7,719 matches
-
-i pasă lumii de stăpânul pe care îl va avea? Ce o interesează dacă el va fi șeful catolicismului sau despotul nostru din sângele Sionului? Dar pentru noi, care suntem poporul ales, întrebarea este departe de a fi indiferentă. O coaliție universală a creștinilor ar putea să ne domine pentru câtva timp, dar noi suntem garantați contra acestui pericol prin adâncile pricini de discordie care nu mai pot fi smulse din inima lor. Noi am opus pe unele altora, calculele individuale
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
se supravegheau reciproc în raporturile lor cu Berlinul. La fel vor proceda până în 1944. După cum ambele guverne vor tatona, în paralel, dar fără legătură între ele, modalitățile de a rupe alianța cu Reich-ul în 1943-1944 și de a se alătura coaliției antihitleriste. La 20 decembrie 1940, ministrul afacerilor externe Mihail Sturdza, fruntaș al mișcării legionare este înlocuit; generalul Ion Antonescu preia interimatul. La 14 ianuarie 1941, are loc la Obersalzburg a doua întrevedere Hitler- Ion Antonescu, înregistrare făcută de Schmidt, înalt
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
obiective putând fi pusă sub semnul întrebării în cazul eschivării de la „cruciada sfântă împotriva bolșevismului”. Din 27 iunie 1941, România și Ungaria s-au aflat într-o situație paradoxală și anume: două state , declarat dușmane, aliate într-un război de coaliție, această postură nefirească fiind ilustrată elocvent de o anecdotă care a circulat, la vremea respectivă, în mediile diplomatice. Astfel ministrul Ungariei a declarat război Statelor Unite ale Americii, iar funcționarul american care a primit comunicarea, nefiind inițiat în problemele europene, a adresat interlocutorului
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
lui Nichifor Crainic și Lucian Blaga. Sensul istoriei, al vieții și artei populare rămâne "pecetluit", neținând cont de factorul creștin care se suprapune tradiției autohtone. Nichifor Crainic urmărește să demonstreze ortodoxia populară cu ajutorul celei culte, deoarece vechea cultură românească, mănăstirile, coalițiile creștine, daniile, lupta contra Reformei și Catolicismul n-au fost "opera poporului", ci a "claselor culte". Ideea de destin conturată într-un stil eseistic la fel ca și celelalte articole din studiul Duhul sărbătorii se centrează pe formația filosofică, pedagogică
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
martie 2002 - Întâlnirea „Primăvara noilor aliați” de la București, la care participă premierii celor 10 țări care aspiră la deținerea statutului de membru N.A.T.O. și care reafirmă solidaritatea țărilor candidate la aderare. - 30 aprilie 2002 - Parlamentul României aprobă participarea în cadrul Coaliției Internaționale de combatere a terorismului la Operațiunea Enduring Freedom, condusă de S.U.A. în Afganistan. - 25 iunie 2002 - Începe dislocarea primului contingent românesc în Operațiunea Enduring Freedom. - septembrie 2002 - România transmite la N.A.T.O. Planul Național de Aderare, ciclul IV M.
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
specialiști, printre care Kerenski la Ministerul Războiului. în mai, 20 de milioane de alegători își desemnează delegații la congresul panrus al sovietelor, la care socialiștii revoluționari (SR) și menșevicii obțin 600 de delegați - față de 105 ai bolșevicilor - și ratifică o coaliție a guvernului provizoriu cu CEC. în timp ce în sate, au loc tulburări, la primul Congres al sovietelor țărănești, întrunit cu începere de pe 30 mai, Lenin, care cere confiscarea pământurilor nobilimii, nu obține decât 6 voturi din 1547. Dar, deja, criza revoluționară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
condițiilor favorabile „planurilor noastre pe termen lung”. în Europa Răsăriteană, pe drumul larg deschis de Armata Roșie - în furgoanele căreia se întorc în țările lor cadre comuniste care și-au petrecut anii de război în URSS -, PC constituie guverne de coaliție - fronturile naționale -, în principal, cu social-democrații* și cu partidele agrariene. Dar, în cea mai mare parte dintre cazuri, ele își asigură posturile-cheie (apărarea, justiția, afacerile interne), care le vor permite, la momentul potrivit, să pună integral mâna pe putere. El
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
elitelor „vechilor regimuri” dinainte de război sunt arestați sau eliminați. Epurările, vizându-i inițial pe colaboratorii cu ocupantul, permit eliminarea a numeroși adversari reali sau presupuși. Administrațiile și armatele fac și ele obiectul epurărilor. Cât despre opoziția parlamentară și partenerii de coaliție, ei vor fi îndepărtați progresiv, recurgându-se la faimoasa „tactică a salamului”, brevetată de conducătorul comunist ungur Matyas Rakosi. Dar, până în 1946, încă nu este vorba de sovietizarea democrațiilor populare nou născute. După cum îi explică Stalin, în iunie 1945, liderului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sale occidentale din iunie 1941, deci a tuturor cuceririlor teritoriale datorate pactelor germano-sovietice. Ea și-a recuperat teritoriile pierdute în 1905 grație intrării ei în