6,391 matches
-
de toate bunurile valoroase: bijuterii, ceasuri de mână, brățări, verighete și bani. Ba și haine. Era imposibil să opui rezistență unei bande organizate. După ce-i jefuiau, se făceau nevăzuți în bârlogul lor. Astfel că cei adăpostiți trăiau și sub teroarea bombelor și sub tirania acestor lepădături sociale care-i deposedau și de bruma de bunuri pe care o mai aveau. Ca atare, Chestura a luat măsuri de apărare a cetățenilor, trimițând la adăposturi polițiști puternici și cu experiență, capabili să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că există anumite tendințe sociale și politice de echilibrare în societăți, care nu pot fi rezol‑ vate din exterior. De exemplu, imediat după 11 septembrie, a apărut teoria că vom scăpa de teroriști, așa cum am scăpat de anarhiștii care puneau bombe la sfârșitul seco‑ lului al XIX-lea și începutul secolului XX. V.A. : Dar cum am scăpat ? Printr-o revoluție bolșevică. A.M.P. : Corect. Cei de la The Economist nu atrăgeau aten‑ ția asupra acestui lucru, pentru că lor li se părea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Bat strada pașii voinicești./ Le-atîrnă soarele șuvițe/ În păr beteală ca-n povești.// Să nu-i mănînci cu căutătura?/ Ard stegulețe ici și ici./ Și ciripesc: Partidul! Ura! (...)// Ca veac de aur și ei s-apuce,/ Să nu-i ucidă bombe-n scrum / Partidu-n luptă ne conduce,/ Iar noi urmăm Partidu-n drum!". Ce minuni puteau publica George Lesnea sau sonetistul Mihai Codreanu, primul, Pentru pace: "Acum dintr-un capăt într-altul al lumii,/ Semnăm pentru pace, semnăm cu avînt,/ Căci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tractoare/ Și-n goana spre mîine de roți și motoare/ Să rîdă speranța ce freamătă-n noi.// Semnăm ca războiul să nu se mai joace/ Zvîrlindu-ne-n bezna sălbaticei uri./ Cu numele noastre minuni se vor face./ Că cea mai năprasnică bombă de pace/ Va fi miliardul de mici semnături.// Și eu printre ele îmi pun semnătura/ Ca javrele morții din urlet să stea./ Ca-n veci să-nflorească spre inimi natura,/ În snopul de raze să cearnă căldura/ Pe seceri, ciocane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Între care, profesorul universitar Nicolae Mărgineanu, fondator de școală în psihologia modernă, era evident că nu avea nici o legătură cu marea finanță. În Adio Europa, cartea postumă, publicată după '90, a lui Ion D. Sîrbu, fost pușcăriaș politic, citim: Adevărata bombă atomică a fost aruncată la Ialta, ea nu a explodat, ea radiază, se întinde, nu mai poate fi oprită, o treime din Europa a fost dată unor comisari cinici, abia ieșiți din cuptorul asiatic al proceselor politice și al luptelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prindem până la urmă ? Însă marfa era destulă, nici nu ajunseseră la sticlele care umpleau peretele întreg din spatele barului, chiar dacă majo- ritatea erau goale și folosite ca ornamente. Surpriza însă avea să vină de la Fernic, care a improvizat pe loc o bombă, luând o sticlă de whisky pe jumătate goală, înmuind în ea o cârpă, cu care se ștergeau probabil mesele, legând-o apoi de capul sticlei, dându-i foc și aruncând-o cu mare forță pe parchet, înspre mijlocul barului. O
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
total. Acum e momentul, le șoptește Fernic amicilor săi. Sărim toți peste bar și intrăm prin ei, dacă se ridică de sub mese, o luăm direct spre ieșire, e singura noastră șansă, că-s debusolați ! Hai, imediat cum arunc a doua bombă ! Nemaigăsind nicio cârpă, Ionel își rupe din cămașa sa, trage tare de la guler și scoate o bucată sănătoasă de material, pe care îl și vâră într-o sticlă de vodcă, tot pe jumătate plină. O leagă iar la cap, îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și pe care nu i-a scos nimeni să mai vadă o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele câteva rute funcționale, unde șinele nu săriseră de la bombe și unde nu se formaseră cratere pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Toți mușchii îi tremurau și nu era capabil să scoată pe gură un cuvânt, doar urlete. Urlete fără sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini și arși. Și gropile imense rămase în urmă de la câteva bombe căzute, în care, dacă te afundai, mai puteai găsi încă resturi de oase. Și cine știe, poate maxilarul unuia, care încă mai purta câțiva dinți, fredonase odată în celebrele localuri elegante vreun tango. O liniște de mormânt. Nici urmă de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înainte. Ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră ; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str.
