5,189 matches
-
foarte original, dar și foarte vițios. Nu făcea sat nicăieri, ori în ce slujbă erea numit nu trecea mult și trebuia să facă o boroboață. Erea ceea ce se cheamă un adevărat papugiu de București. Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin cafenele, maidanuri și alte localuri clandestine ale orașului, încercase de toate: fusese actor, ziarist, funcționar etc. Vorba lui: numai popă nu fusese. Bineînțeles că a sfârșit prost, răpus de mizeria fiziologică; a murit tuberculos. Dar mai-nainte cu câțiva ani de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lui la Văcărești, după ce am plecat. Spiritul revoltat al nostru convenea de minune naturii lui fără disciplină, de aceea, cum am plecat noi, a plecat și el. A venit după noi - deși era sărac lipit - și s-a instalat la Cafeneaua Regală, ținută de către un evreu, Roth, mai târziu administrator al mai multor ziare. Rolul lui Manovici era să constate gradul de inanițiune al membrilor Societății și dreptul lor la un capuținer cu un corn. Iată procedura. Când un membru se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de către un evreu, Roth, mai târziu administrator al mai multor ziare. Rolul lui Manovici era să constate gradul de inanițiune al membrilor Societății și dreptul lor la un capuținer cu un corn. Iată procedura. Când un membru se prezenta la cafenea și cerea un capuținer gratuit, Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
etc. etc. Pe lângă capuținiști erau și „inimile generoase“. „Inimile generoase“ erau acei studenți cu dare de mână care apăreau, din când în când, pe la Regal și ne invitau la masă. Când o „inimă generoasă“, bine cunoscută, se ivea în ușa cafenelei era o furtună de aplauze și aclamări. Apoi, fără a mai pierde timp, luam „inima“ pe sus și intram cu ea buzna în câte un birt de mâna a doua ori a treia. îmi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu apare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a treia. îmi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu apare cu un prieten al său, anume Borcănescu. Era un băiat timid, bun băiat de altfel, și cu parale. Maimarolu îl cam pusese în curent cu situația când l-a adus la cafenea. Îi spusese că va trebui să invite la masă pe câțiva capuținiști, fiindcă așa e tradiția. Borcănescu a primit condiția cu bunăvoință. Dar nu credea că i se va întâmpla ce i s-a întâmplat. în ziua în care s-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de capuținiști care i au mâncat și urechile. Pentru cafegiu, Societatea capuținiștilor a fost o calamitate. Ședințele se țineau de mai multe ori pe zi în jurul unei mese mari rotunde, iar zgomotul era infernal. Unul câte unul, clienții au părăsit cafeneaua, așa că, în cele din urmă am rămas numai noi. într-o zi, cam pe la ceasurile 10 dimineața, apare în sfârșit un neamț ca de vreo 50 de ani, cu părul lung și cu ochelarii după urechi. Omul cere o cafea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia era un centru studențesc foarte vesel. Studentul Sabin și alții își făceau zilnic farse. De pildă: dacă un bolnav era adus
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Bonciu, o figură cunoscută a Iașului. Via lui de la capătul Păcurarilor, la Uricani, era și mai cunoscută prin vinul bun pe care-l producea. Tot atît de cunoscut era și cupeul cu un cal, cu care se ducea zilnic la cafeneaua Traian, din Piața Unirii, la partida lui de șah. În casa lui din Iași, de pe strada Păcurari, s-a celebrat cununia. Mama mea, nu știu cum era. Eram prea mic ca să-mi dau seama. Se pare că avea mult talent pentru pian
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la etajul 3. Camera avea un pat dublu și un cabinet de toaletă. Prima zi la Paris am petrecut-o stînd de vorbă cu prietenul meu, care cunoștea deja ceva din Paris și am luat prînzul împreună cu el, într-o cafenea din Place Blanche. Spre seară, animația din cartier devenise din ce în ce mai mare, mai zgomotoasă, multă lume, bărbați și femei de toate vîrstele. Toată după-amiaza ne-am plimbat pe jos de-a lungul bulevardelor, așa-zise exterioare, din Montmartre. Pe la 10 seara
