6,690 matches
-
Partidele politice în postcomunismul românesc CLIVAJELE POLITICE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI ORIENTALĂ 198 Substitutele clivajelor pe durată determinată Există clivaje în minoritatea maghiară din România Există clivaje în minoritatea maghiară din România Un clivaj centrat pe trecutul comunist Un clivaj centrat pe trecutul comunist Clivajul foști comuniști / anticomuniști în Bulgaria după 1989 Clivajul foști comuniști / anticomuniști în Bulgaria după 1989 Lista de autori CLIVAJELE POLITICE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI ORIENTALĂ Cuprins
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Niciunul dintre cei doi exponenți ai acestei abordări nu spune însă explicit că pronumele aveau marcare de tip nominativ−acuzativ (Rumsey 1987: 311). Rumsey (1987), folosind ierarhia lui Silverstein (1976), relevantă pentru morfologie, nu și pentru sintaxă, conciliază abordarea clasică (centrată pe partiția animat/inanimat) și abordarea nonclasică (centrată pe distincția nume/pronume), arătând că, încă din cel mai vechi stadiu al proto-indo-europenei, pronumele personale erau marcate după tiparul acuzativ, iar substantivele neutre, după cel ergativ (dovadă fiind situația din limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu spune însă explicit că pronumele aveau marcare de tip nominativ−acuzativ (Rumsey 1987: 311). Rumsey (1987), folosind ierarhia lui Silverstein (1976), relevantă pentru morfologie, nu și pentru sintaxă, conciliază abordarea clasică (centrată pe partiția animat/inanimat) și abordarea nonclasică (centrată pe distincția nume/pronume), arătând că, încă din cel mai vechi stadiu al proto-indo-europenei, pronumele personale erau marcate după tiparul acuzativ, iar substantivele neutre, după cel ergativ (dovadă fiind situația din limba hittită). Dacă limba proto-indo-europeană va fi fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
determină și interpretarea semantică; (b) Caz structural (Chomsky 200024, 200125, 200426), atribuit prin c-comandă celui/verificat de cel mai apropiat DP aflat într-o poziție tematică. Programul Minimalist (teoretizat de Chomsky 1995 [1993]) este varianta curentă a gramaticii generative, centrată pe economia derivațională și economia reprezentării (Principiul Economiei). PM a fost publicat inițial în 1993, dar cunoscut mai pe larg începând din 1995. În 1995, Noam Chomsky publică la The MIT Press o carte numită The Minimalist Program, care conține
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
produce o neutralizare: procesul este inițiat fie de Medium, fie de o forță exterioară. Modelul ergativ este nuclear: un Instigator este adăugat procesului care este deja semiautonom. Astfel, categoria Agent cuprinde Instigatorul ergativ și Actorul tranzitiv. Modelul tranzitiv este linear, centrat pe Actor, participantul central. Participantul afectat nu este coparticipant, ci Țintă. Adevăratele construcții intranzitive − așa cum numește Lemmens (1997) ergativele fără pereche tranzitivă − de tipul John died 'John a murit', Mary is running 'Mary aleargă' reprezintă un subtip special al modelului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau de rușine, a se îngrășa, a se umfla, a se ridica apar numai în construcții reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern). Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai în construcții reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern). Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv − întregul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acțiune ce produc o schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care ipoteza diferenței aspectuale dintre cele două forme ar putea fi acceptată este cea în care s-ar considera − urmând observația lui Labelle (1992) − că numai varianta reflexivă este inacuzativă, pe când cea nonreflexivă este inergativă. Demonstrația lui Labelle este însă centrată pe teste sintactice, a căror relevanță este limitată (pentru anumite limbi sau pentru anumite subclase semantice de verbe inacuzative) și ignoră caracteristicile semantice comune ale celor două perechi, care pledează pentru încadrarea în aceeași clasă. (c) O propunere mai moderată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ordinul simultaneității, și nu al secvenței. Trecere de la imaginea clară și distinctă la ascultarea șovăielnică. Timpul se repliază. Devine circular. Nu mai există desfășurare liniară. Fără început (expedierea bilei de biliard), nici sfîrșit (recepția în exterior). Efectiv, organismul, această totalitate centrată pe ea însăși, nu poate fi instrumentalizat pentru scopuri exterioare. Voința este aici identică cu puterea. În locul și spațiul unui subiect, care poate pentru că vrea, avem un organism care se presupune că vrea doar pentru că poate. În locul impetus-ului cartezian, conatus-ul
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
gîndesc. Cognitiviștii nu sînt nici ingineri, nici tentați de rezultatele "banale" ale sistemelor-experte. Instrumentul ordinator este mai întîi un instrument reflexiv. El ne servește la punerea de întrebări pentru noi înșine. Este un instrument de investigare internă. Tot cognitivismul este centrat pe interiorul rețelei. El se îngrijește puțin de prelungirile externe. Cognitivismul este surdo-mut, branșat pe sine-însuși. Nu mai este vorba de a îmbunătăți tehnici, de a ști dacă vom ajunge acolo sau nu. Ordinatoarele și calculele despre care vom auzi
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
parte a volumului reflectă cu precădere preocuparea lui Mattei Dogan pentru analiza provocărilor care au apărut în funcționarea regimului democratic, următoarele două texte constituie două dintre cele mai recente analize pe care le-a consacrat funcționării regimului din perspectiva demersului centrat asupra elitelor politice. "Elite, crize și regimuri în analiză comparată" subliniază faptul că, deși sensul cauzalității între elite, crize și schimbarea de regim este greu de stabilit, structura și funcționarea elitelor politice constituie indicatori esențiali în înțelegerea transformărilor politice în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
