5,261 matches
-
și nu avem în conștiință sănătatea, această expresie a organicului ce nu și-a depășit legea lui, depășire ce o întîlnim totdeauna în boală. Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expresie a organicului ce nu și-a depășit legea lui, depășire ce o întîlnim totdeauna în boală. Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
uscăciunii și al umbrelor. Nu există o viziune mai devitalizantă decât aceea care se degajează din arta bizantină, artă de ceruri obscure, de monotonie între sfinți, de inaderență la Eros. Și când te gândești că România a viețuit secole sub blestemul spiritului bizantin! Rădăcinile ultime ale mesianismului rusesc sânt în apocaliptism. Tot ce simte și gândește acest popor depășește categoriile culturii sau decade sub nivelul lor. Incapabil să înțeleagă formele juridice, realitatea statală și tot ce constituie spiritul obiectiv (în sensul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-și urmăresc, pe toate planurile, decât mântuirea lor ca popor, ca rasă, ca neam sau mai știe Dumnezeu ce. Atașarea de lume explică de ce în tot ce au gândit - dar mai cu seamă în tot ce au suferit, în întreg blestemul înfricoșător al existenței lor - n-au conceput și n-au simțit persistent și adânc tentația renunțării. Așa au fost de legați de propria lor soartă, atât s-au afundat în misiunea lor, că n-au tras niciodată concluzia inevitabilă din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ci în febra salturilor. Nu se poate preciza care ar fi acele stadii, înainte de a cunoaște nivelul istoric al culturii respective. Trecerea discontinuă prin ele dovedește că nu există altă salvare pentru culturile mici, decât ieșirea din ele însele, din blestemul existenței lor. Dar, în definitiv, pentru cine este dureroasă problema acestor culturi? Pentru un istoric? În nici un caz. Căci întrucît ar putea să-l doară faptul că anumite țări sânt condamnate, închise lumii, când obiectivitatea lui îi pune la dispoziție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aceeași lipsă de libertate și în celelalte provincii; numai că variațiile peisajului dau iluzia unui joc istoric. Îmi place-n clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora lunecând spre depărtările neamului și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul vecurilor de acest popor și mă-nfioară resemnarea, gemeteleși toate jelaniile consumate-n umbră. Nu aveți momente când auziți trecutul nostru, când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi și se subtilizează într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra decât prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbîcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pământ. Unii spun că e sănătate; ca și cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decât un biet popor? Aceasta este întrebarea. Poetul rus Belîi, plin de tristețe și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autenticității, aceste transformări sânt falsificări. Neavând valoare decât primordialul - suma aceea de elemente telurice și chtonice din aurora unui neam -, culturile populare sânt primitive și reacționare. Rămînîn ele însele. Rostul unui salt istoric este să le elibereze de propriul lor blestem. Va scoate cineva România din ea însăși? Va ieși ea din sine? Lipsește devenirii României un sens ascendent. Schema formală a soartei noastre este orizontala. Ne-am târât în vreme. Popoarele fericite ale Pământului sânt irupții și de aceea soarta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te mâne fatalitatea individuală și interioară, dinamismul demonului lăuntric, dar este o deviere și o rușine antropologică să-ți pui capul sub timp. Ne-a condus vremea o mie de ani. Aceasta nu spune puțin. Fatalismul neamului nostru este un blestem pe care va trebui să-l lichidăm în fulgere. Până în sâmbure să ne lovească scânteierile lui. Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întîrziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dar este întristător scepticismul teluric și subteran al României. Un scepticism suferind, crispat, lipsit de drăgălășie și de eleganță. Abandonarea pasivă soartei și morții; necredința în eficiența individualității și a forței; distanța minoră de toate aspectele lumii au creat acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care, alături de înțelepciunea cronicarilor, constituie rana neînchisă a sufletului românesc. Mai vin apoi doinele ca să dea vibrația lor tânguitoare - și totul s-a sfârșit. În momentul în care România va câștiga gustul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăit, o dorință arzătoare de a-și umple golurile cu o iuțeală maximă, de a se împlini prin salt. Dacă românii ar fi gustat cât de puțin - în trecutul lor - din fructul istoriei, care le-a fost interzis printr-un blestem satanic, rezerva în imitație lua caracter de reprobare sau de distanță stilizată. Cum totul le-a fost oprit, renăscuți la viață au vrut să cucerească totul. Frenezia imitației, în acest caz, are un caracter de imperialism vital, este o dovadă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o originalitate valabilă așa-zisului Orient al nostru. Nu s-a putut observa că sud-estul Europei are o tradiție spirituală dintre cele mai nesemnificative? Aparținerea noastră exterioară și geografică la lumea sud-est europeană a fost unul dintre cele mai mari blesteme. Cerc de cultură de Asie Mică, eredități turcești și grecești în moravuri, agonie de cultură bizantină, incapabilă să ne vitalizeze spiritul, toate alcătuiesc componente ale acestui blestem balcanic, de care va trebui să ne elibereze viitorul. Orientarea spre Orient? Da