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cînd un profesor mai vesel făcea o glumă în timpul expunerii lecției, chinezii, care erau grupați în fundul sălii, începeau să rîdă numai după cîteva momente, cînd rîsetele întregii clase încetaseră deja. Studenții români erau numeroși și se înmulțeau în fiecare an. Cafeneaua Soufflot, la colț între bulevardul Saint Michel și rue des Ecoles, era locul preferat de întîlnire al românilor. Cafeneau semăna mult cu cafeneaua Capșa din București, adică o sală lungă, cu banchete și mese de o parte și alta și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
momente, cînd rîsetele întregii clase încetaseră deja. Studenții români erau numeroși și se înmulțeau în fiecare an. Cafeneaua Soufflot, la colț între bulevardul Saint Michel și rue des Ecoles, era locul preferat de întîlnire al românilor. Cafeneau semăna mult cu cafeneaua Capșa din București, adică o sală lungă, cu banchete și mese de o parte și alta și cu intrarea prin colțul străzii. Stîlpul cafenelei era Niță Jinga. Un mucalit, fonf, urît, dar destul de șmecher ca să se bage sub pielea oamenilor
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Michel și rue des Ecoles, era locul preferat de întîlnire al românilor. Cafeneau semăna mult cu cafeneaua Capșa din București, adică o sală lungă, cu banchete și mese de o parte și alta și cu intrarea prin colțul străzii. Stîlpul cafenelei era Niță Jinga. Un mucalit, fonf, urît, dar destul de șmecher ca să se bage sub pielea oamenilor. Nu era student. Venise la Paris, adus dintr-o glumă. Într-o zi la București, înainte de primul război mondial, la Cafeneaua Capșa, unde Jinga
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
colțul străzii. Stîlpul cafenelei era Niță Jinga. Un mucalit, fonf, urît, dar destul de șmecher ca să se bage sub pielea oamenilor. Nu era student. Venise la Paris, adus dintr-o glumă. Într-o zi la București, înainte de primul război mondial, la Cafeneaua Capșa, unde Jinga era nelipsit, doi cheflii români, bogați, care cunoșteau Parisul mai bine ca Bucureștiul, îi spun în glumă lui Jinga: "Mîine la ora 1 plecăm cu trenul de Arad la Paris. Hai, vrei să vii cu noi?" Jinga
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în Cartierul Latin. Trăia din diferite servicii și făcînd diverse comisioane. Jucătorii la curse de cai, cînd nu puteau merge pe cîmpul de curse, îi dădeau lui bani ca să joace pentru ei, Jinga fiind nelipsit de pe toate hipodroamele. Mai era cafeneaua La Source, chiar pe bulevardul Saint Michel. Acolo era stîlp Constantin Vișoianu. Banca Blank avea o sucursală în place Vendôme. Prin ea primeam banii din țară, pe baza unui schimb acordat de Statul român pentru studenți, mai avantajos decît cursul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dispoziția acestuia ziarul Cuvîntul, desfășurînd o intensă acțiune propagandistică în favoarea lui Carol, deoarece o considera ca un bun prilej pentru realizarea nemăsuratei lui ambiții de mărire și îmbogățire. Zeci de emisari și de trepăduși aleargă de colo pînă colo, din cafenea în bodegă, ca să lase cu îndemînare cuvîntul prielnic pentru marele nedreptățit. Mihail Manoilescu, mereu în căutarea aventurii menite să-i satisfacă nemăsurata vanitate, devine și el "carlist". Proaspătul conspirativ cade ușor în mîinile poliției. Se găsește asupra lui un cifru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aminte de atmosfera care domnea, de fiecare dată în biroul său. Un fum de țigări să-l tai cu cuțitul, iar încăperea plină cu prietenii lui de la Iași Lăzărescu, Voinea, Panopol, Ianoliu, frații Zipa vorbind tare și rîzînd ca la cafenea. Se vedea că numai de mersul serviciilor polițienești nu era cineva acolo care să se ocupe. Mai era la Victor Iamandi nemulțumirea că nu putea dispune de fondurile bănești de la ordinea publică, O. P. cum i se spunea pe scurt
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pline de lume, de unde de abia vedeai cerul din cauza înălțimii clădirilor, extrem de luxoase, cu porți de bronz, iar prin mijlocul străzilor miile de automobile goneau cu viteze de curse. În Times Square, zi și noapte, totul era deschis: magazine, restaurante, cafenele, teatre, cinematografe, iar pe frontispiciul ziarului New York Times, o bandă luminoasă în continuă desfășurare dădea știrile din toată lumea din clipă în clipă. Times Square era inima frenetică, tumultuoasă, explozivă a Manhattan-ului. Erau 35 de teatre într-un raion de cîteva
