4,395 matches
-
un fragmentarium metacritic, B. problematizează și identifică simptome pornind de la date contemporane epocii. Criticul mai scrie, printre altele, despre romanul polițist sau despre substituirea mitului prin clișeu. Zaharia Stancu (1974), deși cuprinde analize interesante, este o monografie convențională, retușată în funcție de clișee și reducții ideologice convenabile la data redactării. În Analogon (1981), exceptând un lung studiu consacrat literaturii lui Marin Preda și alte câteva texte, este cultivat eseul critic de mici dimensiuni. Asociațiile și referințele tematice sunt diverse, atenția comentatorului trecând de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
ști dinainte tot ce i se Întâmplă. Simțul relativului, al precarității spirituale au marcat-o profund. Verigă neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o răscumpără miraculos, Sylvia Plath pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
chin sexual, omul, „Încarcerat de moravuri și Înlănțuit de Împrejurări”, e veșnicul prizonier al unei neastâmpărate dorințe. Fantasmele ei sexuale au ceva din inocența aseptică a unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și de o noapte de mai cu ploaia venind din norii Îndepărtați, scântei lunatice răsunând deasupra apei, și umiditatea apropiată, grea, a vegetației verzi. Apa, la picioarele mele, era
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ale autoanalizei, Sylvia Plath detectează foarte de timpuriu cauza nefericirii sale: nu gândește Îndestul de liber, nu e capabilă să producă suficiente imagini originale. Se visează, de la optsprezece ani, scriitoare, dar știe, totodată, că nu e capabilă să se sustragă clișeelor, că nu poate fi suficient de originală. Mania de a se refugia În investigarea subconștientului, creditul orb acordat poeților moderni, carența exercițiului permanent sunt suficiente handicapuri pentru a-i induce o spaimă incontrolabilă. Intențiile ei, sunt, dintru bun Început, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să-și deseneze propriul portret, el este supus, prin urmare, unei duble presiuni: mai Întâi, o presiune a ceea ce-și imaginează că trebuie să fie un autoportret (și aici el se lovește de două baraje succesive: de preluarea unor clișee, În primă instanță și de imprecizia terminologică și psihologică a autoportretului-ca-entitate-literară); pe de altă parte, scriitorul este supus presiunii scrisului ca atare, precum și instinctivei tendințe a acestuia de a se obiectiva. Autoportretul scriitorului de jurnale intime va fi, așadar, marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Mare, D. Ciumăgeanu, C. Manolache, I. Stănică, C. Ciofu etc. au condus la următoarele constatări: * în cursul demutizării acești copii au un vocabular sărac; * cuvintele care-i interesează sunt mai repede însușite, chiar dacă se pronunță mai greu; * utilizează numeroase cuvinte clișee, stereotipe, cu conținut sărac și deformat; * nu reflectă flexiunea cuvântului, ci îl folosesc așa cum l-au învățat prima dată; * se manifestă decalajul dintre vocabularul activ și cel pasiv, între cel oral-uzual, agramat și cel scris, dirijat de terapeut; * cu privire la structura
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
acestor narațiuni. Prozatorul nu înregistrează aceleași reușite atunci când își propune spații mai ample și un instrumentar analitic. Romanul În apele oglinzilor, cu punctul de plecare din viața studenților români la Paris, e o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de epigramist. A rămas de notorietate duelul epigramistic cu Cincinat Pavelescu, purtat vreme de doi ani (1912-1914) prin revistele „Flacăra”, „Rampa”, „Steagul literar” și care a avut o audiență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
ar fi câteva caracteristici. Spațiul urban e prezent în romanele Ceața (1984) și Pragul (1986). Aici accentul cade artificial și neconvingător pe momentele de criză care intervin în existența unor cupluri cu o evoluție psihologică ce se vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
regimul comunist (Rapsodii pentru Republică, 1972), cât și în redundanța facilă a versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
incompatibilități și dileme, ci din plenitudinea sentimentului, din împărtășirea-părtășie. Fără să așeze în cumpănă acest lirism al celebrărilor, timpul „trădător”, toamna (agent melancolizant) și „ora plecării” din satul natal adaugă un spor de gravitate și de fior elegiac. În pofida unor clișee la modă în poezia tributară patriotismului de paradă („plai mioritic”, „sfântă Țară”), tema întoarcerii la matcă e în esență autentică și fiindcă primește influxul de adâncime al reintegrării cosmice: „Privirea zării / e lanț la picioarele mele / din graiul izvoarelor / mi-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