întregul lor. Divizarea sistemului pe segmente este cursul normal al abordării comparate. În fața complexității sistemului politic, și în afară de cazul în care optează pentru teoria pură, cercetătorul este nevoit să facă o alegere, să separe, să selecteze fenomenul asupra căruia va centra comparația. Distincția între segmentare și abordarea globală este o chestiune de grad. Între studiul sectorial restrictiv și abordarea globală care se pierde în teoretizare abstractă se află o progresie de la particular la general. Punând față în față aceste două ipostaze
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
americană la începutul anilor '70 și, respectiv, la mijlocul anilor '80, nu constituiau crize în sensul pe care îl dăm aici termenului. Afacerea Dreyfus a fost o dezbatere morală, intelectuală și politică fierbinte despre justiție în Franța. Scandalurile americane s-au centrat asupra încălcării codurilor comportamentului politic și a standardelor de corectitudine politică din partea oficialităților și a instituțiilor guvernamentale. Însă aceste dispute și dezvăluiri cu implicații majore nu au pus sub semnul întrebării supraviețuirea regimurilor politice francez și american și nici nu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar fi de neimaginat în lipsa premisei operei deschise; 3. din perspectiva filosofiei lui Derrida (pentru care logo-fono-centrismul păcătuiește ca metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de "mântuire a logosului nedegradat" are o doză de umor involuntar, egalată doar de echivalarea arhiurmei (în accepția filosofului francez pura procesualitate, relația înseși, anterioară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat monologul auctorial. Codreanu folosește aforismele drept paravan, scuză pentru o critică pertinentă, dat tăiată iute prin procedeul aforistic. Dovedește că multe pretenții ale criticii, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dedublează mai mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat monologul auctorial. Codreanu folosește aforismele drept paravan, scuză pentru o critică pertinentă, dat tăiată iute prin procedeul aforistic. Dovedește că multe pretenții ale criticii, în special autohtone, sunt doar prejudecăți. Pentru a face critică nu e nevoie de un aparat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rata ora astrală de iubire. Gloria dată omului de către Dumnezeu o reprezintă libertatea, aici sălășluiește antropocentrismul creștin. Omul de azi urmează individualismul lui Cain, îl paște Complexul lui Iuda, cel care neputând suporta prețul trădării s-a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de lemn. Joi, 29 decembrie, ora 10,51, la macaz cît îl țin schimbat, cîte cuvinte să le spui ca să le fie felul rugăciune! mi-e teamă de moarte, dar nu cred vorbelor ei! Eminescu-timp în vremea de calm meteo centrat pe regiunea lui, omul-literatură epuizat în cîteva minute, ce face restul zilei? a treia oară gîza, nu poate fi aceeași! prin reinterpretare pămîntul și nădejdea fac un efort final cu mine, sare cu piper javra corcită cu lup alsacian, părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sînt ornamentate cu sculpturi, în care se amestecă în mod egal tradiția clasică, influențele orientale și estetica barbară. Capitolul 2 EUROPA BIZANTINĂ DE LA IUSTINIAN LA APOGEUL MACEDONEAN (SECOLELE VI-XI) În timp ce, în Occident, Imperiul dispare, el se menține în Orient, centrat în jurul Bizanțului. Împăratul Iustinian, mare legislator, preocupat să restabilească unitatea creștină, încearcă să impună autoritatea Imperiului bizantin si în Occident, după ce va fi cucerit, în secolul al VI-lea, Africa, Italia, o parte a Spaniei, Sardinia si Corsica. Civilizația bizantină
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pădure sau carierele vecine. Sculptura gotică a cunoscut și ea un secol de profundă evoluție. Primele programe iconografice sînt încă asemănătoare tradiției romane. Puțin cîte puțin, însă, artiștii substituie multitudinii de flori și animale care definesc decorul roman, o artă centrată pe uman, la început reprezentat impersonal, într-o perspectivă mai degrabă didactică decît emoțională, apoi cu o grijă pentru emoțional, pentru exprimarea realității, respectînd regulile care dau operei de artă caracterul său clasic: decență în exprimarea sentimentelor, eleganță și claritate
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Istorie cultural\ și social\ Mihai Stelian RUSU este doctor în sociologie al Universității BabeșBolyai din anul 2013, cu o teză despre geneza culturală și transformările istorice ale memoriei naționale românești. Cercetător postdoctoral în sociologie în cadrul universității clujene cu un proiect centrat pe transformarea sentimentelor patriotice ale românilor în epoca postnaționalistă a Uniunii Europene. A publicat numeroase studii și articole în reviste naționale și internaționale pe teme ce variază de la sociologia memoriei colective la chestiuni de epistemologie socială. În perioada octombrie 2012
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neam), reclamă o serie de explicații, care să arunce lumină mai întâi asupra naturii naționalismului ca ideologie politică, iar mai apoi să vizeze clarificarea semantică a conceptului de "națiune", existent și intens utilizat în vocabularul politic al vremii. O discuție centrată pe chestiuni definiționale ar contribui major la limpezirea naturii naționalismului ca ideologie politică. Definiția care a dobândit statut canonic în științele sociale, aparținând lui E. Gellner (1983), afirmă că "naționalismul este înainte de toate un principiu politic, care statuează ca unitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din 271-275 e.n. S. Mitu (1997) conchide că prin luările de poziție ale Școlii Ardelene, care își găsesc încununarea în tăioasele reacții critice ale lui Petru Maior, putem vorbi despre nașterea unei adevărate "tradiții a unei literaturi polemice" (p. 27), centrată pe reluarea "la nesfârșit, obsesiv, [a unui] set restrâns de probleme istorice și lingvistice relativ obscure și controversate, legate de originea, limba și continuitatea românilor" (Mitu, 1997, p. 27). Concluzia istoricului clujean, la care subscriem fără rezerve, este că conștiința
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]