războiul contra Japoniei, în august 1945. Partidele comuniste sunt la putere, singure sau în cadrul unor coaliții, în șapte state din Europa Centrală și de Răsărit, ca și în viitoarea RDG; ele participă la guvernare în Franța și în Italia; organizațiile de masă - sindicate, mișcări ale tineretului etc. - și-au mărit audiența și mișcări de eliberare națională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Polonia, România, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia. Comuniștii nu pot spera nicăieri obținerea majorității. și totuși, manipularea rezultatelor, arestările și eliminarea opozanților în ajunul scrutinului - în Polonia, în Bulgaria sau în România - le permit să câștige aceste alegeri. Partidele membre ale coalițiilor își păstrează încă poziții importante, îndeosebi social-democrații, când nu sunt chiar majoritare, ca în România, la scrutinul din octombrie 1946. Doar PC cehoslovac a câștigat alegerile legislative din mai 1946, fără a obține totuși majoritatea absolută a voturilor și a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru această lipsă de interes; intrarea, pe 5 mai 1936, a fasciștilor italieni în Addis-Abeba și premisele apropierii dintre Hitler și Mussolini dau naștere temerilor că o atitudine intransigentă față de Roma ar putea face „să apară în centrul Europei o coaliție a fascismelor brun și negru”. „Teoria celor două incendii”, fascist și nazist, va antrena sabotarea Conferinței Internaționale a Negrilor și a Arabilor, organizată în 1936 de către Romano Cocchi, alias Adami, care militează pentru coordonarea acțiunilor PCF și PCI* împotriva susținătorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui capitalism monopolist. Această analiză este dezvoltată în 1910 de către socialistul german Rudolf Hilferding în Capitalul financiar, care deschide o controversă în social-democrație*. Kautsky avansează teora „ultraimperialismului” fondat pe acorduri între firmele germane și franceze. Jean Jaurès consideră că orice coaliție de acest tip ar putea pune capăt conflictelor de interese dintre ele pentru a-și fixa ca obiectiv distrugerea statului socialist sau „comunist”. în aprilie 1917, Lenin* publică Imperialismul. Stadiul cel mai înalt al capitalismului, lucrare copios inspirată din Hilferding
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lumea s-a scindat clar și definitiv în două tabere de neîmpăcat: cea a imperialismului și cea a socialismului”. încă de pe timpul lui Lenin, acest atiimperialism induce două politici. Prima, dominantă în anii 1920-1930, constă în a manevra astfel între coalițiile statale încât să împiedice apariția unei alianțe interimperialiste îndreptate împotriva URSS*, ceea ce presupune o contribuție proprie la exacerbarea contradicțiilor dintre marile puteri. Aceasta nu constituie o inovație teoretică: în 1914 deja, socialiștii refuzau să pună semnul egalității între diferitele imperialisme
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Zhou Enlai, în ianuarie 1976, el se străduie să cimenteze o alianță între garda sa apropiată și prietenii lui Jiang Qing. Dar, în septembrie 1976, Mao moare. Stângiștii din „Banda celor Patru” sunt eliminați o lună mai târziu de către o coaliție formată din generali, foști colaboratori ai lui Zhou și Deng și partizani ai acestora. China populară fără Mao Cei treizeci de ani care au trecut de la toate aceste tragedii au fost în același timp mai săraci în evenimente și cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către democrațiile occidentale la Munchen, în 1938, și de eliberarea de către Armata Roșie în 1945. PCC iese învingător în primele alegeri din mai 1946, cu 38% din numărul voturilor și devine pivotul sistemului care se sprijină pe un Front* Național, coaliție a tuturor partidelor în sânul unui guvern prezidat de liderul comunist Klement Gottwald, un sistem al „democrației fără opoziție”. Criza politică izbucnește pe 13 februarie 1948 când opt comisari de poliție necomuniști sunt înlocuiți la ordinul ministrului de Interne comunist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guvern prezidat de liderul comunist Klement Gottwald, un sistem al „democrației fără opoziție”. Criza politică izbucnește pe 13 februarie 1948 când opt comisari de poliție necomuniști sunt înlocuiți la ordinul ministrului de Interne comunist. Miniștrii necomuniști cer anularea măsurii și coaliția se divizează pe tema libertăților. PCC refuzând să revină asupra deciziei și provocând astfel o escaladare a tensiunii, conducătorii partidelor democratice - Partidul Popular (creștin-democrat), Partidul Socialist-Naționalist, apropiat președintelui Republicii, și Partidului democtrat Slovac - decid să „treacă la ofensivă”. în mod
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
restul Europei Centrale și de Răsărit, regimurile instalate la Eliberare în Bulgaria, în Ungaria, în Polonia, în România, în Cehoslovacia și, curând, în zonele de ocupație sovietică a Germaniei - viitoarea RDG - prezintă niște caracteristici comune. Guvernele lor sunt conduse de coaliții ale Frontului Național în care comuniștii joacă - rolul determinant, și aplică o politică de epurare a elitelor politice și sociale la putere până atunci - fie au colaborat sau nu cu ocupanții din Axă -, de expropriere a marilor proprietăți funciare și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
