5,219 matches
-
un moment suspendat în alunecarea timpului, ci o mare parte din întreaga existență a scriitorului. Ceea ce seamănă cu un straniu exercițiu de hipnoză este o ficțiune densă, acutizată în gama înaltă a subiectivității, de unde și aspectul de jurnal sau autoficțiune. Bizara aventură de a fi om" Văzându-și chipul într-o fotografie dintr-un bâlci, protagonistul Întâmplărilor are senzația copleșitoare că, în timp ce el a trăit într-un târg uitat de provincie, persoana sa adevărată a călătorit în jurul lumii, fără să știe
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prezente în cultura română în deceniul al patrulea al secolului XX. Bagaj... este romanul unei singure istorii - povestea lui Ramses Ferdinand Sinidis, așa cum a fost scrisă de acesta în caietul negru. Textul a ajuns în posesia naratorului într-o împrejurare bizară: ucigașul lui Ramses, Omul cu ciocul de aramă, o apariție de coșmar desprinsă parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții Acțiunea romanului este ambiguă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime al narațiunii, fiind cu atât mai vizibilă cu cât povestea este generată printr-un fel de mărturie directă, asemănătoare însemnărilor de jurnal sau memoriilor. Existența incertă, rătăcirea perpetuă, sordidul, bizarul și inconsistența identitară sunt elemente ce îl plasează pe H. Bonciu în același sferă a imaginarului cu Urmuz și M. Blecher. Vis și cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și consolidează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
una fericită, Povești 1, 2, 3, 4 fiind materializarea exemplară a dialogului dintre avangardă și literatura adresată copiilor, datorită complementarității dintre text și imagine, ambele mizând pe formula expresivă a unei modernități radicale. Criticii s-au întrebat dacă această carte bizară, cu referințe la teatrul absurdului, fără o miză educativă declarată, li se adresează, de fapt, copiilor, însă probabil ei știu la fel de bine că succesul la acest public ce nu cunoaște compromisul e asigurat de jocul liber al fanteziei textuale și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
artei ce a investigat semnificațiile culturale ale fotografiei post-mortem în volumul Secure the Shadow: Death and Photography in America, pictorul poate modifica ușor realitatea, creând iluzia vieții într-un context în al morții. Pentru a obține același rezultat, adică aceeași bizară iluzie, fotograful are nevoie de un întreg arsenal, de la mecanisme ascunse ce prind, pe sub haine, corpul, fixându-l în poziție verticală, și până la blocuri de gheață, decoruri teatrale și picături de glicerină ce dau strălucire ochilor deschiși, privind în gol
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ei nemilos de schimbările esențiale ce au impus lumea modernă, a cultivat atent impenetrabilul și incertitudinea. Numeroși pasionați de ciudățenii, posesori ai unor colecții de fotografie veche, invită vizitatorii târgurilor vintage online la jocuri detectivistice aproape perverse, având în vedere bizara plăcere implicată. Fotografii de secol XIX, înfățișând copii și tineri palizi, cu priviri fixe, având în spatele picioarelor, abia vizibil, suportul ce-i susține drepți și nemișcați, sunt supuse interogației "este sau nu este post-mortem". Comentariile aferente, de la uimire la oroare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
inclus, treptat, și sculptura, dialectul minor, primitiv și pur, întins peste ariile neliniștii din abisul interior: copilăria și pierderea inocenței, descoperirea corpului și a sexualității, solitudinea inexorabilă, revărsarea vieții banale în ireal, revelate, fiecare, în frânturi de coșmar, în fetișuri bizare și amintiri grotești, proliferând liber, sub amprenta întunecată a unei sensibilități gotice. Romanul Abisul: un weekend este versantul narativ al artei Dorotheei Tanning, revers și contraparte a unei lumi plastice mereu măcinată de impulsul invaziei și al contaminării. Aliniate în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din cer. Masivă, înaltă, sfidătoare și cu-adevărat de pe altă lume, crestează deșertul ca un pumnal. În mod cert, Windcote nu are nimic tandru și intim, pământul roșu nu învăluie îmbrățișând acest anacronism, morman amestecat de lemn și piatră, amalgam bizar de capricii arhitecturale. Liniile lui sclipesc nesigur în lumina tot mai slabă a după-amiezei