5,205 matches
-
pînă la capăt în ele. Că țelul lui în viață este de a uita și de a fi uitat. Apoi îi răspund: „-Fără uitare, lumea ar apare în toată atrocitatea sa. Generoasă în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
departe ca să-mi uiți numele. Poate te dor cuvintele și vocea mea!? O, suflete, dă-mi un semn cât de mic din toate puterile tale și vei ști exact cum să exist. Camera mi plânge. Florile se ofilesc de atâta blestem. Fereastra e albă de bocet. Aerul se cutremură-n nopți. Departe, undeva e îngropată o iubire. Cui să-i spun de toate acestea lumești. Cerul în fiecare seară e o sferă îmbrăcată-n haine de iluzii. Îmi face semn să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pârtie de iad, unde lupii s-au ascuns în tranșee de nori, m-au căutat să mă ningă prin timp, dar n-au găsit decât sufletul meu prea alb de iubire. Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea deschide niciodată. Geamurile au florile dragostei despletite una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși. Ei m-au sărutat în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răul de bine, urâtul de frumos și toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă de timp. Viața nu-i decât un zâmbet sincer și bine ascuns în tainele inimii. Nici un blestem nu-l poate ucide, nici măcar trenul despărțirilor noastre ce a uitat să mai șuere în trupurile noastre. Multe amintiri abandonate, amintirea bunicului în nopțile poveștilor când propria noastră fiică le urmărea la nesfârșit tălmăcirea. Plimbarea prin orașe cu ploile toamnelor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai poți ierta în nefericiri așazisele plecări în eternitatea flămândă a blestemului plămădit din seceta adevărului? 20-03-1997, orele 1330 ÎN IARNĂ în amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt condamnată la singurătatea iernii. Fulgii îmi pedepsesc păcatele să nu mai am nimic, nici măcar regrete. Sunt obosită de atâta răutate de oameni. Ei sunt ghețuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neamul îți este amenințat de vecie, nimeni în lume nu aude cântările reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noapte de doruri visătoare, Și-mi plânge-n suflet roua de dureri; Despart din trupuri stele căzătoare Și port destinul albastrelor poveri, Iar viața mea e plină de legende Ce le-au creat preabunii ergumeți Prin baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul alb de rouă. Îți voi purta iubirea în EDEN, Iar sufletul va dăinui în orizonturi sfinte, Cadavrul dragostei va fi-un blestem Ce stăpânește-n trupuri doruri ostenite. Voi fi în ploile ce ți-au adus durere Și-n sânul tău de lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atât de dor și am murit În vântul singuratic și-n furtună, Lăsat-am ura-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e chinul din poeme. Am căutat prin viață și am crezut Că iubirea mi-e freamăt de tăcere Când cerul se preface-n taine de cuvânt Îngenunchez
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
părăsit iubirea când o trăiam ca pe un vers, Și-n zile eu treceam prin ploaia planetară, Îți sărutam în chip, un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca prima oară. M-a părăsit iubirea, și-n blestem chemam O noapte siderală de cuvinte, Să mă nuntească ca pe-un zeu de ani Purtând în plete păsări de veșminte. M-a părăsit iubirea în vânturi de dureri, Și sufletul plângea pe margine de noapte Aveam în brațe, trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos muritor ce în tăcerea din vise mai simte o viață născută din nouri de cer, pe-o furtună de sori. N-am cui să-i cer osteneală-n blestem și-n regatul de umbre un gust de păcat dimineților ancoronate-n dureri cu iubirea de cer, și-n destinul de om chinuit și lăsat să trăiască în timpul uitat de o lume. II Ce suflet nu au și nu pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te preface. Ca o icoană vie într-un ținut lumesc, Atâta îngemănare-n timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal blestem, Mă-amestec în dureri cu amintiri ce zac Și-n zile sunt mireasma din trupul ce-l rechem Să se contemple viața în simfonii acerbe, Când sufletul s-a dizolvat prin nopți, Și au trecut atâtea clipe prin deșuete vorbe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
obosit și au rămas în iluzia arsă a primăverilor. Nmic nu poate fi mai trist decât această avalanșă de suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică fântână de urlet... Am văzut și ritualurile nebunilor cum își căutau prin așternutul de umbre acel pătul de aer unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele albe ucise-ntre blesteme. Am mai lăsat în cimitirul deziluziei un ZEU Să ardă trupurile celor de păcate, Căci veacul nemuriri și-a lui Dumnezeu, E-nchis în nebunia hăului de moarte. Eu nu mai am putere deci Căci sunt în norii de morminte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-un blestem Din neamul vieților amare.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului invizibil - cei mai mulți din sală nu l-au putut vedea, nu au avut cum, se ascunsese În atmosferă -, blestemul rupîndu-se notă cu notă pînă cînd sunetele l-au preschimbat În prinț. Oskar și Jean Baptiste Grenouille, cel pe care Patrick Sskind l-a descoperit fabricînd În Evul Mediu În secret parfumul iubirii, o formulă ce părea definitiv uitată, reînviind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-am gîndit că trebuie să-i aparțină blondului și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin pe-alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imagine, s-a stins Războiului rece și-acum apără drepturile omului explozibil. Ce incendiază mașini și pe bătrîna handicapată la Paris, Bruxelles și Berlin, fără nici o recompensă. Nicio. CÎt de modern sună. Al Qaida. Academia. Aflu că noile intrări DOOM (blestem, În engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă, etalon, asta-i din sistemul metric. De-acolo și concluzionez. Și Î din a. Barbarismele reintră În circuit odată cu apariția pe pistă a vocabulelor din saxona mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o nuntă. Găsește un șofer. Pe drum dă de un mort. Descriere peisaje din Georgia. Culori. Nisip. La fel ca-n Dakota de Sud. În trecere, privește doar copiii și bătrînii. Pe el Îl privește mireasa. DJ gîndește: „femeia ca blestem ?” Și le vorbește ca unor nobili gîndacilor, porcilor, rațelor, nu putea ocoli mireasa. Ni se spune că DJ nu era un seducător, nu a sedus niciodată pe nimeni. El avea o putere. În ochi. Imediat ce le privea, femeile vedeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare din ce în ce mai înceată și mai speriată pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem? — Mâine. — Regret, dar e cu neputință. — Trebuie să mă ajutați. — De ce? — Pentru că nu vrem ca oamenii noștri să creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem? — Mâine. — Regret, dar e cu neputință. — Trebuie să mă ajutați. — De ce? — Pentru că nu vrem ca oamenii noștri să creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem? — Mâine. — Regret, dar e cu neputință. — Trebuie să mă ajutați. — De ce? — Pentru că nu vrem ca oamenii noștri să creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule Maple, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]