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și geografică la lumea sud-est europeană a fost unul dintre cele mai mari blesteme. Cerc de cultură de Asie Mică, eredități turcești și grecești în moravuri, agonie de cultură bizantină, incapabilă să ne vitalizeze spiritul, toate alcătuiesc componente ale acestui blestem balcanic, de care va trebui să ne elibereze viitorul. Orientarea spre Orient? Da, acesta este păcatul nostru, acesta este plaga noastră seculară. Căci nu este vorba de spiritualitatea specific orientală, cu care n-avem nici o afinitate, ci de scursorile mic-asiatice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crește și dă În floare Magnolia Miraculoasă și albă. Asemenea chipului mireselor tinere Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor mei Cu trupul ei rotund de bizar alizeu. Versantul alb La o lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică am trecut prin talcioc Salutari din rai celui ce a inventat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de bizar alizeu. Versantul alb La o lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică am trecut prin talcioc Salutari din rai celui ce a inventat Asemenea pozna plină de farmec Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia Acestor simpatici poeți potlogari. XXX Să te poți aruncă de la etajul zece
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poate și mai mult”. Catastrofă patriotică a declanșat startul În competiția pentru funeraliile naționale: Este În joc proba trădării aproapelui Că partinica rezolvare a celor ce nu sunt cu noi, Sunt Împotriva noastră. Respirația s-a oprit În pustietatea unui blestem misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chiț (adică să nu Încercăm să ne tragem reciproc pe sfoară). În tot timpul cât am lucrat la roaba („rob cu roaba să ne unim!”, vorba imnului comunist „Internațională”), mi-am dat seama că n-ar putea exista chin sau blestem mai atroce pentru un deținut slăbit și flamand decât muncă la roaba; mai tarziu, mi-am dat seama că pot fi altele și mai mari; simțeam de fiecare data cand Împingeam roaba plină cu pământ, În pantă, pe scândurile care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tot ciudățenii. Dacă familia Tăcu este și victima relei credințe În aplicarea legii și a altor mașinațiuni? Acest lucru trebuie să-l dezlege instituțiile abilitate”. La 31 octombrie 2001 În ziarul Obiectiv din Iași personal - Ion N. Oprea - semnăm articolul ,,Blestemul de a te lupta cu morile de vânt”: „Alexandru Gh. Tăcu, poet și mare animator cultural În tinerețe, este o personalitate a urbei. Fost deținut politic, este membru al Asociației Române a Foștilor Deținuți Politici. Luptător anticomunist, dizident cu statut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Justiției; un altul este În formare la Poliția Municipiului; altul suplimentar e În pregătire pentru ceasul când va lua drumul Strasbourg-ului, la Comisia Europeană a Drepturilor Omului. Într-o țară În care mai toate merg pe dos, el tratează blestemul de a te lupta veșnic cu morile de vânt cu Înțelepciune, cu calm, cu speranța. Cum a făcut toată viața”. Revista ,,Spune” de la Iași (prima revista a străzii din România, editata de Fundația Link România Moldavia, Editor Dorian Obreja), 17-30
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem la adresa... Șovăie. — La adresa cui? — Era menționat un avocat. N-a înțeles bine, dar crede că tatăl lui e cel blestemat să fie supus după moarte chinurilor a opt puteri demonice. Augustus se obține să nu zâmbească. Lasă, dragă, să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o dată: — Otravă. Îl fixează cu duritate: — Ai în fața ta toate elementele magiei, și tu îți pui în conti nuare palma peste ochi. Folosirea cadavrelor... Observă fața îngrozită a lui Parthenicus, dar nu-i acordă nici o atenție. — ...tăblița de plumb cu blesteme și, ce-i mai important, o femeie. Vocea ei devine un șuierat amenințător: — Te crezi invulnerabil chiar și în fața otrăvii? — Folosirea magiei pentru a ucide este un delict pedepsit cu cea mai mare severitate, îi răspunde calm principele. Numai că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
palmele muchia de lemn. Își crispează până la durere degetele. Acum ar fi momentul să-l introducă în viața publică pe... pe... Nu îndrăznește să-i pronunțe numele nici mă car în gând. Dacă-l aude Scribonia? L-a legat cu blestem de moarte să-l lase pe băiat în pace. Fără să-și dea seama un surâs firav îi înflorește pentru o clipă pe chip. I-ar putea încă patrona începuturile. L-ar îndruma cu sfaturi folositoare cum să se ferească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care-i venerează ele ar putea fi niște falsuri groso lane. Puse în templu ca să nu se sperie oamenii că s-au pierdut adevăratele însemne ale puterii Romei. Alungă gândul cu mânie și se urnește din loc. Ca un blestem, vocea Claudiei o urmărește: — Locul poartă și acum denumirea de „ascunzătoarea butoa ielor“... Se preface că n-o aude și se îndreaptă spre fundul încăperii. Celelalte o urmează în tăcere. Toate simt atmosfera ten sionată. Curioasă, fetița arată către o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine de ceremonie. Doar se păstrează încă vie amintirea unor blesteme ce au tulburat multe sacrificii. Odată a dispărut partea de sus a viscerelor... Observă brusc un bărbat în fața principelui. Nu este preot, pentru că nu participă la ritual. Îl urmărește în schimb cu atenție pe împărat. Ce naiba caută ăsta aici? Vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
electricitatea... „Nu vă Întreb cum ați reușit să ghiciți”. „Vedeți? Ei se mulțumesc cu electricitatea, ca și cum ar fi un oarecare inginer Marconi. Ar fi mult mai puțin puerilă ipoteza radioactivității. E o conjectură interesantă care, spre deosebire de ipoteza electricității, ar explica blestemul proclamat de Tutankamon. Cum au făcut egiptenii ca să ridice blocurile piramidelor? Erau ridicate stâncile prin zguduiri electrice, erau făcute să zboare prin fisiunea nucleară? Egiptenii găsiseră modul de a elimina forța gravitației, și posedau secretul levitației. O altă formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]