4,790 matches
-
că am ațipit cu vreun ceas înaintea sosirii lui și m-am văzut într-o cameră (dar nu într-a mea). Camera era mai mare și mai bună decât a mea, mai frumos mobilată, luminoasă; un dulap, o comodă, o canapea și patul meu, mare și lat, acoperit cu o plapumă din mătase verde. Dar în această cameră am remarcat un animal îngrozitor, un monstru. Era ca un scorpion, dar nu scorpion, ci mai respingător și mult mai groaznic și, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să calc; patul îngust, de o singură persoană, din colț, ocupa grozav de mult loc; restul mobilierului era alcătuit doar din trei scaune cu mormane de zdrențe pe ele și dintr-o masă foarte simplă, de bucătărie, împinsă într-o canapea veche, tapițată cu mușama, astfel încât printre masă și pat aproape nu se putea trece. Pe masă, într-un sfeșnic la fel ca în cealaltă cameră, ardea o lumânare de seu, iar pe pat chițcăia un copil minuscul, de cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
schimba», adică îl înfășa o femeie bolnavă și palidă, parcă tânără, într-un neglijeu destul de transparent; femeia, poate, de-abia începuse să se ridice din pat după naștere; dar copilul nu se potolea și țipa în așteptarea sânului slăbănog. Pe canapea dormea alt copil, o fetiță de trei ani, învelită, se pare, cu un frac. Lângă masă, stătea în picioare un domn cu redingota foarte ponosită (se dezbrăcase deja de palton și îl aruncase pe pat) și desfăcea hârtia albastră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fratele și tatăl ei. Intrând în salon și văzându-l pe Ganea alergând înainte și înapoi prin cameră, palid de furie și mai că smulgându-și părul din cap, ea se încruntă și, cu un aer obosit, se așeză pe canapea, fără să-și scoată pălăria. Înțelegând foarte bine că, dacă tace un minut și nu-și întreabă fratele de ce aleargă așa, acesta se va supăra negreșit, Varvara se grăbi, în sfârșit, să rostească sub formă de întrebare: — Vechea tărășenie? — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei dacă trebuie s-o fac „negreșit“ sau nu. Mi-a aruncat o privire, de mi-a stat inima în loc... După alte câteva întrebări, prințul, deși nu mai află nimic, se neliniști și mai mult. Rămânând singur, se întinse pe canapea și începu iarăși să se gândească. „Poate că vor fi având vreun musafir până la ora nouă și îi e frică pentru mine, nu vrea să mai fac cine știe ce năzbâtie“, inventă el ceva până la urmă și se puse iar pe așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta nu-i răspunse și mult timp își flutură doar mâinile, cerând să nu fie deocamdată deranjat. În sfârșit, își reveni. — Plec! rosti el cu mare efort și cu vocea răgușită. Dacă vrei, te conduc, spuse prințul ridicându-se de pe canapea și își înghiți vorba, amintindu-și că i se interzisese să iasă din curte. Ippolit izbucni în râs. — Nu de la dumneavoastră plec, continuă el gâfâind neîntrerupt și horcăind. Dimpotrivă, am găsit de cuviință să vin la dumneavoastră, cu o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însoțitor. Ce-i drept, se putea și ca ea să nu vrea ca el să nimerească acolo și de aceea îi poruncise să stea acasă... Și asta se putea. Avea amețeli, toată camera se învârtea în jurul lui. Se întinse pe canapea și închise ochii. Oricum, evenimentul era decisiv, definitiv. Nu, prințul nu credea că Aglaia este o duduie sau o domnișoară de pension; simțea acum că se temuse de mult și tocmai de ceva în genul acesta; dar pentru ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Vera îi adusese prânzul și el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu știa decât că începuse să deslușească totul limpede de-abia din clipa când Aglaia apăruse pe terasă, iar el sărise de pe canapea și pășise spre mijlocul odăii ca s-o întâmpine; asta se întâmpla pe la ora opt seara. Aglaia era singură-singurică, îmbrăcată