9,252 matches
-
pă lume acu’, nu cu sentimente. E plină lumea de ăia, aduși de Tomnea. Dimineață ce, parcă, n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul meu, carne din sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de o carte poștală: lumina aluneca printre garguii și turnurile catedralei, era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și orele șapte ale dimineții? În primul rând, băiatul trecea pe lângă catedrală în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l înjure, ba să-i zâmbească - dacă-l vedea apărând la fereastră. Însă Mama Mare nu înjura niciodată cu adevărat. Invectivele ei erau cochete; nu erau săgeți, erau pietricele colorate. - Nu poți să-i zici să pună ceva la gard? am întrebat. — Ce Dumnezeu să pună la gard? Nu știu, celofan... - N-o să pună nici un celofan, îl cunosc eu. I-am mai sugerat. — Și ce-a zis? — A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am intrat noi, două fete. Mă ținea de mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că la primul gest stângaci pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
distincte: scene între personajele imaginare - Oberon și Titania, Puck și cei patru însoțitori ai Titaniei - curtea, cu cele două perechi de îndrăgostiți și cu grupul de țărani care, mult prea evident, asigurau interludiile comice. Am luat cu împrumut creioanele lui colorate și i-am urmat exemplul, în speranța că asta mă va face să mă simt mai profesionistă. După strigarea numelor, MM ne anunță că ar vrea ca toată lumea să rămână la lectură, dacă e posibil, dar că ar înțelege dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un alt dulăpior, o cutie de metal pe care o deschise folosind un cuțit. Din ea scoase fursecuri, apoi mai scoase câteva, clădindu-le cu vârf pe una dintre farfurii. Dintr-o altă cutie scoase dulciuri Înfășurate În folie puternic colorată și le așeză unele peste altele pe-o altă farfurie. Cafeaua Începu să fiarbă, iar ea apucă repede vasul, Îl răsturnă peste cap dintr-o singură mișcare agilă și aduse tava la masa cea mare ce ocupa mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mergem la plimbare. Am putea merge să luăm prânzul În Burano. Hai să facem așa! E-o zi perfectă pentru o ieșire. Fie și numai gândul acesta, lungul drum cu barca spre insulă, soarele scânteind pe harababura aiuritoare a caselor colorate țipător pe măsură ce se apropiau de ele, Îi Înălță sufletul și mai mult. — Bună ideea, fu ea de acord. Și ce facem cu copiii? — Întreabă-i. Chiara va dori să vină. — Bine. Poate că va vrea și Raffi. Poate. Paola aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Denișa Eavorschi Anotimpul colorat a venit. Școală a început, spre dezamăgirea fiecărui copil. Afară este un peisaj de poveste. Copacii au rămas doar cu două-trei frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
Denișa Eavorschi Anotimpul colorat a venit. Școală a început, spre dezamăgirea fiecărui copil. Afară este un peisaj de poveste. Copacii au rămas doar cu două-trei frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
iar vântul nu-i făcea față. Eu și colegele mele ne am gândit să mergem la pădure, să facem un picnic... Pădurea era așa de frumoasă încât nu-ți puteai lua ochii de la ea. Totul în jur era așa de colorat, copacii înalți îți dădeau impresia că sunt munții care aveau crestele ascuțite. Iarba verde, insectele și alte viețuitoare ale pădurii se jucau ca în basme. Una dintre prietene a început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
de colorat, copacii înalți îți dădeau impresia că sunt munții care aveau crestele ascuțite. Iarba verde, insectele și alte viețuitoare ale pădurii se jucau ca în basme. Una dintre prietene a început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
parte și de alta o mulțime de uși. Toate erau numerotate: unu, doi, trei, patru... Înaintam pe hol, în lumina albă care venea de nicăieri și am văzut lângă un perete o masă pe care erau două sticluțe cu lichid colorat și trei chei: una de argint, una de aramă și una de aur. Am luat cheile și am început să caut ușile pe care trebuiau să le deschidă. Cheia de argint se potrivea la o ușă pe care scria mare
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța de pe hol și mi-am oprit privirea asupra sticluțelor cu lichid colorat. Oare ce era acolo? Am întins mâna către cea mai subțire și, tocmai când voiam să beau, m am trezit în camera mea, cu o rază aurie de soare gâdilându-mă pe față. Dormisem toată noaptea. În palmă simțeam greutatea