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și de la soviete leafă Să fii frate cu dușmanu’ Și să-ți zică Sadoveanu ! — Pe Zavaidoc l-au înmormântat la Cernica, era grav bolnav, sărmanul, mai bine că nu l-ai văzut, Cristi. Mai bine că nu l-ai văzut... Bombele i-au distrus casa și a pierdut tot ce avea, ajunsese să trăiască pe străzi. Nu l-a ajutat nimeni, absolut nimeni. Noaptea cânta pe te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pomeni“ electorale. A constituit la rându-i o coaliție cu ciudatul Partid Umanist Român — P.U.R., proprietatea unui magnat al televiziunii și specializat Într-un „du-te-vino“ Între putere și opoziție. Chiar În ajunul deschiderii campaniei oficiale a explodat o bombă: incapabil de a mai face față presiunii, Stolojan s-a retras din cursă. I-a luat locul Băsescu: o soluție de avarie, dar cu un candidat specializat În surprize; câștigase, tot așa, venind din urmă, Primăria Capitalei, În anul 2000
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încep să aibă mai multe etaje și se contruiesc edificii publice demne de acest nume. Cele mai reprezentative sunt Înșirate — firește — pe Calea Victoriei. Teatrul Național s-a ridicat Între 1846 și 1852 după planurile arhitectului vienez Joseph Heft (lovit de bombele germane În august 1944, În loc să fie restaurat a fost demolat — și așa a dispărut Încă un monument bucureștean). Tot pe Calea Victoriei, casa boierească, mai impunătoare decât altele, a lui Dinicu Golescu (1777-1830), bine cunoscut românilor și prin activitatea lui culturală
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Kimball continuă să-și studieze notele înainte să se uite iarăși spre mine. Au existat o serie de articole despre acest incident în presa locală, dar ținând cont de ceea ce se întâmpla în Coleman la ora aceea - falsele alarme de bombe -, atacul asupra domnului Lawrence n-a avut nici un impact real, deși unele voci au încercat să insinueze că atacul ar fi avut cauze antirasiale . - Cauze antirasiale? Și amenințările false? În Coleman? Unde fusesem în decembrie? Fie drogat, fie într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
faptul că Mark Huntington angajase pentru fiul lui un meditator specializat în eseuri, deși băiatul se jurase că n-avea nevoie de meditații. După care discuția a virat spre băieții dispăruți și un bolnav mintal și o nouă serie de bombe în New Orleans, despre alt morman de cadavre, ale unui grup de turiști secerați de o mitralieră chiar la intrarea cazinoului Bellagio din Vegas. Marijuana - care era destul de tare - ne transformase vocile într-o parodie îngroșată, în acea turuială sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
supun unei scheme. Mă supuneam intrigii. Calculam starea vremii. Preziceam evenimente importante. Vroiam răspunsuri. Aveam nevoie de claritate. Trebuia să controlez lumea. Scriitorul tânjea după haos, mister, moarte. Inspirația lui. Impulsul pe care și-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că toată această oroare mă va inflama. Eram în situația în care tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
niciodată.) Cazul a primit, la început, o atenție substanțială din partea mass-mediei, dar pentru că Jayne a refuzat să participe la parada de suferință care i se cerea, presa și-a pierdut rapid interesul. În plus apăreau atâtea orori de ultimă oră - bomba oribilă din Florida, pirații aerului care uciseseră doi controlori aerieni - încât dispariția fiului unei vedete de cinema trecu pe planul secund al viitorului incert al acestei țări. Jayne a angajat un detective particular care să se ocupe în continuare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că-i făcea pe plac, cântându-i arii preferate. Oscar Pursch a murit la Turtucaia În fruntea muzicii sale, pe care un neghiob de comandant o băgase În foc fără camuflaj, astfel că a oferit o țintă ideală inamicului. O bombă căzută În plin i-a rupt un picior și a murit bietul căpitan. În casa lui dădea des concerte cu invitați puțini. Am luat și eu regulat parte, ca amator de muzică ce mă aflu. El la piano și Florica
