6,287 matches
-
scaune confortabile unde urmau să se țină conferințele. Apoi se Întoarseră În birou pentru a stabili datele exacte. Când era pe picior de plecare, Ruby observă că Jill avea o copie a revistei OK! pe birou. Poza cu starul de cinema de pe prima pagină Îi atrase atenția. Aia nu cumva e de pe prima pagină, nu cumva e China Katz ieșind de la St. Luke cu nou-născutul ei? Mamă, ia uite cum Îi stă cu pantalonii ăia cu talia joasă. Arată extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
femeie cu o brățară Kabbalaheză roșie, ai văzut fotografiile starurilor ca China Katz În timp ce plecau de la St. Luke după ce au născut. Ai idee ce presiune se exercită asupra femeilor ca să rămână slabe În timpul sarcinii? — Dar femeile astea sunt staruri de cinema, protestă Ruby. De corpurile lor depinde succesul carierei ei. Cu siguranță că celelalte dintre noi ne putem permite să ne relaxăm În timpul sarcinii? —Ai zice. Dar uite-aici. Femeia Kabbalaheză a luat un exemplar din revista For Her și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pentru naștere, care sunt bazate pe cântece tibetane. Dar asta nu e tot... S-a uitat Împrejur să verifice dacă nu e cineva care poate auzi. — N-o să ghicești niciodată cine frecventează cursul. Cine? —Claudia Planchette. Știi tu, starul de cinema. E atât de frumoasă. Vreau să spun că „splendidă“ nu e cuvântul potirivit. —Știu. A venit la magazin zilele trecute. Știam că va naște la St.Luke’s. Cum ți s-a părut? Ronnie a strâmbat din nas. — Nu cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al sezonului. N-ai văzut articolele alea mârșave din Vogue, În care au spus că bebelușii sunt ultimul răcnet? Și, În al doilea rând, să pozezi ca mamă perfectă este o reclamă genială. Nu numai că este o vedetă de cinema, dar este și un model demn de urmat pentru fane. Dacă ar știi, zise Ronnie, clătinând din cap. Ți-ai dori doar s-o poți ajuta pe micuță. —Nu-i așa? —E clar că femeia aia are nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
parte apa, apoi mama ta a apărut lângă mine. Părul ud îi lăsa liberă fața. Nu, nici dacă i-aș fi povestit aventura mea erotică nu m-ar fi crezut. M-am gândit la unele scene de sex văzute la cinema, imagini osé care, în întunericul sălii, se prăvăleau de pe ecran în trupurile noastre. Ea amuțea, înceta să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să moțăie, sprijinindu-se de mine în întuneric, un obraz abia vizibil în lumina ecranului. Era un film comic, puțin trivial, era bine, totul era bine. Eram o pereche, poate pentru prima oară. O pereche în vacanță care merge la cinema, se oprește să mănânce un sandviș și apoi își continuă călătoria. Da, mi-ar fi plăcut să fac o călătorie cu Italia, să dormim în hoteluri, să facem dragoste, să plecăm din nou. Eventual, să nu ne mai întoarcem. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prea mult zgomot când murmuram dialogul cu o fracțiune de secundă după actori, dar de obicei reușeam să repet cuvintele în gând. Și, pe deasupra, la filme mă simțeam mai puțin singur. Întunericul fremăta de apropierea celorlalte corpuri. Iar starurile de cinema îmi erau vechi prieteni. Am și alte poze cu staruri de cinema, Peter, dacă vrei mai multe ca să îți lipești deasupra patului. — Și acum construiești case, spuse doctorul Gabor. Asta e chiar o poveste de succes. Știam la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
actori, dar de obicei reușeam să repet cuvintele în gând. Și, pe deasupra, la filme mă simțeam mai puțin singur. Întunericul fremăta de apropierea celorlalte corpuri. Iar starurile de cinema îmi erau vechi prieteni. Am și alte poze cu staruri de cinema, Peter, dacă vrei mai multe ca să îți lipești deasupra patului. — Și acum construiești case, spuse doctorul Gabor. Asta e chiar o poveste de succes. Știam la ce se gândește. Cum de ajunsese un ageamiu ca mine într-un loc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mașinii. Avea dreptate, țineam câte un pantof maro lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență, a zis ea despre picioarele mele. Așa conduc eu, i-am spus, deși după aceea am încercat să folosesc doar un picior, așa cum îmi spusese că fac ceilalți. Dar după o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
