KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi, în drumul spre reporter, care fusese invitat să ia loc, transmise soldaților tot pe șoptite ordinul proaspăt primit. - Îl aranjăm după ce termină. Să pară un accident. Așezat la birou, Frank

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
reporter să se dezechilibreze, ceea ce ușură efortul de împingere și îl reduse la o simplă împunsătură în piept. Fitz urlă scurt și se prăvăli de la etaj. - Bravo, Mitch. Așa-i trebuie. Scăpați de el. Frank scuipă în lături și porni clătinând din cap spre ușă. Totul se terminase. Era cazul să bea un rachiu și să-și clarifice mintea. Ce zi ciudată. Cea mai ciudată zi. - Domnule, n-a murit! strigă cineva. Uite-l că fuge! Frank se repezi înapoi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

dreptul șarmant. Și cu câtă grație își poartă l’embonpoint 2. —La treabă, zise MM. Abia dacă ridicase un pic tonul, și au sărit cu toții. În câteva minute, ne-am adunat în jurul mesei cu picioare de capră, care se cam clătina, pe care Matthew o așezase în mijlocul sălii. Fiecare își scosese scenariul, jerpelit deja și plin de mâzgăleli, și și-l pusese în față, așa cum faci cu cărțile de imnuri, într-o biserică. E cam curent, nu-i așa? Zise Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să rămânem singuri. Sophie își dădu ochii peste cap uitându-se la mine. Ajunsesem la Haverstock Hill și o luasem în jos către șirul de magazine. — Noi mergem la cafenea, Huge. Vii și tu? zise ea. Spre dezamăgirea mea, Hugo clătină din cap. Prea ne împărțim pe bisericuțe, iubire, nu crezi? Regretele mele ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să rimeze cu cocorii. Hugo e foarte bun la chestii din astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mă corectă Helen. Foarte încet. Oricum, mi-a spus că-i place mult munca mea. Era încântător. Știați că va regiza Casa păpușilor, care se va ține după spectacolul următor? Întrebarea îi era în mod clar adresată lui Janey, care clătină din cap. Știi că nu sunt la curent cu chestiile din teatru. —E, oricum, o să-l regizeze. Helen pronunță aceste cuvinte cu un puternic subînțeles. Tactica ei era de admirat: evident că umblase după Philip Cantley până ajunsese în biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine. Gâdilată de barba lui, însoțită de duhoarea de bere de rigoare, Tabitha se trase deoparte, tocmai când MM intră și spuse: Are cineva vreo veste de la Violet? Clătinarăm cu toții din cap. Toată lumea e aici, în afară de ea, MM, zise Matthew. Și de Sally. S-a dus s-o ia pe Marie de la spital. — Ești sigur că ai vorbit cu Violet ieri? — Bineînțeles! zise Matthew cu indignare. De fapt, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
buchețel de brândușe. Mai ales băiatul ăla blonduț e încântător. Dar atenție, știe chiar prea bine lucrul ăsta, ceea ce-l face să numai fie deloc atrăgător. — Tabitha? Cum te simți? se auzi MM. — O, mult mai bine. Tabitha se ridică, clătinându-se ușor. Se prinse de brațul lui Paul pentru a-și recăpăta echilibrul. — Îmi pare rău, m-a luat așa, ca din senin. Nu suport să aud vorbindu-se despre sânge și despre cadavre. — Păi, să sperăm că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
obicei, cu spatele la cicloramă, făcând exerciții de respirație, iar Bez verifica dacă una din bibliotecile de pe scenă e bine prinsă pentru că actorul care-l juca pe George se plânsese că atunci când se sprijinise de ea, cu o seară înainte, aceasta se clătinase. — Toate bune? zisei eu, luând-o agale pe scenă. — Bună, Sam. — Vrei să țin eu asta până bagi șurubul înăuntru? Torrrrrrr.. — Ce glumă bună. Oricum nu e nevoie de nimic pe aici, adăugă el supărat, doar pentru mine. Biblioteca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-o soarele în moalele capului. —„If then true lovers have been crossed/ it stands - it stands 1...“ Violet se opri. Îmi pare tare rău! zise ea, într-adevăr, pierdută. Aproape că mă simt de parcă aș avea inșo... insolație. Mă cam clatin. Nu înțeleg ce se întâmplă, acum cinci minute n-aveam nimic. — Sigur că da! spuse Paul, care era clar că nu o credea. Iei ceva? Bineînțeles că nu! Ce prostii spui! Era clar că Violet încercase să-l atace cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
această replica tăioasă, dar, cum nu se deslușea prea bine ce spusese, atacul nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu-mi venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spunea Violet lui Sophie. Pe cuvânt... nu... mă prefac. Nu încerca să vorbești, zise Sophie, îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
parte aerele și fițele. Se încruntă. Nu înțeleg. Vrei să spui că i-a dat cineva medicamentele pe ascuns? Ridicai din sprâncene. —Cum altfel? Asta dacă nu-ți vine în minte alt motiv pentru care a cam început să se clatine, după cum zicea ea. Era un du-te-vino continuu în jurul mesei - ar fi fost foarte ușor să scoată vreo două pastile și să i le pună în cafea. Întotdeauna bea din aceeași cană, deci ar fi destul de simplu să-ți dai seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
