5,129 matches
-
dar când ne-am Întrebat ce meserie avem, amândouă am spus că suntem croitorese, gândind că vom lucra mai ușor. Eu am ajuns Într-adevăr la munca de croitorie, Însă mama a ajuns la construcții. Ce Însemna asta? Toată ziua cărau pietre În arșița soarelui, de dimineața până seara. Era acolo un dâmb și urcau cu pietre grele, coborau cu pietre, era un fel de... cum să vă spun... să chinuiască oamenii. Eu am fost mai norocoasă, că am ajuns Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din tren lucrurile; și atunci am știut că asta ne așteaptă și pe noi. Peste patru-cinci zile a venit și rândul nostru: noi am fost a doua serie și ne-au dus pe jos până la gară, ne-au pus să cărăm pachetele... Mama n-a putut să care, și atunci vărul meu a pus un lemn pe umărul lui și pe umărul mamei și așa au dus pachetele. Am intrat În vagon... Totul trebuia făcut, știți, „repede-repede” tot. Au intrat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cei care au intrat În bucătărie au adus pentru fiecare o supă caldă și o mulțime de pâini. Fiecare a luat câte patru-cinci pâini, dar pe drum am aruncat, că era greu să ne ducem pe noi, darămite să mai cărăm și pâinea. După o zi i-am ajuns: nimeni n-a spus că ne-a lăsat acolo. Ne-am dus la Ravensbruck pe un drum care Înainte era deschis. Atâta loc am avut, că numai un picior am putut pune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care selecta m-a Întrebat dacă sunt bolnav, dacă am fost operat, dacă pot să merg 10 kilometri pe jos... Știam de aici ce Înseamnă. Întrebau cine știe să cânte la pian, iae pe cine se prezenta Îl puneau să care pianul... Deci știam că nu-i voie să spui mai mult. Mama a fost trimisă la stânga, iar soră-mea la dreapta. Nu ne-am mai Întâlnit niciodată: au fost exterminați imediat. Când am intrat În lagăr... Știți, Înainte de asta oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bombei atomice, pregătea Încărcătura atomică. Dacă reușea, Marea Britanie dispărea de pe suprafața pământului. Aici am lucrat noi, sus, făceam de fapt calea ferată. Vă dați seama, la germani o șină e de patru ori mai mare decât aici, la noi - o căram patru persoane. Dacă o persoană trebuia să se ridice puțin, atunci toată greutatea cădea pe cel din față sau pe cel din spate, sau pe care era mai Înalt. Nu rezista. Cădea. Atunci cădea șina pe toți, dacă nu aveai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sacii de ciment din vagoane până la locul unde se lucra cu ciment era o muncă foarte grea. Erau perioade când sosea mult ciment, trebuia depozitat, că nu putea fi aspirat În Întregime. Și asta era o muncă foarte grea. Să cari sacii de ciment de 50 de kilograme, un vagon, În depozit... Lucram În două schimburi. De la 6 dimineața până la 6 seara Într-o săptămână, iar săptămâna următoare de la 6 seara până la 6 dimineața. Și mai făceam două ore pe drum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
A avut trei prăvălii În comună, În altă comună a avut acțiuni la o mină de cărbuni... Și s-a născut mama, adică fiică-sa, și s-a căsătorit cu Gross Isidor din Cernăuți, care era șofer și făcea curse, căra cărbuni cu un camion, În cadrul unei societăți. Mama avea un frate profesor. Toată treaba a mers bine. Până În 1944. Aveam relații foarte bune cu toți vecinii, cu toată lumea. În 1944, În luna februarie, din cadrul armatei horthysto-germane, doi foști răniți au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bucăți metalice... Nici șefii, kapo, numai SS-iștii aveau. SS-istul avea programat, zilnic, până la 10 deținuți pe care trebuia să-i execute. Când eram duși la muncă eram escortați de 200 de soldați. Fiecare soldat avea câine. La carieră căram oamenii care erau aruncați, bătuți, fugăriți... Mergeam târâș - care ne sculam bine, care nu... Erau 3-4.000 de oameni care lucrau acolo. Când veneam În sus mergeam grămadă. Am vrut să ne revoltăm. Au tras patru-cinci rafale, la nimereală. Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