locul predominant rezervat comuniștilor. în România guvernul Petru Groza, instalat la presiunile lui Vîșniski - fostul procuror al proceselor* de la Moscova - este controlat de comuniști, care instaurează o sovietizare* rapidă. Invers, în Cehoslovacia au loc, în martie 1946, alegeri libere iar coaliția concepută de președintele Beneș și de Gottwald, și susținută de partidele ieșite din Rezistență, nu se va sparge decât la începutul anului 1948. Foarte curând, comuniștii își vor domina și apoi vor elimina partenerii. Ei joacă cartea naționalismului, dinamizează reconstrucția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a-l controla. Cea de-a doua tactică, teoretizată de liderul PC ungar Rakosi, constă în a „secționa, zi după zi, felie cu felie, reacțiunea continuă în celelalte partide politice”: sunt astfel lichidate progresiv partidele de opoziție, apoi cele aparținând coaliției, începând cu interzicerea celor de dreapta și terminând cu absorbția social-democraților* de către PC în cadrul unei fuziuni forțate. în realitate, Stalin i se destăinuise încă din 1945 lui Tito: „Acest război nu seamănă cu cele din trecut: oricine ocupă un teritoriu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu prudență „calea poloneză spre socialism”. și chiar pe Dimitrov care încă mai afirmă că Bulgaria „n-r fi o republică sovietică ci o republică populară” înainte de a încheia: „în Bulgaria nu va fi dictatură”. și, de fapt, dacă durata coalițiilor Frontului Național a variat - foarte scurtă în România, din august 1944 până în martie 1945, ceva mai lungă în Polonia, unde ea se termina odată cu fuga în străinătate a primului ministru Mikolajczyk, în 1947 -, acestea își încheie existența odată cu lovitura de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
original, diferit de statul sovietic nu numai în formă, ci și în esența și în funcțiile sale”. La cel de-al V-lea Congres al PC bulgar, în decembrie 1948, Dimitrov distinge două faze în experiența democrației populare: aceea a coaliției antifasciste - din septembrie 1944 până în septembrie 1947 - și cea în care ea își îndeplinește funcțiile de dictatură a proletariatului: „Regimul sovietic și cel de democrație populară sunt două forme ale unui unic și același sistem de guvernare [...] ambele sunt bazate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1948, democrația populară este definită ca o formă specifică a dictaturii proletariatului, fără necesitatea cuceririi pe cale violentă a puterii, grație prezenței Armatei Roșii. Toate țările „blocului” au așadar regimuri politice foarte asemănătoare: cea mai mare parte a partidelor admise în coalițiile Frontului Național sunt curățate de „elementele lor reacționare” înlocuite cu elemente progresiste” sau cu tovarăși de drum, și menținute în sânul coalițiilor numai de dragul formei - Partidul Țărănesc din Polonia, Partidul Popular Ceh etc. - social-democrații fiind obligați să fuzioneze cu comuniștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Roșii. Toate țările „blocului” au așadar regimuri politice foarte asemănătoare: cea mai mare parte a partidelor admise în coalițiile Frontului Național sunt curățate de „elementele lor reacționare” înlocuite cu elemente progresiste” sau cu tovarăși de drum, și menținute în sânul coalițiilor numai de dragul formei - Partidul Țărănesc din Polonia, Partidul Popular Ceh etc. - social-democrații fiind obligați să fuzioneze cu comuniștii ca în Cehoslovacia sau în RDG. Iar dacă constituțiile democrațiilor populare, ca și Constituția sovietică din 1936, garantează formal libertățile fundamentale, funcția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cincinale* care dau prioritate industriei grele și colectivizării* agriculturii. Ei introduc învățarea obligatorie a limbii ruse în școli și rup cu tradițiile europene ale țării lor pentru a impune adularea URSS. Pentru Moscova, consolidarea hegemoniei sovietice implică nu numai lichidarea coalițiilor care au făcut inițial specificitatea democrațiilor populare, ci și a lupta împotriva deviațiilor naționaliste și titoiste în sânul fiecărui PC. La instigarea Moscovei și sub autoritatea guvernului KGB Bielkin, partidele comuniste își curăță rândurile organizând, între 1949 și 1952, procese
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1928 și 1933, face ca PC să scadă la nivelul lor electoral cel mai de jos, cu excepția PC german, puternic susținut, ce-i drept, de către IC. Până în 1934, comuniștii consideră că acțiunea în favoarea unității europene nu urmărește decât constituirea unei coaliții antisovietice. Astfel, în 1930, IC denunță propunerile francezului Aristide Briand în favoarea unei uniuni federale europene, apreciată a fi un plan de hegemonie al imperialismului francez, respins atât de Italia musoliniană, cât și de Republica de la Weimar și de URSS. Victoria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]