simplu și parcă în grabă, cu un burnuz ușor. Ca și dimineața, era palidă la față, iar în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ea simplu, toată în negru; se ridică în întâmpinarea lor, dar nu zâmbi și nici măcar nu-i întinse mâna prințului. Privirea ei sfredelitoare și neliniștită se îndreptă cu nerăbdare spre Aglaia. Se așezară departe una de alta, Aglaia pe canapeaua dintr-un colț al camerei, Nastasia Filippovna într-un fotoliu de lângă fereastră. Prințul și Rogojin nu luară loc; de altfel nu fuseseră invitați să se așeze. Cu nedumerire și cu durere parcă, prințul îl privi pe Rogojin, însă acesta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi ferm și drept în ochii Nastasiei Filippovna și citi pe loc tot ce licărea în privirea înciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din nou spre Izmailovski Polk, la văduva învățătorului. Acolo era deja așteptat. Văduva fusese și ea în două sau trei locuri, trecuse chiar și pe la Rogojin: nici un semn de viață! Prințul o ascultă tăcut, intră în cameră, se așeză pe canapea și începu să le privească pe toate, parcă neînțelegând ce i se spune. Ciudat: ba manifesta un spirit de observație extrem de ascuțit, ba devenea deodată din cale-afară de distrat. Toată familia avea să declare apoi că în ziua aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici un scop, poate că străbătu o distanță mult mai mare decât ar fi trebuit; aproape se înserase când intră în camera lui. Hotărî să se odihnească puțin și să se ducă iarăși la Rogojin, așa cum fusese sfătuit; se așeză pe canapea, își sprijini amândouă coatele pe masă și căzu pe gânduri. Numai Dumnezeu știe cât timp și la ce s-a gândit. De multe se temea și simțea cu durere și chin că se teme îngrozitor. Și-o aminti pe Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Stai! Parfion, cu tine cum rămâne acum? Ce-ai de gând? — Am îndoieli în privința ta, fiindcă te văd tremurând întruna. Peste noapte rămânem aici, împreună. N-am alt pat decât acela, dar m-am gândit să iau pernele de la amândouă canapelele și să le pun aici, lângă draperie, lângă pat, ca să dormim unul lângă altul. Fiindcă dacă vin, dacă se-apucă de cercetat sau de căutat, or s-o vadă îndată și or să-o ducă de-aici. Or să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știu totul acum, așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum, culcușul fu pregătit; se apropie de prinț, îl luă de mână cu duioșie și exaltare, îl ajută să se ridice și îl conduse la perne; dar prințul își dădu seama că poate merge și singur; deci, „spaima îi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimic de ele... În tot cazul, atunci când, după multe alte ore, se deschise ușa și în cameră intrară niște oameni, aceștia îl găsiră pe ucigaș lipsit de cunoștință și scuturat de febră. Prințul stătea nemișcat lângă el pe perna de la canapea și, de fiecare dată când bolnavul începea să țipe sau să delireze, se grăbea să-și poarte palmele tremurătoare peste părul și obrajii lui, parcă dezmierdându-l și alinându-l. Dar nu mai înțelegea întrebările care i se puneau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt intelectuali evrei, oscilând între intelectualism și promiscuitate, altruism și individualism, cosmopolitism și respect față de valori tradiționale. Dacă structura romanului lui Bellow este afectată de sumedenia de scrisori imaginare concepute mental de protagonist, în romanul lui Roth, Portnoy monologhează pe canapeaua psihanalistului, făcând destăinuiri legitime în acest context, șocante în altele. Portnoy's Complaint începe cu o pseudoștiințifică, psihanalitică definiție a bolii: o tulburare în care puternice impulsuri etice și altruiste se luptă în permananță cu dorințe sexuale extreme, uneori de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