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mult în ceea ce privește ideea unității europene - idee minată de atâtea contradicții și defazări -, doar că, în cei șapte ani scurși de la călătoria noastră cu garnitura scriitorilor, ne-am ales cu niște angoase în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în misticism, se spune că asupra acestui loc planează un blestem. Scheletul neterminatului sediu de partid fusese ridicat pe ruinele (dinamitate în 1963) unui castel medieval, numit „Citadela Celor Trei Regi”. După război, zidurile vechiului castel, deși puternic avariate de bombe, ar fi putut fi reconstruite și transformate în muzeu, însă un șef de partid, mai zelos, a decis să șteargă orice urmă de „construcție nemțească”, punând temelia acestei clădiri-monstru, care a rămas un simbol al buldozerului comunist. Străzi botezate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
feude” între UVF și UFF pentru controlul asupra unor zone tradițional protestante. În ultimii 30 de ani, comunitatea noastră a înregistrat cele mai multe victime ale violenței printre tinerii muncitori de ambele religii. - Noi cunoaștem Ulsterul mai degrabă datorită asasinatelor, atentatelor cu bombă, luptelor de stradă dintre facțiunile adverse. Dacă te conduci doar în funcție de perspectiva proiectată de mediile de informare internaționale asupra realităților voastre, e greu să-ți imaginezi că există și o viață normală în această provincie a Marii Britanii. Cum arată „normalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să mă asigur că orice viață umană contează.) Nu au existat bătălii propriu-zise în războiul nostru, cea mai mare parte a celor decedați au fost omorâți noaptea de către persoane înarmate, care au intrat în casele lor, sau de exploziile unor bombe, detonate în stradă fără nici un fel de avertisment. A fost o mare frică și multe distrugeri, în special în magazinele din Belfast, dar încă din 1970, când eram la vârsta adolescenței, au existat oameni care revendicau centrul orașului ca loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tavane din sticlă. Tocmai în Belfast! În timpul violențelor, doar inșii care se îndeletniceau cu sticla făceau avere. De fiecare dată când trec pe lângă aceste noi clădiri, mă gândesc cu admirație la cei care le-au construit, nutrind convingerea că epoca bombelor a apus. - Cum vă definiți voi, nativii din Ulster, dincolo de apartenența civilă, în raport cu Londra și Dublin? Există o competiție culturală între cele două centre în Irlanda de Nord? - O întrebare foarte bună. În cea mai mare parte a vieții mele sau, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că militarii sovietici au, de fapt, puterea și că regimul nu o poate vira decât spre radicalizare, în fața reformelor ezitante ale lui Gorbaciov. Apariția „pe tanc” a lui Elțîn și desființarea partidului comunist - bolșevic - al U. Sovietice au fost o bombă în primul rând pentru conducătorii marilor puteri, ce împărțiseră lumea în două și care, printre altele, își bazau nu puține planuri de armament tocmai pe tensiunea dintre „blocuri”!Ă Credința nostră, a scriitorilor, dar și a unei mari părți a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
țări diferite. Palestinienii au inventat chiar și un muzeu de artă vizuală. Net-ul este pe punctul de a înlocui chiar și Organizația noastră muribundă, mă asigură Elias Sanbar, reprezentantul Palestinei la UNESCO. În acest sens, el este, ca și bomba atomică, un factor de egalizare a forțelor și a neuronilor, și el acționează în favoarea celor sub-educați, punând în practică discursul Fericiților. Copiii săraci din taberele palestiniene practică aceeași claviatură, ca și israelienii de vârsta lor. Poate că, în felul acesta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]