5,610 matches
-
survola acum o suburbie întinsă, cenușie, sordidă, alcătuită din clădiri joase, dărâmate, fumegânde, ascunzându-se ici și colo sub cețuri murdare. Cartierul Pripp. De fapt, termenul însemna: Perimetru Izolat pentru Segregație Permanentă. Nu era decât o siglă, dar devenea un coșmar atunci când ți se luau celelalte semne de identitate și ți se înmâna un tichet care aviza autoritățile că te aflai sub jurisdicția Organizației Pripp. Criza se declanșase cu mult timp în urmă, cu mai mult de un sfert de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
avusese loc explozia era prea semnificativ ca să nu se creadă că savantul avea o legătură cu ea. DAR, ÎN CIUDA SITUAȚIEI PERSONALE PRECARE, SE SURPRINSE MEDITÂND LA ASPECTELE PUR MILITARE ALE EXPLOZIEI. TELEECRANUL IMENS DIN FAȚA LUI ÎI OFEREA O PRIVELIȘTE DE COȘMAR. ÎȘI DĂDU SEAMA CU INTERES CĂ PENTRU EXPERȚI SOSISE ZIUA DE GLORIE, GÂND CARE ÎI TREZI O OARECARE EXALTARE. ÎN SFÂRȘIT, LUMEA ÎȘI VA DA SEAMA DE EFICACITATEA ACESTOR FAIMOASE SCUARURI ANTIATOMICE! ORICÂT DE DEVASTAT ERA LOCUL EXPLOZIEI, SE VEDEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎȘI REGĂSISE ACCENTUL FERM. \ S-A FĂCUT, SPUSE MARIN. DUPĂ ACEASTĂ CONVERSAȚIE, NU SE MAI GÂNDI LA MISIUNEA PE CARE O AVEA DE ÎNDEPLINIT. DOAR O CLIPĂ, IMAGINEA RUINELOR FUMEGÂNDE ALE SCUARULUI GRUPULUI 814 ÎI TRECU PRIN MINTE. VIZIUNEA DE COȘMAR, CU AMENINȚAREA DE MOARTE PE CARE O IMPLICA ATÂT PENTRU EL CÂT ȘI PENTRU IMPERIUL MARELUI JUDECĂTOR, ÎI STĂRUI UN MOMENT ÎN CONȘTIINȚĂ. PE URMĂ ÎȘI ÎNDEPĂRTĂ DEFINITIV ATENȚIA DE LA ACEST SUBIECT. MAI TÂRZIU, PESTE MAI PUȚIN DE O ORĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
făcuseră apariția în capitala Moldovei la 28 iunie/10 iulie și, de unde virulența epidemiei de holeră începuse să scadă, prezența soldaților armatei de ocupație, atinși de flagel, și marea afluență de evrei în oraș au întîrziat momentul eliberării Iașilor de coșmarul holerei, care bântuia încă, în tot restul țării, cu mai mare sau mai mică intensitate 260. La fel, cancelarul consulatului Franței la București, Eugène Jules François Hory, raporta ministrului Afacerilor Externe, Bastide, la 21 iulie/2 august, că, "de la intrarea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în restul principatului, unde se afirma că ar fi fost pustiite sate întregi 263. În cursul toamnei, Comitetul sănătății din Iași anunța că "starea sănătății lăcuitorilor din tot cuprinsul Prințipatului este bună și ferită de molipsitoarea boală a holerii"264. Coșmarul a trecut, dar nu fără a fi lăsat urme adânci în principatul răvășit și suferind și de pe urma ocupației militare străine. Și după încetarea epidemiei, cercurile medicale și opinia publică din Moldova au fost interesate de găsirea unor remedii împotriva holerei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în mână, alertată de mereu alte citate, ipoteze, provocări, din același vis fără frontiere, chiar când era realitate palpabilă, imediată, de-o hipnotică intensitate. — Privește-o. Înghețată, opacă, în altă lume, unde nu avem acces. Primindu-mă într-unul din coșmarele ei, drept fiu ? Reîntâlnind numele acelui Cosimo, să se gândească la fiul pe care l-ar fi putut avea ! Bătrânul Cosimo i-a făcut portretul ? Încercare de-a trezi apropieri și respingeri revelatoare. Ca și cum cineva ar încerca să-și reamintească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fizică. Primele desene, apoi, un fel de căutare, printr-un dulce vis, a casei unde îl întâlnise pe Hariga. O mare nevoie de liniște, de ocrotirea lui. Copacul uscat care apare în atâtea tablouri ale florentinului ar fi putut absorbi coșmarurile ei ? Crengile goale, scorburile, ca niște ochi uriași, deschizându-se, în trun chiul aspru, captând și stăpânind tensiunile rău pre vestitoare. Nemișcarea înșelătoare a copacului, ca un fel de divinitate monstruoasă, a morții ? Lovind oameni și zei. ...Poate în acele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure al desenelor sau al primelor pânze pictate în închisoare ar rezulta prin mișcarea liberă, până la infidelitate, față de propria memorie, derutată, cum susțin unii dintre prietenii deținutei, de prea desele coșmaruri și printr-o fragilitate mereu tensionată. Tensionată fragilitate, ca a acestei studente delicate și pătimașe. Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urgentă semnele, amprentele, culorile, emoțiile care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit - în anii care au urmat închisorii - s-a născut, poate, chiar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
devenit - în anii care au urmat închisorii - s-a născut, poate, chiar în acele luni. Atinsese doar pentru scurtă vreme tărâmul vrăjit. Apoi, a rămas infirmă, umilită. A întrerupt, de altfel, curând această experiență. Ultimele luni de lehuzie ratată, un coșmar. A suportat golirea de tot ce crescuse tiranic într-însa, împotriva ei, dezgustând-o, umi lind-o. Atâtea forme de aservire și tulburare a simțurilor care, apoi, culmea ! îi lipseau. Ca și cum se rupsese din ea ceva, totuși, de neînlocuit. Lăsând-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ca și cum se rupsese din ea ceva, totuși, de neînlocuit. Lăsând-o în frig și jale, ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii amputați și complici ai prezentului. N-a avut timp, e drept, după eliberarea ei, dar n-a avut, poate, nici forța de a se întoarce spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de demult, le-ar fi întins în fața lor. Ar fi de imaginat privirile cu care o țintuiseră când au prins, în sfârșit, prilejul de a vorbi. Le simțise, în jur, împotrivirea crescând. Tresare în somn, speriată. Se zbate, se împotrivește coșmarului : bărbatul aplecat peste șarpele dintre sâni. Se zbate, o chinuie visul nerușinat, orice contact cu viul, cu imediatul. Durere, biciuire. Durerea trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește, probabil, fiul nenăscut, pânzele tinereții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în altul, înnegriți, dar solidari și durabili, amicul Lucian, gros, furios... nu vor avea de unde să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta îngrozitoare. Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un coșmar; după două momente, mai adăugă, cu o privire îngrozită spre prizonierul care se uita, mormăind revoltat, în altă parte: În sfârșit... eu... eu mi-am făcut datoria și... am încercat să... Prizonierii fură escortați mai departe, la alt comandament, iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
roșii, încercuiți cu dungi vinete, și obrajii de o paloare străvezie, în care se desenau vinele albastre șterse. Pe vârful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, iar în cerul gurii, o uscăciune necăcioasă, ca după un somn cu coșmare. În suflet însă îi sălășluia liniștea, ca o domniță cu mâinile moi și calde. Se simțea foarte bine și se uita cu mare curiozitate împrejur, ca și cum niciodată n-ar mai fi umblat pe aici, deși odaia era ca și ieri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
biologie, nu-și concepea orele fără disecții, fără experiențe palpabile, dar mai ales acorda o atenție excesivă orelor de dirigenție. Ne obliga să ne pregătim temele cu multă, foarte multă bibliografie, așa încật ziua în care aveam dirigenția era un coșmar pentru mine . Foarte mulți dintre profesori erau tineri, proaspăt absolvenți de pe băncile facultății, dar deosebit de pasionați de meserie. Acolo, printre schele și sonde, cu miros de petrol prin preajmă și cu licăriri soioase prin sticleții verzui ai ploilor de mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Ce-i, Sandule, care-i baiul? Supărat pe viață? Oi fi supărat pe tine Însuți, fiindcă nu te-ai dus la vot... Nu te mustră conștiința de la păcăleala pe care ne-ai tras-o alaltăieri? N-ai vise urâte cu coșmaruri În care te obligă nevasta să bei toată tămâioasa din cramă fără apă minerală? Îți bagă unii ștampile de vot pe gât când pui capul pe pernă? Sandu a cerut un pahar cu picior. He, he, așa coșmar aș vrea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urâte cu coșmaruri În care te obligă nevasta să bei toată tămâioasa din cramă fără apă minerală? Îți bagă unii ștampile de vot pe gât când pui capul pe pernă? Sandu a cerut un pahar cu picior. He, he, așa coșmar aș vrea să am, nu s-a făcut Încă tămâioasa aia care să mă sperie pe mine, ea tremură! Studiază vinul În lumină și dă din cap a satisfacție. Bun, domnule, să mă băgați În coșciug cu vreo zece sticle