energie și de vitalitate, se Înțelege de la sine că aceste persoane nu se bucură de bună dispoziție și vitalitate. Eficiența lor În muncă este scăzută și nu au prea mare poftă de viață. Se simt cel mai bine așezate pe canapea sau culcate În pat, fără să facă nimic. Simptome Printre ele se numără tenta Întunecată și gălbuie a feței și limba Încărcată, acoperită de un strat alb, gros. Cei care suferă de această afecțiune sunt adesea prost dispuși, epuizați și
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
vizitat directorul general al Gazetei economice din Guangzhou, care l-a rugat să-i diagnosticheze soția și fetița care se aflau la Guangzhou, la mai mult de 1 200 de mile. Impresionat de rugămintea directorului, Yan a acceptat. Așezat pe canapea, Într-o cameră de hotel liniștită, Yan și-a mobilizat qi-ul interior, cu privirea ațintită asupra covorului. După câteva minute a ridicat capul, zâmbind, ca și cum tocmai revenea din Guangzhou, și i-a spus clar directorului: „Acum trei zile fetița a
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
exersării fără să ne pierdem concentrarea va da, firește, rezultatele cele mai bune. De aceea, poziția șezând este cea mai recomandată pentru qigong. Poziția Însăși are trei variante. Prima este șederea normală pentru toată lumea, adică pe un scaun tare (nu canapea), ca atunci când stați la masă sau lucrați. Trebuie să stați pe un taburet pătrat, cu trunchiul drept, tălpile lipite de podea și desfăcute la o lățime de umeri, genunchii flexați la 90 de grade, coapsele perpendiculare pe trunchi, palmele odihnindu
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
réduit, alcôve și ruelle. Locul preferat de prețioasele secolului al XVII-lea era numit ruelle și era spațiul dintre pat și peretele dormitorului. Spre sfârșitul secolului, întrunirile se desfășurau într-un cadru mult mai intim. Astfel, nobilii, stăteau întinși pe canapele sau chiar în pat, obișnuind să-și primească vizitatorii oferindu-le scaune sau taburete dispuse în jurul patului. Primul salon francez renumit se numea Hôtel de Rambouillet, fiind inaugurat de Catherine de Vivonne, marquise de Rambouillet. Aceasta l-a condus din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ROMÂNĂ PE SEMESTRUL I Testul nr. 77 SUBIECTUL I (5 puncte) Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: ACTUL II Teatrul reprezintă salonul Chiriței, cu cinci uși: una în fund care duce afară și câte două de fiecare parte. O canapea în stânga pe planul I, jilțuri, scaune. (Scena se petrece într-un târg din ținut.) Toată lumea mi se-nchină, SCENA I CHIRIȚA (pe canapea) Căci aice eu domnesc, Iată-mă-s isprăvniceasă! Și din oricare pricină Dorul meu s-a împlinit
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Chiriței, cu cinci uși: una în fund care duce afară și câte două de fiecare parte. O canapea în stânga pe planul I, jilțuri, scaune. (Scena se petrece într-un târg din ținut.) Toată lumea mi se-nchină, SCENA I CHIRIȚA (pe canapea) Căci aice eu domnesc, Iată-mă-s isprăvniceasă! Și din oricare pricină Dorul meu s-a împlinit. Eu întâi mă folosesc. Ce vis (bis) frumos și fericit! Păstrăvi buni și căprioare, M-am făcut cea mai aleasă Căpățâne de zahar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
nume în artă Lica, fiica iubitului conducător Gheorghe Gheorghiu-Dej. Divă brunetă, rubicondă, dar cu glamour „fatal”, Lica Gheorghiu este singura care poate purta pe ecran rochii de la Paris și pălării fantezi. Mare parte din film ea apare tolănită pe diverse canapele, fumând lasciv. Dacă n- ar fi fost vorba de Lica Gheorghiu, rolul „inginerei” Nina Manoliu reclama în scenariu intervenția unui milițian, care s- o ia la întrebări pe această cetățeancă „fără ocupație”, „de moravuri ușoare”. Ceea ce se și întâmplă, dar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]