s-a sinucis, spuse agenta, scurt și cuprinzător. —Ei bine, eu n-am pus piciorul în teatrul ăsta decât acum două luni, zisei eu. Se poate verifica destul de ușor. Ați mai auzit de Shirley Lowell până acum? întrebă agenta Hamlin. Clătinai din cap. Nu, din câte îmi amintesc. A fost strangulată, nu? I-am văzut urmele de pe gât cât am stat acolo jos, cu Marie. Polițiștii se uitară unul la altul. — Da, cred că putem să confirmăm lucrul acesta, zise sergentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar fi putut strânge pe cineva de gât, recunoscui eu. Totuși, n-ar avea probleme cu înfiptul unei seringi cu insulină în brațul unui iubit. Philip Cantley n-a lăsat nici un bilet, nu? N-am văzut nimic pe masă. Hawkins clătină din cap. —Au verificat și calculatorul, în caz că a lăsat ceva acolo. E ceva destul de des întâlnit în zilele noastre. Dar nu s-a găsit nimic. Se sprijini de spătarul scaunului, gânditor. — Luase prânzul cu un impresar. Asta s-a verificat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care să explice schimbarea ei. Ai cam, nu-i așa? Ești la regim? Poate acela era motivul; era atât de hămesită că nu-i stătea gândul decât la o prăjitură cu frișcă, cu tone de calorii și gem de mure. Clătină din cap, zâmbind ușor, de parcă aș fi fost undeva departe. Nu. Adică da, am slăbit, dar nu țin regim. Cred că e din cauza slujbei. De ani de zile tot vreau să se facă un film din cartea asta și, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Trebuie să fie undeva pe schelă. O s-o verifice la pauză. Dădui din cap; la asta mă gândisem și eu deja. Totuși cablul lui Marie n-a avut nimic, zisei eu. Sau a avut? Ați avut probleme când a coborât? Clătină din cap. —A mers ca uns. Eu și Jack aici jos și Trev sus, cu mobilul. Și ăla e mult mai complicat - are un sistem de urmărire, ca s-o ducă într-o parte, pentru săritura de pe mobil. Nu, aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
puțin cinci-șase. Și? zise Hugo. —Păi, când l-au găsit, își făcuse trei. Dar nu mai rămăsese nici una. Au căutat peste tot. Și în apartamentul lui. —Ei și? făcu Hugo nerăbdător. Poate că și le făcuse deja pe celelalte. Violet clătina din cap. —I le-am dat abia acum câteva zile. Și am fost împreună. Aș fi știut dacă și-ar fi făcut vreuna. Oricum, era foarte atent, după cum am spus. Nu și-ar fi făcut în fiecare zi sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
făcut o coadă de un kilometru acolo. Greșit gândit, zise Hugo, autoritar. Ne așezăm lângă Trevor și purtăm o conversație aprinsă și așteptăm să ne salute el. Violet dădu din cap. —Bun. Veniți? făcu ea către mine și Janey. Am clătinat din cap. Eu mă plimb pe aici. Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor Nunn, sporovăind cu glas tare, având grijă să nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
timp, cât îi observam pe amândoi. —O, da. Dar nu cred că-l vreau, zise ea simplu. Nu-l vrei? zisei eu, fără să-mi vină a crede. Toată lumea vorbea despre cât de importantă ar fi această oportunitate pentru ea. Clătină din cap. Își împletise și-și prinsese părul în cinstea ocaziei. Părea la fel de tern ca de obicei. Din cauza stresului? MM mă privi nedumerită, de parcă nu ar fi înțeles exact despre ce vorbeam. —Stresul? repetă ea. A, nu. Matthew se mutase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
prin apropiere... Am tras mai tare de cureaua cu care îmi erau legate mâinile. S-a desprins și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar fi scuturat apa din păr, la relenti. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
prins? meditai eu. Poate că se gândea că la ce nebunie va fi, va putea să se desfășoare liniștit, zise Janey. Sau poate era cineva care nu putea ajunge la ea în alt moment. Asta a fost șansa lui. Am clătinat din cap. N-are sens. Oricine are legătură cu spectacolul ar fi găsit o modalitate de a o prinde între patru ochi. Nu trebuia decât să se ducă la ea acasă în timpul zilei și să inventeze o scuză oarecare. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
când Ben se cățăra afară pe pervazul ferestrei, încercând să se prindă de burlan. —A ieșit pe fereastra din baie! strigai eu. Polițiștii s-au repezit amândoi spre ușă. —Hugo! am îngenuncheat lângă el. Te-a injectat din nou? Hugo clătină din cap, părând năucit. — Nu, numai o dată. —Ești sigur? Absolut. Am respirat ușurată și am luat-o la fugă pe ușă, după polițiști. Totuși, când am ajuns în stradă, Ben dispăruse și nu se mai auzi decât scrâșnetul roților unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
întorcea la colțul străzii, prea departe ca să-mi dau seama ce marcă sau culoare avea. Îi știți numărul mașinii? zise polițistul care vrusese să dea jos ușa băii. Colegul său era deja în mașina poliției, vorbind rapid prin stație. Am clătinat din cap. Dar pun pariu că știu unde se duce, zisei eu. *** M-am întors sus, unde am găsit o atmosferă cumva mai calmă. Hugo se eliberase din funii și se trântise într-un fotoliu, preocupat de durerea de cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
facă să stăm pe loc amândouă, ca să ne omoare. Nimic din toate astea n-avea sens. — Nu știu cum poți vorbi despre lucrurile astea cu un așa calm, zise Violet, cu voce pierdută. Ar fi putut să ne omoare pe toți! Am clătinat din cap. —Nu pe toți. Hugo e singurul care a fost într-adevăr în pericol. Și, după cum am spus, nu cred că Ben ar fi avut curajul s-o facă. — Păi, să ne înclinăm cu toții în fața vastelor tale cunoștințe despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]