de vineri. Partea umbrită pare strâns ghemuită, în ciuda celor trei etaje așezate unul peste altul, aruncate în spațiul înfiorat dintre pământ și cer, ca o grămadă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mânioasă de purpură a soarelui la apus. Cu siguranță Windcote, cu numele ei de mascaradă, trebuie să fi răsărit dintr-odată, întreagă, din invocațiile unui vrăjitor; și tot așa, într-o zi o să dispară, lăsând în urmă, pentru o clipă bizară, un mic nor de fum negru pe nisipul arid"7. Meridian, urmașul unei familii a cărei istorie se intersectează cu industria armamentului din cele două Războaie, și-a dobândit averea pe căi obscure, din vânzarea de fetișuri sexuale și șantaj
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
noastră, paradoxală pentru unii, ascunde foarte bine cel puțin un element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care Îmi așezam suita de refleții și de bizare (sau nuă proiecte sau amintiri și am reintrat În pielea mea de băiat viguros, puțin cam nesărat - așa mă vedeau cu siguranță congenerii mei metropolitani! - și penibil de practic. Dar... e oare un semn al simțului practic acela de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a regimului, ca și ministerul culturii, căruia Îi era Înfeudată. Or, cum spuneam, În toamna aceea gri a lui ’88, „adaptarea” la realitatea politică și civică agățase pe fețele celor mai „liberi”, mai nonconformiști dintre colegi, măști dintre cele mai bizare. Dinescu, care, după plecarea mea, urma să fie suspus arestului la domiciliu, deoarece se opusese, singurul din colegiul revistei România literară, la măsura grotescă, ce Învia practicile stalinismului, de a-i denunța În scris securității pe străinii cu care aveam
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zone fundamentale ale conștinței și științei - filozofie, artă, muzică, literatură și știință -, producând piscuri ce vor fi cu greu egalate În viitor! Istoria „burgheză”, pozitivistă, ca și materialismul istoric marxist s-au grăbit - și mărginit! - de a explica aceste „fenomene bizare”, cum au fost nazismul sau legionarismul românesc, ca produse ale unui dezechilibru social-economic, ale crizei sau crizelor economice sau ale malversațiilor imperiilor „capitaliste”. Noi credem că cele două mișcări fasciste, nazistă germană și fascistă italiană, au fost mai mult decât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
organic și puternic - a lor, ca și a noastră! - (și paradoxul unui stat românesc unitar și puternic la nordul Dunării a fost și mai exploziv, mai „neașteptat”, decât apariția la 1870 a celui german!Ă, s-a adăugat apoi „asemănarea” bizară poate și extrem de dăunătoare a unei dictaturi, a unor dictaturi, În contrast izbitor, strident până la absurd, cu cuceririle democrațiilor ce au urmat și s-au clădit pe principiile Revoluției franceze și americane. Și pentru acest lucru, Spaniolii, Francezii sau Englezii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care lasă în urmă un mister al personajelor și al epocii. Cheia înțelegerii noii "oglinzi întoarse" o găsim, de astă dată, în parabola păsării demente: "Ornitologii români au descoperit în Delta Dunării o pasăre cu penaj roșu și cu comportament bizar: vulpea îi mânca în fiecare an ouăle și îi punea în lipsa ei pietre în cuib, pe care ea, apoi, le clocea toată vara fără să simtă că sunt pietre. Ca să salveze specia, ornitologii au gonit vulpea. Atunci pasărea, spre uluirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
privilegiați ai sorții. Așa au procedat fanarioții în Muntenia și Moldova, rusofonii în Basarabia, ungurii în Transilvania. Bineînțeles că batjocora la adresa românilor a fost întotdeauna mascată de principii frumoase, ca democrația, drepturile omului, internaționalismul etc. care pot înșela și produce bizarul fenomen al mancurtizării". Cele două studii ample ale lui Theodor Codreanu, ce alcătuiesc sumarul volumului Dubla sacrificare a lui Eminescu, angajează o polemică deschisă în actualitate cu aceia cărora ideea națională, ilustrată de opera poetică și publicistică a lui M.