4,453 matches
-
când pe celălalt. Fără a scoate vreun sunet, își privea soția cu o nedumerire de străin. Nu pricepea de ce un bărbat, la un eveniment ca acesta, nu are voie să fie într-o stare euforică!? Deși Olga îl sfătuia cu calm să plece acasă, el ținea cu tot dinadinsul să-și vadă copilul, să se bucure și el... era doar tată...! Cu greu îl convinse Olga că cerința lui nu poate fi îndeplinită, cel puțin deocamdată. O asistentă ce se afla
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Stelele ar putea fi confundate cu metafore cu strălucire albă, metafore născute în naivul timp al paleoliticului când un om alb ca lumina stelei a zărit o floare ce colora chipul unei fecioare, undeva la malul unui lac împânzit cu calm. De ce nu ne-a fost dat să fim pietre în albia unui râu, să fim veșnici cu adevărat? Trupul nu rămâne pentru a ne compara viața cu a altuia. E bizar cum el, cel frumos, cel care transformă lumea într-
ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
urma să ne Îmbarcăm amândoi În noua etapă a vieții noastre și cât eram de norocoși că o vom face Împreună. Nu ne grăbeam Însă deloc să ne Întoarcem acasă, parcă simțeam că asta avea să fie ultima perioadă de calm dinaintea nebuniei, așa că ne-am prelungit prostește vizele la Delhi, să ne mai bucurăm de câteva săptămâni de hălăduială prin peisajul exotic al Indiei. Ei bine, nimic nu retează mai drastic ideile romantice decât dizenteria amibică. Am rezistat timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta. Începusem să mă plictisesc de jocul ăsta, zău așa — Emily, nu am văzut-o niciodată până acum și numele ei Îmi este necunoscut. Vrei, te rog, să Îmi spui cine e? am Întrebat-o, străduindu-mă să Îmi păstrez calmul. Partea interesantă era că, În fond, puțin Îmi păsa cine era fata aceea, dar era limpede că Emily nu avea de gând să renunțe la toată povestea asta Înainte de a mă face să mă simt o ratată totală și absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
n-a văzut Încă În ce hal muncești. Cel puțin, sper că n-o să te concedieze - ai cel mai mișto loc de muncă din lume! I-am aruncat o privire Încărcată de suspiciune și m-am străduit să-mi păstrez calmul. — Vorbesc serios, zău, a continuat ea. Ei da, individa pare greu de mulțumit și e cam Într-o ureche. Dar cine nu e? Oricum, te alegi cu toate alea pe gratis: pantofi, cosmeticale, coafuri și haine. Haine! Cine naiba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe punctul să scriu toate astea Într-un e-mail de răspuns, când mi-am auzit strigat numele. — Andrea! E pe drum. E aici În zece minute, m-a anunțat Emily cu glas tare, străduindu-se foarte evident să-și păstreze calmul. — Ăăă, poftim? N-am auzit ce ai... — Miranda e În drum spre birou chiar În clipa asta. Trebuie să ne pregătim. În drum spre birou? Parcă ziceai că nici nu vine În țară până sâmbătă... — Ei bine, s-a răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
merg imediat la ea. — Andy, se simte bine. A fost arestată. Vorbea pe un ton liniștitor, de parcă anunța un părinte că progenitura lui nu va putea trece de clasa a patra. — Arestată? A fost arestată? Am Încercat să‑mi păstrez calmul, dar mi‑am dat seama prea târziu că urlam. Tata a intrat pe ușă târând după el un cărucior uriaș care părea gata‑gata să se prăbușească sub greutatea cutiilor puse alandala pe el. — Cine a fost arestată? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În timpul orei. — Păi, ăă, Miranda, am sunat la toate numerele pe care le avem și pare a nu se afla la nici unul dintre ele, am reușit să Îngaim. — Ei da, bineînțeles că nu se află! Aproape că urla deja, iar calmul acela al ei prețios și calculat era pe cale să se năruiască. A inspirat exagerat de adânc și a rostit pe un ton sacadat: — Ahn‑dre‑ah. Îți dai seama că domnul Lagerfeld e la Paris săptămâna asta? Aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reușesc să... Că acolo găsești dacă am avut vreun articol pe tema asta. Doar nu pot să țin minte pe dinafară fiecare cuvințel pe care l‑am publicat vreodată, nu? Am inspirat adânc și m‑am străduit să Îmi păstrez calmul. — Încântătoarea voastră centralistă mi‑a făcut legătura cu tine pentru că lucrezi În departamentul de arhivă. Așa că s‑ar zice că, de fapt, chiar este treaba ta să ții minte fiecare cuvințel. — Ascultă, dacă aș Încerca să găsesc toate articolele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum merg treburile? Vocea ei era deja dincolo de batjocură: era incredibil de disprețuitoare, părea la un pas de a‑mi vorbi pe silabe, cum te‑ai adresa unui bebeluș. Ți‑l aduc imediat, am declarat eu cât am putut de calm și am ieșit În tăcere din birou. — Oh, și, Ahn‑dre‑ah? Mi‑a sărit inima din piept, iar stomacul meu s‑a Întrebat dacă va fi În stare să suporte o nouă „surpriză“. — Mă aștept să fii diseară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oficial pentru acordarea unor premii, unde Miranda probabil avea de gând să stea numai cincisprezece minute, ca de obicei, Înainte de a țâșni afară din cauza plictiselii. — Iartă‑mă. Ai spus cumva discurs? — Da. A Închis cu grijă publicația, a Împăturit‑o calm În două, după care a trântit‑o furioasă pe covor, mai să‑l nimerească pe unul din cei doi, Îngenuncheat În fața ei. — De ce dracului nu am fost informată că voi să primi un nenorocit de premiu la dineul de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot spui? Ce fel de accident? Ea făcuse deja trecerea la stilul mamă-Îngrijorată și se străduia vizibil să Își păstreze vocea normală și cuvintele raționale, probabil ca urmare a sugestiei tatălui meu de a‑mi transmite mie un sentiment de calm și control. Un accident de mașină, scumpo. Unul foarte grav, mă tem. Lily era la volan - și mai era un bărbat cu ea În mașină - cineva de la facultate, parcă că așa mi s‑a spus - și ea a virat undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu acel Îmi amintești de mine la vârsta ta, mi‑am dat seama că nu putea fi ea. Am făcut repede numărătoarea minutelor scurse de atunci: unul pentru ca Miranda să Închidă gura care Îi rămăsese căscată și să‑și recapete calmul de dragul Tocătorilor care se uitau la ea, un altul ca să‑și găsească celularul și să o sune acasă pe Emily, un al treilea ca să‑i transmită toate detaliile sordide ale accesului meu neașteptat de mânie și un ultim minut pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri ce nu au alt rol decât acela de a artificializa, de a decanta orice imixtiune a naturii; privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Timid În fond, romantic și platonic iremediabil, vrea femeia doar ca s-o țină de mână și ca s-o mângâie Într-una. E opus lui Vasile. Câteodată, mă făcea să țin la el, să-l iubesc pot spune, dar calmul lui față de mine, alături de agitația față de Edith mă exasperau. Nici nu știu ce să cred. Totuși, În mine exista credința că voi descoperi ceea ce Îi lipsește lui Eugen și, dacă merită, voi repara totul În favoarea mea. A fost o lecție de neuitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
calitate; este chiar omul fără calități, care mai poate fi numit și cititor“, p. 436), după cum e imposibil ca inițiala M. să fi fost aleasă la Întâmplare de către autorul M.M.! ș...ț „Sfârșitul posibil“ al romanului bruschează cu bune efecte calmul de până atunci al curgerii celor două jurnale, deja trecute peste pragul prolixității. Sugerată Într-un sens prea vag, „metafizic“, Încă din primul pasaj al jurnalului lui A. („Trebuie să scriu pentru că viața mea ș...