blond-închis și foarte mătăsos. Îl purta lung pe atunci, i se revărsa pe umeri încadrând o pereche de ochi catifelați, ca în pozele de dinainte de război cu Veronica Lake. Citisem, tot în revista Life, că la începutul războiului vedeta de cinema, într-o pornire patriotică, își scurtase acea perdea mătăsoasă de păr pe care orice bărbat ar fi visat să o mângâie. De la Samson încoace, nici o tunsoare nu mai avusese urmări așa de groaznice. Peste noapte, Veronica a devenit de domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că o văzusem în pavilionul vămii. Era bine să fii diferit. Să fii un mucea era cu totul altceva. Să fii imigrant era o condamnare la moarte sau așa credeam eu pe atunci. Ne plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acea seară de vară. Fusesem la film și, pentru că era o seară plăcută și părinții ei nu locuiau într-o suburbie fără trotuare, ci într-un oraș unde oamenii puteau să meargă pe jos până la spălătorie, până la farmacie sau până la cinema, am decis să mergem pe jos în acea seară. Eram în drum spre casă, când ea a adus vorba. Deasupra noastră, bolta din ramurile stejarilor, ale ulmilor și arțarilor ascundea lumina stelelor, și de ambele părți ale străzii case întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
m-a făcut evreică. Ce coincidență, am vrut să strig în noapte și să îi trezesc pe toți vecinii ăia înfumurați și adormiți. Același lucru mi-l făcuse și mie. 7 ianuarie 1941: Evreii nu au voie să meargă la cinema. 15 aprilie 1941: Evreii trebuie să predea radiourile. 31 mai 1941: Evreii nu au voie să folosească piscinele și parcurile publice. 15 septembrie 1941: Evreii nu au voie să meargă la grădina zoologică, în restaurante, cafenele, hoteluri, pensiuni, teatre, cabarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost prima actriță din Austria eliberată de guvernul militar american.“ Joseph Besch, fost căpitan în Armata Statelor Unite, soțul lui Gusti Huber, citat în rubrica „Broadway Discovers“. „Gusti Huber... o înfățișează pe doamna Frank... O mare actriță și un star de cinema în timpul războiului în Germania nazistă, a jucat în numeroase filme... În 1943, în timp ce adevărata doamnă Frank se temea pentru viața celor dragi, Gusti Huber îi fermeca pe germani într-un film numit Gabrielle Dambrone... În 1944, când familia Frank a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puternice pe care le aveau șase nopți pe săptămână și de două ori pe zi miercurea și sâmbăta. Adolescentele decupau poze cu tânărul care îl interpreta pe Peter și le puneau pe perete, așa cum Anne punea poze cu starurile de cinema și cu membrii familiei deasupra patului. Dacă Abigail ar fi fost mai mare cu câțiva ani, ar fi pus deasupra patului ei o poză cu băiatul care îl juca pe băiatul care se presupunea că era băiatul care fusesem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul Annei, ceainicul pe sobă, prosopul de bucătărie atârnat lângă chiuvetă. Otto avusese suficient timp ca să se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai e Încă Îndrăgostit de soția care l-a părăsit? Poate că o așteaptă Încă să se Întoarcă? Poate că e atât de Înveninat din cauză că pe dinăuntru e plin de lacrimi? Sau crezi că am văzut prea multe melodrame la cinema? De multe ori când mă chinuie simt că pe dinăuntru mă cheamă ca un copil pierdut Într-un loc pustiu. Încearcă să lupți cu sentimentele tale dacă poți. Ce crezi că poate fi o țară din Africa, din unsprezece litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la ușă, Întoarse spre el obrazul de vulpiță ochelaristă și spuse: S-ar putea să termin relativ devreme azi. Vino de la clinică direct la mine la birou și o să mergem să ascultăm concertul de la YMCA. Sau o să ne ducem la cinema să vedem comedia cu Jean Gabin. După aceea ne vom opri la mine. Nu fi trist. 