mai degrabă deciziile ce țin de acțiunea, militară și chiar acțiunile militare efective Întreprinse de statul român pentru asigurarea securității naționale, precum și sistemul de alianțe și tratate la care aceasta a luat parte În același scop. A devenit deja un clișeu să fie postulată Însemnătatea sfârșitului Războiului Rece asupra sistemului internațional În Întregul său, atât la nivel practic, cât și teoretic 1. Lumea În care trăim astăzi este cu adevărat alta decât cea de acum douăzeci de ani. Lipsite de presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
adoptă parcă mentalitatea și atitudinea vremii, inclusiv la nivelul reconstituirii lingvistice, el reușind să prindă ceva din felul mai abrupt, mai sălbatic al comportamentului și limbajului oamenilor. Romanele nu sunt reconstituiri, ci construcții ficționale, slujite de un stil neafectat de clișee, cursiv, uneori ușor ironic. SCRIERI: Dintr-un vârf de tufan, București, 1937; Regina balului, București, 1946; Regina balului, București, 1968; Hangița Tudora. Măria-sa Burduja-vodă, București, 1970; În mahalaua Grant, București, 1971; Povestiri pestrițe, București, 1974. Repere bibliografice: Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
posibilitatea de a călători din rațiuni bizare. Totuși, ancheta de teren a fost rareori ușoară și imaginea etnografului ca stăpân este lipsită de influență generală. Trebuie să fi practicat ancheta de teren pentru a vorbi despre aceasta cu puțină umilință. Clișeul datorează mult rarelor texte reflexive care arată neputința etnografului. În această privință este suficient să-l credem pe antropologul Michel Leiris, cel care a presimțit că raportul anchetatorului de pe teren și contextul politic fac parte din datele etnografice. Din acest
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
din realitatea totalitară și post decembristă, pe care o examinează critic și, adesea, polemic. Declarăm fără nici o reținere: imaginea noastră despre structura și dezvoltarea politică și culturală a Rom âniei actuale se deosebește adesea în mod radical de cele mai multe dogme, clișee și stereotipuri formate sau preluate din perioada comunistă. Propunem, cu alte cuvinte, noi perspective ca să nu spunem modele politice și culturale pentru societatea și viața noastră intelectuală. O carte fundamental critică față de trecut, profund implicată în realitatea imediată și energic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturii clasice și a influențelor sale, naționalismul și șovinismul, negarea criteriului estetic. Acesta introduce și apără spontaneitatea, individualismul și libertatea. Adică tot atâtea primejdii grave pentru ordinea totalitară în cultură. Caracterele sale sunt: omogenizarea și controlul general, ficțiunea ideologică și clișeele propagandistice, logocrația și antiintelectualismul. Trei aspecte, mai ales, au lovit în însăși substanța vitală a culturii române. îi va trebui un oarecare timp ca ea să-și revină, să-și recapete suflul. Tirania represivă a urmărit izolarea culturii române de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deloc o întreprindere ușoară. Rămâne mitul de care vorbim invincibil? Situația este într-adevăr ireversibilă? Comunismul, cu față umană sau nu, poate părăsi efectiv puterea, scena istoriei? Să reținem încă un aspect, foarte important, al mitului nostru: persistența și vitalitatea clișeelor și a ticurilor sale ideologice specifice. Și, mai ales, eliminarea aproape completă din vocabularul politic actual a unor noțiuni tabu, anatemizate. Puțini, foarte puțini mai vorbesc azi pe față de restaurarea capitalismului, burgheziei, proprietății private garantate, păturilor mijlocii etc. Chiar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pluralismul, controversa, polemica politică sperie în continuare pe mulți. Ei nu au fost deprinși cu acest stil de activism public, echivalat în mod abuziv cu tulburarea ordinii publice, cu haosul, cu destabilizarea. întregul discurs al puterii este plin de aceste clișee securiste. Unii ridiculizează partidele politice revendicându-se de la Caragiale și Cațavencu. Ideea democrației pluripartinice este deci compromisă s-o recunoaștem în multe conștiințe. Unele sunt de bună calitate, oneste și de un nivel profesional superior. Partidele politice au fost și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spălării creierelor și al răsturnării sensurilor noțiunilor de bază (patrie, democrație, libertate etc.) formează un alt obiectiv al convalescenței noastre morale și spirituale. Este o preocupare esențială a omului de cultură. El urmează să renunțe la orice fel de dogme, clișee, lozinci, cult al personalității, citate rituale, limbaj de lemn al oricărei propagande posibile. Stilul oficial, gol și ridicol, una dintre cele mai grave răni culturale, trebuie să dispară. Să fie extirpat din rădăcină ! Să redevenim noi înșine și în limbaj