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
n-a găsit nici cel mai mic indiciu privind existența lui Hitler în Argentina; mi-a înșirat toate localitățile și toate ungherele pe unde a umblat. Răspunsul a fost că informațiile mele erau la fel. Totul era o născocire de cafenea. L-am autorizat să comunice lui Stupineanu părerea mea. Stupineanu a rămas pentru mine o enigmă. Mai înainte de a-l cunoaște, în țară, n-am știut cine era și de unde venea puterea lui. De atunci, am căutat să aflu noutăți
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
obolul la jocuri societale de tipul bîzei, fazanului, șepticului, lecturii presei literare, ascultatului Europei Slobode. Întrunirile aveau loc în garsonierele de pe Corabia Nebună, din Cartierul Latrin al Nicolinei, sau în Casa lui Cang de pe Moara de Vînt... (Luca Pițu, La Cafeneaua hermeneutică, București, Nemira, 1998) CORESPONDENȚĂ AUREL DUMITRAȘCU GELLU DORIAN (1980-1990) 1980 Borca, 16 noiembrie 1980 Te salut, Gellu! Cu toate gîndurile bune! Gînduri pe care, cred, le știi bine de mult timp. Ne-am obișnuit să ne revedem din cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cam tot cele cade prin poșta electronică, cu colaboratori de toată mâna. Excepții de la acest talmeș-balmeș revuistic sunt puține. Între ele, aș cita câteva: Poesis de la Satu Mare, sub oblăduirea lui George Vulturescu, Însemnări ieșene, redactor-șef Al. Dobrescu, Argeș și Cafeneaua literară de la Pitești, Steaua de la Cluj-Napoca, România literară, Limba Română (Chișinău), Ateneu (Bacău) și poate alte două-trei. A.B.Cum arată o zi din viața dvs.? Ce aveți pe masa de lucru? Depinde de perioada scrierii sau nu a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de seamă, am participat la diferite colocvii, dezbateri, lansări, cum vi s-a părut această ediție și cu ce a venit nou în acest an? Ni se potrivește totul aici: Iașii cu ramele umbrelor vechi ale Junimii, străzile cu terasele cafenelelor unde, de fapt, se-ntâmplă/ continuă "convorbirile literare". Chiar și epitetul lui Eminescu de "epigoni" ai celor de ieri: îmbătrânim pe pagini bătrâne, visătorind pe pagini noi... Ideea de-a rememora fondatorii Junimii Convorbirilor literare trece dincolo de didacticismul universitar: prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
monede... Erau/sunt instituții "fără fond" a trebuit să dau un conținut acestor "forme fără fond", și asta am făcut-o, dându-le o componentă culturală prin racordarea la valorile naționale, chiar și prin...Poesis (revistă, Festival Internațional de poezie, cafenea literară, colocvii). Nu poți face carieră în cultură dacă nu ești purtător de cultură: în ea te regăsești, cu talentul tău, cu creația pe care o adaugi tu. Nu mă regăsec decât în poezia mea: "...Eu unul urc pe Pietrele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri? întreabă el. De cuțit... Bine, zise el aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în mână și dintr-o dată se văzu în luciul ei: era o bubă, o ciupercă cleioasă de puroi. Ești Borges, râse. Numai tu crezi că excrementele umbrelor din oglinzi spun ceva despre moarte... Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
român alege de cele mai multe ori viața între halbe și sticle de votcă. Nu sunt un sfânt, nici măcar un ins cu vocație monahală, dar sincer mă îngrozesc să constat că nenumărați confrați pot fi găsiți cu regularitate la restaurant sau la cafenea. E adevărat, la restaurant se consolidează gloriile, acolo se fac alianțe și coterii. În ținuturile noastre, spiritul de gașcă e covârșitor. Mulți cred că de la Capșa se ajunge mai ușor în Academie decât de la bibliotecă. Sunt prietenos din fire și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mărășanu, se vede limpede, a profitat enorm de contactul nemijlocit, frecvent, spontan, cu manifestările multiple și fascinante ale vieții. Și mai adăuga Pompiliu Marcea: profesiunea de reporter își vădește consecințe din cele mai profitabile, mai ales în comparație cu letargia și sterilitate cafenelei. Cel care scrie o astfel de poezie, se cuvine să intre, fără complexe, în rândul poeților demni de interesul nostru. Constat că te-ai pregătit serios pentru dialogul nostru: mă bucură faptul! A.B.Mulțumesc! Dar, unde și când ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]