funerară e scris numele țării - are și România o asemenea piatră. Am fost aleși pentru muncă. Eu aveam 19 ani. Ca să ne ferim de frig... Lucram la construcții de buncăre, de adăposturi antiaeriene, și sacii de ciment pe care Îi căram pentru aceste construcții erau dintr-o hârtie mai groasă: decupam marginile și le Îmbrăcam ca pe niște pulovere, ca să ne mai ferească de frig. - Asta se Întâmpla deja după Auschwitz? - La Buchenwald. La Auschwitz n-am stat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fost aduse să declare și au fost bătuți. În jur de 20 aprilie ne-am trezit noaptea cu jandarmii, era spre dimineață, cam pe la ora 4... Era voie să avem fiecare câte un bagaj de 50 kg. Nu puteam căra atât. Am luat strictul necesar. Stăteau lângă noi jandarmii. - Cât timp v-au lăsat să Împachetați? - O jumătate de oră, o oră... Aveam rucsacul făcut, eram pregătiți. Deci știam că va urma ceva. Am Închis casa. Aveam un câine frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că nu ne Întâlnim acolo... Nu, nu veneam sub nici o formă. Și așa am plecat spre casă. Am ajuns de la Carei la Cluj, apoi la Târgu-Mureș cu un rucsac În spate, doi bocanci foarte mari, de ski pe care Îi căram după mine... Aveam toate actele. Aveam un rucsac de armată maghiară, uniformă franceză, o șapcă... La Târgu-Mureș - unde să mă duc? Că, normal, nu eram din oraș. Când cobor intru În vorbă cu o fată cam de vârsta mea: „Unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Trebuia să mergi cu lopata, descărcai din vagoanele alăturate cimentul, dacă era În vrac - sau, dacă era În saci, Îl duceai pe umeri unde se făceau depozitele intermediare. Iar de acolo fie Îți punea sacul În spate, fie că Îl căra cu lopata până Îl Încărca În niște lădițe, care erau dimensionate pentru zece kilograme de ciment. Și le puneai pe spate și urcai niște trepte, cred că erau 20-30 de trepte, poate mai multe, până la gura malaxorului, unde aruncai cimentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
brut răsturnate În gări. Nu totdeauna. Mai respirai puțin. Mai vedeai altă lume, că nu te puteau ține cu ochii Închiși În gări. Vedeai și oameni care urcau În trenuri, mergeau... Respirai. De acolo, mergeam În niște orășele apropiate la cărat moloz și cărămizi. Le sortam. Și veneau alții, care le duceau pentru refacerea orașelor. Iar mai vedeai un cartof, ceva.... - V-ați Întâlnit cu populația civilă? - Nu mă Întâlneam cu ei, dar Îi vedeam. Nu puteai, că la anumită distanță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmbrăcat, se vedea că este o oficialitate a lagărului, după care venea, de obicei dintre Stubendienst, cel mai important, apoi urmau patru oameni, care nu erau dintre noi, sau poate că erau dintre Stubendienst, nu-mi mai aduc aminte, care cărau două oloaie mari de tot. În aceste oloaie mari era celebra Dorrgemuse. Ce era Dorrgemuse? Nici până astăzi nu știu ce era. Era o fiertură făcută pe bază de sfeclă furajeră. Cred că mai erau și alte lucruri În ea, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
minereul și Încărcam vagoneții - extrăgeam sarea și o Încărcam În vagoneți. Când s-a terminat toată treaba asta, ne scoteau afară și pe aceeași rută mergeam Înapoi În lagăr. În lagăr mâncam, mai făceam ceva treburi de lagăr, la nevoie căram pietre, dacă nu se putea altceva, după care ne culcam. Nu exista altceva. Și, bineînțeles, Înainte de plecare și la venire, apelul. Dar apelul era rapid, nu mai ținea mult, că nu aveau ei timp. - Câți erau În lagăr? - Păi, eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
citat de Lewis, Herbert S. (1998), "The Misrepresentation of Anthropology and its Consequences", American Anthropologist,100: 716-731. 219 Înafara căreia nu există nicio salvare (Gen 6:14-22). Isaac îngrijind lemnul pentru sacrificiu (Gen 22:6) are același tâlc cu Isus cărându-și crucea, cordonul purpuriu din fereastra lui Rahab (Ios 2:18-21) prefigurează sângele cristic etc. Acestea sunt ilustrații pertinente ale teoriei hermeneutice. Urme ale tipologiei apar (Rom 5:14) când Paul îl aseamănă pe Adam cu venirea lui Cristos, unul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zis noi, bucuroși de sfaturile și măsurile igienice competente ale primului. Bă, acum duceți tineta la canal și hârdăul la apă. Aceste noi cunoștințe și deprinderi vor constitui coordonatele comportamentale pe durate lungi de viață. Deținuții de drept comun au cărat baloții înjurând toți porcii printre dinți și pe cei care-i puseseră la această muncă. Apoi am spălat, am văruit și am șters cu gaz dușumelele, ușile