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși ..." Ziaristul este intrigat nu atât de portretul fizic al lui Dimitrie Cristea, cât de starea lui psihică, mai ales de replicile sale printre care și unele destul de bizare: "Varvara vine peste voi, ziaristule, și poate că eu însumi sunt vinovatul...", dar și de obsesia lui față de cuvântul Varvara care, "atunci când îl pronunța, avea rezonanță pitorească, combinația sonurilor prelungindu-se în ecouri vibrânde ca un tunet surd din altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și notează Dimitrie Cristea în caietul său: "Mă aflu pe punctul de a face o descoperire care mă poate duce către cheia misterului varvarian. Înainte de a fi Mare Duh, Emar-Hud a fost, se pare, chiar om, un soi de înțelept bizar ale cărui opere au devenit astăzi rarisime, dacă nu cumva s-au pierdut irecuperabil..." În felul acesta cititorul este atras într-o fascinantă aventură, care e și o bizară poveste cu iz oriental, cu deducția că învățătorul Rebega este unicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Emar-Hud a fost, se pare, chiar om, un soi de înțelept bizar ale cărui opere au devenit astăzi rarisime, dacă nu cumva s-au pierdut irecuperabil..." În felul acesta cititorul este atras într-o fascinantă aventură, care e și o bizară poveste cu iz oriental, cu deducția că învățătorul Rebega este unicul, probabil, păstrător al unora dintre textele sacre ale înțeleptului, că stabilirea lui Emar-Hud în Varvara a fost un semn ceresc, vestitul pentru știința sa de carte gânditor venind în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și timp, fără putința de a se readuna "într-un unic focar", pierzându-și interminabil identitatea și trăind propriu-zis în oglindă. Din această cauză el pretindea că-și ortografiază numele Emar-Hud, însă varvarienii descopereau profilându-se doar numele Mare-Duh... Aceste bizare note aveau în final trei fraze scrise cu litere de tipar: "Tragedia smintirii lui Emar-Hud, omenirea în primejdie! Trebuie găsită formula lui Lamparia! Aceasta-i singura noastră problemă!" Deși descrierile din debutul romanului par a ține mai degrabă de niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu spital nou, cu două școli generale și liceu, cu două blocuri de locuințe în centru..." Aici află că există și învățătorul Rebega cu niște povești aiurite despre istoria satului, dumerindu-se că acesta are "o imaginație cel puțin la fel de bizară ca și a lui Dimitrie Cristea", iar despre ultimul i se spune că "părea un tânăr inteligent", dar care s-a dovedit a fi în realitate "un tip cam trufaș, dacă nu înfumurat. Mai bine că a părăsit Varvara..." Profesoara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a pus piatra de temelie a cultului eminescian: Titu Maiorescu. Această bipolaritate neverosimilă i se consacră cea mai mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama" îndreptățește mitul Eminescu, cimentat în timp cu apariția altor dărâmători de soclu. Mitul paradigmatic e refăcut de opera eponimă, odată cu tipărirea volumului de poezii din 1883, după ce criticul îl întâmpinase elogios în 1870, cu o intuiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și întârziate, a dat la iveală cele mai bine de treizeci de caiete de cugetări și însemnări din care s-au născut două cărți, și urmează să se mai nască și altele. Pare nu numai romantic, dar aproape năstrușnic și bizar că sub aparența blondină și prizărită a unui tinerel pe fața căruia tuleile abia se transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patriotism, și al răspunsului la neliniștitoarea întrebare hamletiană: A fi azi român sau a nu (mai) fi? la care puțini, ce e drept, au și dat, cum se spune, fel de felurite răspunsuri, care de care mai confuze și deci bizare... Am vrea să putem ilustra cu o exemplificare cât de cât punctuală, demonstrația pe care autorul o face, pe sute de pagini, nu a falsului cultural, în sine, și a " trădării intelectualilor" (ca de atâtea ori în istorie), cât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Harold Bloom. N. Manolescu însă s-a ambiționat să rămână promotorul unui ethos postmodernist, aflat azi în agonie, pe când cercetătorul american reprezintă ethosul transmodernității. Sunt două direcții filozofice diferite și ostile una față de alta, din care motiv a și răsărit bizara struțocămilă literară manolesciană. Autorul ei a preferat această opțiune tocmai pentru că, după cum conchide Th. Codreanu, "s-a lăsat sedus, ideologic, de mentalitatea postmodernistă a distrugerii canonului occidental și, implicit, românesc, atacând chiar "centralitatea" eminesciană, sub pretextul că sintagma "poet național
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]