doamna de onoare a fost întreruptă. De mine. Din câte țin minte, îmi tremura vocea, așa cum mi se întâmplă invariabil când sunt supărat. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pare că a discutat cu psihanalistul despre mine și acesta a fost de acord cu părerea ei. Doamna Fedder i-a cerut lui Muriel să se intereseze discret dacă există vreun caz de demență în familia mea. Bănuiesc că Muriel, biata copiliță scumpă, a avut naivitatea de a-i povesti mamei ei de unde am cicatricile de pe încheieturile mâinilor. Dar, din câte îmi spune M., nu acest lucru o supără pe mama ei cel mai mult, ci alte trei lucruri. De la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și trupa de papițoi esteți care privesc de sus această planetă pe care (nu mă întrerupe) au poposit Kilroy și Hristos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
orbire, o sete devastatoare, o tuse mortală, o atracție pentru prostituate, o predispoziție pentru adulter la scară mare sau pentru incest, o dependență, certificată sau necertificată, de opium, de sodomie și așa mai departe, Dumnezeu să-i aibă în pază, bieții nenorociți singuratici. Dacă sinuciderea nu figurează în capul listei de irezistibile infirmități ale creatorilor, în schimb poetul sau artistul sinucigaș s-a bucurat întotdeauna de o mare doză de atenție avidă, adeseori pe temeiuri exclusiv sentimentale, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde auzise bătrâna de cuvântul „saxofon“, Mașa nu prea Înțelegea. De când se tot preumbla pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-ar fi pățit nimic; se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Avea suficiente motive să fie necăjit. Problema intoxicației cu pește o lăsase baltă, trebuia să alerge Încercând să afle motivul Înbolnăvirii sale subite și, cum el nu avea timp...! În ce privește discuțiile cu Nineta pe această temă erau enervante, efectiv interminabile...! Biata fată Își descărca sufletul unui om preocupat până peste cap de necazurile lui, care În nici un caz nu putea fi atent la spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]