și ferestrele. Am primit pături vechi, roase și împuțite, apoi ne-am despăducheat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cei ce le comandau administrației nu știau cine era executantul. Aflând, puteau crede că Dumnezeu dă prilej de pocăință acestui suflet tulburat de crima paricidului. I-am văzut a doua zi după mutarea lor. Când duceam tineta la canal își cărau bagajul din Secție: haine, tablouri, icoane etc. Biroul gardianului deveni și depozit de materiale. Faptul ne-a surprins pe toți frații din celulă. Sile era plăcut la înfățișare, de statură potrivită, elegant în ținută și mișcări (nu purta haine de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ighiu. Băltirea provoca pagube viilor și culturilor din acea regiune. Inițiativa a avut-o părintele Oțoiu. La adâncimea de 2-2,5 metri, străpungând stratul de argilă, s-a turnat în șanuri late de 1-1,5 metri piatra ciclopică și balastul cărate de săteni ziua și noaptea cu carele. Drenarea apelor s-a realizat pe mai bine de un kilometru, spre o vâlcea care aduna și alte izvoare. În urma lucrărilor s-au obținut terenuri de mare productivitate. Oamenii din satele învecinate cereau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ani de la război, sfintele oase, făuritorii României Mari, eroii noștri sunt mâncați de fiarele sălbatice în pădure, și-ar întoarce capul cu oroare și ne-ar disprețui pentru totdeauna, ca pe un neam de nemernici. După o muncă a tineretului, cărând pietre și ciment în spate, de la kilometri, acest mausoleu este aproape gata. Acum s-a întâmplat infamia care ne sângerează inimile și ne umple ochii de lacrimi. Domnule General, dumneavoastră care ați comandat aceste oase, acum fără glas, veți lăsa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împușcați în masă. După două ore de așteptare mută și înfrigurată, a intrat în curte o comisie de ofițeri de securitate însoțiți de ofițeri juriști, urmați de un alai de grefieri civili. Câțiva milițieni, au adus trei mese lungi, alții cărau teancuri de dosare pe care le așezau într-o anumită ordine. Cineva a lansat în șoaptă zvonul: „Condamnații la moarte vor fi...”, dar nu s-a mai înțeles ce a vrut să spună, căci unul dintre ofițerii juriști a strigat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lanțuri la picioare și am fost urcați în autoduba închisorii. În afară de cei patru milițieni cunoscuți erau doi securiști veniți de la București, îmbrăcați civil. Duba, prea mică, era oblonită; ferestrele erau zugrăvite numai pe exterior, iar pe ea scria pâine. Duba căra „pâinea morții”; moartea cerea neamului ca plată jertfe făcute cu conștiința participării trupești la jertfa trupului lui Hristos, pentru a-i imprima stigmatele Lui. Milițienii s-au urcat în anticamera dubei, iar securiștii lângă șofer, nu înainte de a ne preveni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fusese săpat un șanț de 0,6-0,7 metri și adânc de 1 metru, în care echipa de instalatori trebuia să pozeze niște conducte. Pentru traversarea lui pusesem un panou de schelă peste șanț, lat de jumătate de metru. Am cărat fiecare câteva roabe de mortar, ca să nu înghețe afară și să nu ne prindă întunericul. Domnul Nicolae (așa mă adresam oricui, pentru mine toți erau domni, nu tovarăși), nu și-a putut ține echilibrul pe podeț și a răsturnat mortarul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de pietre mobile care se rostogoleau, în timp ce fiecare val, izbindu-se de țărm, mă înh\ța de spate. Am înghițit multă apă și m-am tăiat la picior. Am găsit grămăjoara de lemne pe care le abandonasem și le-am cărat acasă. Mi-era foarte frig, dar eram prea ostenit ca să-mi aranjez o baie în cada de jos, care s-a dovedit a fi din fontă. Nu merită să cari apă clocotită în baia de sus. Mi-a dat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
grămăjoara de lemne pe care le abandonasem și le-am cărat acasă. Mi-era foarte frig, dar eram prea ostenit ca să-mi aranjez o baie în cada de jos, care s-a dovedit a fi din fontă. Nu merită să cari apă clocotită în baia de sus. Mi-a dat prin gând că dacă aș lega o frânghie solidă de balustrada metalică a treptelor de la turn, le-aș putea folosi chiar și pe vreme aspră; și dac-aș găsi ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]