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
tale, indiferent din ce familie provii sau ce vei ajunge în viață, e zestrea care te va însoți pretutindeni și pentru totdeauna. Când ești copil totul e frumos, sublim și magic. Nu ai griji sau nevoi, iar viața ta e colorată, pastelată, fără limite. Orice mic neajuns capătă pentru câteva momente proporții tragice, pentru ca în scurt timp să dispară, să nu te împiedice să zâmbești din nou. Nu există om care să nu se gândească la dulcea copilărie, la năzbâtii și
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
Acum Lotti ținea un discurs general referitor la sarcină, din care se înțelegea că era convinsă că nici unii dintre ei nu aveau nici cea mai vagă noțiune despre ce înseamnă graviditatea. Lecția era ilustrată cu ajutorul unui carton uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aveau nici cea mai vagă noțiune despre ce înseamnă graviditatea. Lecția era ilustrată cu ajutorul unui carton uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii se formează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care-l adusese pentru licitația de prăjituri. —Tortul acesta, domnule Fine, a tunat Rottweilerul, întinzându-i produsul în chestiune. — Da? a spus Hugo deschis. Se întreba ce era în neregulă cu el. În fond, era cel mai mare, mai colorat și mai scump din oferta supermarketului. Judecând după expresia dezaprobatoare de pe chipul Rottweilerului, multe erau în neregulă cu el. —Să înțeleg că nu l-ați pregătit nici dumneavoastră, nici doamna Fine? Distras, temporar, de ideea de a o vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
angajată. —Aha! — Deci treaba asta, plus mersul la consilier o să atârne în favoarea ta. Însă șansele în favoarea lui Hugo s-au dovedit a se menține numai până când bărbatul a mers de la creșă la Dunn și Dustard. Aflând - din descrierea glorioasă și colorată a Shaunei și apoi din detaliile date de Hugo fără prea multă tragere de inimă - de ceea ce se întâmplase în parcarea subterană, Neil l-a concediat scurt. — Îmi pare rău, Fine. Dar hai să fim sinceri: ești un neserios, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a completat ea cu un surâs, primul pe care Hugo îl vedea înflorind pe buzele ei, că face bine la șocuri. În ultima vreme, Theo se atașase foarte tare de un joc în care un morman de inele de lemn colorate trebuiau înfipte într-o țepușă. În consecință, bună parte din după-amiaza care a urmat întoarcerii de la Chicklets Hugo a stat răbdător lângă copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De fapt, nu numai la asta. Paradoxal, cu toate că simțea nevoia să pună capul pe pieptul Luciei și să doarmă neîntors vreo două săptămâni, avea chef să scrie. Privi laptopul al cărui screen saver intrase în funcțiune. Un morman de conducte colorate diferit care se tot întindeau, se intersectau, se căutau, dădeau senzația că s-au găsit și sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul său precum un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu o idee ciudată prin minte. Ha, ha, Râul Umbrelelor, cum de-au
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trăi este absolut inviolabil. Pe această realitate se fondează principiul comun tuturor civilizațiilor umane, „Să nu ucizi!”. Foarte adesea se invocă dreptul de a muri pentru a putea muri „cu demnitate”. Desigur, este vorba de o expresie echivocă, chiar dacă apare colorată de o anumită noblețe. În realitate nu există o „moarte demnă” și o „moarte nedemnă”. Moartea este mereu demnă, pentru că actul ultim al persoanei umane, chiar și în moarte, pe cât de umilitoare ar fi, își păstrează propria demnitate. F. Cultrera
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii ne-au aliniat pe două rânduri În fața birourilor administrative. Din prima Încăpere, pe ușa căreia scria «Contabilitate», a ieșit directoarea Închisorii...” Din puzderia de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prăbușit amândoi. Trebuie să fi fost vreo trei după-masă când, privind cu ochii arși de febră cum se plimbă un paianjen pe perete, am văzut niște bule transparente de lumină, care urcau Încet și se spărgeau de tavan În cioburi colorate de aer. Am Închis ochii. mai Întâi am văzut oglinda apei descrețindu-se și netezind cu cercuri largi toate cutele și asperitățile inimii mele Îndoite după crima din ziua precedentă. Apoi zidul negru din fața ochilor mei a Început să se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]