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care a Întreprins deja demersurile necesare... L-am antamat, ca să zic așa. Că În absența porcului eu nu percep sărbătorile de iarnă, pe cuvânt de onoare, n-am șorici sunt trist, n-am caltaboș trăiesc drame, n-am ficat trăiesc coșmaruri culinare, n-am șunculița pe fund de lemn și cârnații condimentați mă simt ca un terchea-berchea. Vorbesc foarte serios. Vreau să mănânc piftie din picioarele mele de porc, cum s-ar zice... Mă duc Înainte de Crăciun, Îi iau gâtul la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
frică și de dragoste. În zgomotul contemporan, se nasc doar secte, nu religii. Toate religiile au același Dumnezeu, dar îl îmbracă diferit. Exacerbarea sexualității poate fi un semn, că în curând, toți vom fi mahomedani. După ce scapă de câte un coșmar, popoarele uită să și exorcizeze demonii. Credința netezește drumul speranței. Catolicismul a transformat prea repede iubirea pentru aproapele său în rugurile inchiziției. Să fie, oare, suferința o precondiție a mântuirii? Nici în Paradis nu există democrație. De foarte multă vreme
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că spre Dumnezeu trebuie să ne îndrume îngerul spaimei. Eradicarea sărăciei în lume nu mai e posibilă decât doar printr-un soi de plan Marshall semnat de Dumnezeu. Islamul nu pare încă pregătit pentru dialog. Religiile generează speranțe, dar și coșmaruri. Dumnezeu, cu magnifică și celestă ironie, ne dă și vise și coșmaruri. “Fac ce pot - spunea Dumnezeu în ziua a șasea. Mă chinui cu un lut tare îndărătnic.” Mai întâi religia s-a înfruptat din filozofie, apoi a obstrucționat-o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lume nu mai e posibilă decât doar printr-un soi de plan Marshall semnat de Dumnezeu. Islamul nu pare încă pregătit pentru dialog. Religiile generează speranțe, dar și coșmaruri. Dumnezeu, cu magnifică și celestă ironie, ne dă și vise și coșmaruri. “Fac ce pot - spunea Dumnezeu în ziua a șasea. Mă chinui cu un lut tare îndărătnic.” Mai întâi religia s-a înfruptat din filozofie, apoi a obstrucționat-o. Nu toți diavolii au putut evita călimara lui Luther. La vremea lor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pierdute și speranța spulberată a pământului făgăduit. Bătrânețea este ultima ecluză spre infinit. Nu poți aplica trecutului standardele viitorului. La bătrânețe simți cum îți crește o stâncă în spate. Amintirile sunt rădăcini, nu aripi. Tinerețea este vârsta visurilor, bătrânețea - a coșmarurilor. E dificilă tinerețea ? Nu-i nimic, scăpăm noi și de ea. Fac unii din bătrânețe o troiță. Alții o mlaștină. Fascinația clipei spulberă refuzul duratei. Unii se apucă să comită literatură târziu, aproape de ora închiderii. Bătrânețea își pune speranțele în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Orice carte valoroasă este o formă de respect la adresa cititorului. Harul transformă cuvântul în poezie, așa cum politica face steag dintro cârpă. Și arta mizează pe sugestie. Dar mai ales tăcerea. Cărțile mari stimulează dialogul. Artiștii au devenit niște gravori de coșmaruri. Poeții - acești pelerini ai Absolutului. Se pare că suferința rămâne principalul minereu al artei. Mă agăț măcar de mahalaua celestă a artei. Marea artă urcă în straturile atemporale. Arta poate fi măduva fierbinte a clipei. Numai marii creatori reușesc să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]