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
colonie balcanică în care Roland Barthes devine un fel de personaj fabulos, ceva între idol, totem și guvernator general. Pe de o parte, este imposibil de trecut cu vederea că această influență a măturat pur și simplu, din conștiințe, toate clișeele și platitudinile marxisto-leniniste socialiste. Este partea sa pozitivă, incontestabilă. Dar reversul medaliei? Instaurarea unui dogmatism invers, a unei sincronizări superficiale, mecanice, introducerea spiritului de compilație, docilitatea în fața ultimei traduceri sau cărți pictate în mână sunt nu mai puțin evidente. Ne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
epocă a șefilor, dictatorilor, conducătorilor, Führer-ilor, părinților popoarelor etc. Cunoaștem cu toții ce ravagii au făcut și mai fac încă. Și aceste calamități se răsfrâng și în ordinea spiritului: dogmatism și nivelare spirituală, dominarea și suprimarea spiritului critic personal, depersonalizare și clișee învățate mecanic etc. Toate marile adevăruri le descoperi singur sau nu le descoperi niciodată. N-ai nevoie de nici un ghid, care să-ți spună imperativ: gândește ca mine ! Să ne asumăm deci riscul inițiativei proprii ! Personal am rămas cu oroarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un anumit succes literar prin afiliere și subordonare disciplinată. N-am definit, totuși, esența ultimă, resortul cel mai profund al purtătorului de cuvânt al culturii oficiale. Notele sale definitorii, ultime, sunt conformismul și mediocritatea. El gândește exclusiv prin scheme date, clișee impuse și deci preluate, ierarhii bine disciplinate. Recrutarea acestui personal se face exclusiv în baza acestor criterii și afinități. Depersonalizarea sa mai ales în astfel de cazuri este totală și definitivă. Individualitatea, inițiativa personală și expresia proprie îi sunt refuzate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a ideii de diferențiere, alteritate și particulare, prin creații libere de orice constrângere exterioară. Ceea ce presupune, în mod esențial, ieșirea și depășirea organică și autentică a ideii de normă, teoretică și practică, sub toate aspectele, ignorarea și chiar sfidarea canoanelor, clișeelor, instrucțiunilor și indicațiilor prețioase de orice grad. La toate aceste fenomene culturale profund negative, cultura alternativă propune soluțiile sale independente și, pe cât posibil, originale. Conformismul, spiritul de imitație și reproducerea mecanică, lipsită de personalitate reprezintă tot ce poate fi mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deocamdată, succesul acestor operații. Ceea ce dă încă o notă definitorie culturii alternative actuale: expresie a unei minorități active, radicale în principii, dar fără mare eficiență și forță de impact în opinia publică. Aceasta a rămas mult în urmă, la nivelul clișeelor și deprinderilor propagandei oficiale din deceniile anterioare. în plus, ea are și toate carențele lipsei de O nou cultură română 286 Adrian Marino tradiție, pe de o parte, ale crizei de creștere pe de alta: individualismul și vedetismul acerb, pulverizarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a desființa libertatea (căreia îi dăm, în același timp, un alt conținut). în al doilea rând, fără a intra câtuși de puțin în demonstrații complicate și savante, acest tip de contestare, de avangardă, este recuperat și transformat cu regularitate în clișeu, în stil și chiar în produs comercial și editorial, vandabil ca oricare altul. Deci, într-o formă culturală integrată și adaptată și societății de tip liberal 22. Deși sensul său inițial a fost, este și rămâne net antiliberal. în sfârșit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Și această nouă realitate contrazice, din plin, miturile criticii noastre literare. Una din marile sale iluzii eroare de care ne lovim mereu este că ea fixează valoarea. Dimpotrivă, recepția poate fi și imprevizibilă, capricioasă, uneori chiar scandaloasă pentru ierarhiile și clișeele noastre interne. Autori, opere, creații, cu mare priză națională, pot fi cu desăvârșire ignorate în străinătate. în mod perfect legitim și invers: autori practic nerecunoscuți sau devalorizați în țară pot fi, dintr-o dată, receptați și consacrați, într-un mod sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]