23 Fima a uitat ce-a uitat Fima se Întoarse În bucătărie. Înghiți una după alta Încă patru felii groase din pâinea gruzină, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe neașteptate de un amestec de groază și gelozie ciudată față de propria lui sămânță. Și râse de gelozia sa. Lângă felinarul galben În fața sinagogii Yeșurun se opri și Își privi ceasul: mai avea timp suficient să ajungă la filmul de la cinema Orion. Era sigur că Jean Gabin nu-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe Nina? Se pare că era nevoit să-l lase baltă astă-seară pe Jean Gabin. Un băiat și o fată, tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-a face legătura Între cele două soții părăsite, Între care urma să se Înfiripe o mare prietenie. Solidaritate. Chiar o doză oarecare de intimitate. Căci amândouă Îmi doresc binele. În imaginația sa, Fima se văzu șezând În sala de cinema Întunecată, pe Jean Gabin intrând În Încurcături din ce În ce mai mari cu o bandă de ucigași sângeroși, iar pe el, Fima, Înconjurând cu brațul stâng umerii Annettei și lăsându-și să alunece degetele mâinii drepte Între sânii Ninei. Ca și cum ar interpreta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea luau Întotdeauna masa de prânz Într-un restaurant vegetarian mic, cu perdele roșii, pe strada Regele George, care Îl făcea să se gândească la străinătate, așa cum o știa de la cinema. Restaurantul aparținea unei perechi de refugiați, domnul și doamna Danzig, oameni fini și plăcuți care semănau Între ei de parcă ar fi fost frate și soră. Poate chiar erau frate și soră. Manierele lor delicate aduceau pe chipul mamei sale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe deasupra pettycoat-ului, să bem din vase burtoase, cu țigara în colțul gurii ca James Dean, cu o frizură ca Elvis Presley - și astea erau adevăratele legende. Ele au devenit prezent prin pozele din reviste, imaginile de la televizor și filmele de la cinema. Aveam să devenim trup din trupul lor, aveam să ne sprijinim de autoturisme la fel cum se sprijineau ei, să ne mișcăm șoldurile, să trăim în filmele lor, în muzica lor, în visurile lor promoționale, să găsim abia acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
confirmare care m-a umplut de bucurie și mi-a dat încredere în forțele proprii; doar obținusem recunoașterea unor specialiști, nu a unor reporteri dispuși să însăileze niște articolașe pe seama descoperirii noastre. După-masă, stăteam alături de Armin într-o sală de cinema unde urmau să fie susținute conferințe pe teme legate de preistorie, ședeam în sala întunecată, lăsându-mă în voia unui sentiment de apartenență, animat de dorința de a afla cât mai mult despre diferitele probleme ale cercetării. La pupitrul intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi existat un grup de cercetători, cu nimic mai prejos decât el, care îi erau potrivnici. Pentru mine însă se prăbușise o lume și, cu ea, un model. Încă din acea clipă, când ședeam consternat în fotoliul din sala de cinema și profesorul se ambala tot mai mult, o parte din mine care nu se lăsa intimidată observa cum acest bărbat, atât de stimat de mine, devenise o figură ridicolă. Îi atacase pe cei mai slabi din acea sală, doi elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
clasice și probabil destul de valoroase. Desigur, nu vorbim de Xanadu cu Olivia Newton-John, care este atât de puțin interesant încât nici nu poate fi numit un film ironic, dar a fost primul film pe care l-am văzut împreună la cinema, în 1980. Mark a zâmbit trist și mi-a spus că vrea să-l păstrez eu. Nu-mi ușurează deloc încercarea de a înceta să-l mai iubesc. Am văzut fiecare dintre sutele astea de casete împreună. În trecut. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]