ț se poate opri aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se vinde deloc, deși e scris superb, fiindcă cititorii de azi nu mai sunt capabili să guste verva stilistică și spiritul polemic, ci umblă numai după crime și scandaluri, că... ― După vreo oră de discuție mi-am pierdut și eu calmul! făcu Gogu cu mândrie. M-am sculat, mi-am înfipt mâinile în buzunar și am declarat ritos: "Nu vreau să știu nimic! Doresc să fiu satisfăcut, altfel!..." Atâta a fost suficient. L-am dat gata. Zice: "Bine, coane Gogule, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ascultă, Jenică, știi bine că eu nu-ți permit să-mi faci mie morală! Nici acuma, și niciodată! Să fim înțeleși! Așa că ar fi mai bine să-ți vezi de... Lenuța ta și să ne lași pe noi în pace! Calmul și energia ei deconcertară pe Jenică. Își pierdu cumpătul. Bâlbâi ceva, puse chibriturile pe noptieră și în sfârșit, cu un ton fals de superioritate și poruncă: ― Lasă că vom mai vorbi noi împreună... Acuma însă aide, imediat să te îmbraci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu rămase să ducă pe avocatul Stavrat. ― Aș vrea să plec acuma! zise Nadina cuprinsă deodată de mai mare frică. Trebuie să plec!... Nu mai vreau să dorm aici! Mi-e urît! ― Fiți liniștită, coniță! îi răspunse arendașul cu un calm ce răspândea o undă de încredere. N-aveți nici o teamă!... Oamenii noștri sunt cuminți!... De altfel, v-a spus și domnul prefect... ― Din păcate, prefectul dumitale e cam idiot și îngîmfat, observă Stavrat. Dacă ar fi după asigurările lui... ― Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de slăbiciune. Astfel s-a încurajat îndrăzneala celor ce încă șovăiau. Ceea ce vroise să încerce Grigore a încercat Boerescu. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. Ascultă relatările celor trei cu un calm, parcă nici n-ar fi fost vorba despre averea lui prefăcută în cenușă. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. Când s-a prins de veste, ardeau toate și flăcările cuprinseseră hambarele și grajdurile. Oamenii curții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comunei? ― Noi n-avem primar în sat, fiindcă ținem de Amara... Pe Baloleanu nu-l mai interesa răspunsul preotului. Se întoarse spre primul-procuror și-i vorbi despre Nadina și Grigore, plîn-gîndu-i pe amândoi deopotrivă. ― Și totuși trebuie să ne păstrăm calmul, să ne stăpînim! oftă dânsul întristat și demn. Înainte, la datorie. Coborî în uliță morfolind în minte cuvântarea ce voia s-o țină țăranilor adunați în fața ruinelor rămase din conacul lui Gogu Ionescu. Era hotărât să-i mustre sever, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una în dreapta și alta în stânga șoselei, oprindu-se apoi la o distanță numai de vreo sută de pași de gloatele țărănești. Intre ele, pe șosea, apărea trăsura prefectului Baloleanu, escortată de maiorul călare. ― Calm, domnule maior! Să nu ne pierdem calmul! bolborosi Baloleanu, foarte galben, coborând șovăitor din caleașcă, urmat de primul-procuror, care părea cel mai liniștit dintre toți. ― Cum ordonați dumneavoastră, domnule prefect! făcu maiorul Tănăsescu, agitîndu-și atât de vijelios cravașa cu mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo caraghios, deși el are toate puterile și toate răspunderile. Începu să explice procurorului că maiorul și-a depășit rolul și că el nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniștea adevărată, ceremonia cea mare. Și din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i ținuse sufletul într-o neputință dureroasă de a se orienta, parc-ar fi plutit într-o lume ireală. ― Ascultă, Leonte, după-amiază vom face înmormîntarea... Calm, ca și când ar fi fost vorba despre lucrurile cele mai obișnuite, dădu logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei Iuga erau îngropate împrejurul bisericii de la Amara. Ultimul mormânt îl construise Miron Iuga. Într-însul odihnea de câțiva ani soția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]