4,753 matches
-
suficient; gradul lui de ateism este atât de înaintat, încât revelația devine... obligatorie. Dar i se va arăta lui, Dumnezeu? Mi-am însușit ideea că Dumnezeu ni se arată tot timpul, prin diferitele-I forme de manifestare, dar noi nu conștientizăm aceasta. I se va arăta atât explicit intelectualului, astfel încât acesta să fie nevoit, dacă este sincer cu sine însuși, să-L recunoască? Nu sunt convins: depinde și de cât consideră Dumnezeu (iertațimă, L-am personalizat înadins, contrar înțelegerii mele) că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
credincioși sau necredincioși, școliți sau neșcoliți. Poate, astfel, s-a născut și sintagma: Crede și nu cerceta! Pe măsură însă, ce credința mea devine tot mai puternică, simt nevoia să știu mai mult, și apoi și mai mult! Să-L conștientizez. Să-L conștientizez înseamnă să-L iubesc. Am ajuns la concluzia că doar iubindu-L conștient pe Dumnezeu, voi prinde tărie în dragostea, în credința mea. În ce moment este abordabil intelectualul pentru Atotputernic? Când este el pregătit pentru întâlnirea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
școliți sau neșcoliți. Poate, astfel, s-a născut și sintagma: Crede și nu cerceta! Pe măsură însă, ce credința mea devine tot mai puternică, simt nevoia să știu mai mult, și apoi și mai mult! Să-L conștientizez. Să-L conștientizez înseamnă să-L iubesc. Am ajuns la concluzia că doar iubindu-L conștient pe Dumnezeu, voi prinde tărie în dragostea, în credința mea. În ce moment este abordabil intelectualul pentru Atotputernic? Când este el pregătit pentru întâlnirea vieții și morții
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne privește, și în Raportul Președintelui de condamnare a comunismului, dar care nici în prezent nu este materializată: adaptarea și revizuirea manualelor de istorie a Europei, astfel încît copiii să învețe despre crimele regimului comunist, așa cum au fost învățați să conștientizeze crimele nazismului. Declarația este semnată, între alții de: "Václav Havel (fost disident și președinte al Cehoslovaciei/ Cehiei), Joachim Gauck (fost comisar federal al Arhivelor STASI, Germania), Lee Edwards (președinte, Fundația Memorialului Victimelor Comunismului, SUA), Goran Lindblad (vicepreședinte al Adunării Parlamentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care o ținuse bine strânsă, și i-o azvârle nătărăului fix în cap, în față. O bubuitură zdravănă și sticla se sparge, umplându-l de sânge și spumă de bere, făcându-l să cadă ca o muscă. Evreul, abia atunci conștientizând ce se petrece, se albește tot de frică și o apucă de mână pe domnișoară, pe care o trage afară într-un suflet, de unde numai Dumnezeu știe încotro au luat-o la goană. — Acuma pleci, fir-ar mă-ta să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic ar fi decolat cu el chiar și leșinat. Nu mai era cale de-ntors. Pulsul i-o luase razna și tremura din toate oasele și încheie- turile, tâmplele îi zvâcneau îngrozitor și se albise tot, ca făina. Nici nu a conștientizat când și-a și dat drumul câțiva stropi pe el, în toată nebunia și amețeala care-i făceau capul să-i vâjâie. Însă când a simțit că se înalță încet, încet și a văzut cum pământul se lasă tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la atâtea sute de metri distanță în aer. „Ah, cât de măreț trebuie să fie Dumnezeu !“, și-a spus Cristi, simțind pentru prima dată atât de puternic cum exis- tența sa este o simplă fărâmă în marele Univers pe care conștientiza că nu-l va putea înțelege vreodată pe deplin. Totul avea o ordine anume și o balanță atât de firească, încât numai o forță superioară, care nu poate fi explicată, ci doar simțită prin grație și dragoste, ar fi putut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
diverse interese, planuri, frici sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii trăiesc În prezent!”, afirmă poetul care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Adevăr — D.A., partidele liberal și democrat au prezentat liste unice și un candidat la președinție În persoana lui Stolojan. Optimismul din vară s-a atenuat Însă, pe măsura unei campanii lipsite de imaginație. Pe de altă parte, P.S.D. a conștientizat pericolul și s-a lansat Într-o campanie mai agresivă decât cea a adversarilor, presărată cu tot felul de promisiuni și de „pomeni“ electorale. A constituit la rându-i o coaliție cu ciudatul Partid Umanist Român — P.U.R., proprietatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
artă veritabilă, expresivă, mare! Cu timpul, estompându-se obsesia acestei „piramide răsturnate” în ce mă privea pe mine, o dată cu primele texte care, în sfârșit, mă exprimau, măcar în parte, „ea”, în mintea mea, a prins dimensiuni mai largi, colorându-mi, conștientizându-mi, chiar și în „fragmente”, obsesia noastră a tuturor, în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uzura creației, sărbătoare. Precizarea punctului de plecare pentru înțelegerea amplului fenomen spiritual este necesară ca suport al discuției aplicate la contextul literar folcloric. Omul modern, căruia i s-au amputat rădăci¬nile comunicante cu esența lumii, nu are posibilitatea să conștientizeze existența celor „două medii complementare” care „se exclud și se presupun”: sacrul și profanul. Tot ceea ce face obiectul lucrării de față însă se circumscrie vieții lui homo religiosus, pentru care viața „se prezintă ca suma relațiilor dintre om și sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care fecioara își face ucenicia este populat de zmei sau, într-o ipostază mai apropiată de mundan, de tâlhari. Pasivitatea cu care ea se supune recluziunii are aceeași justificare ca anticiparea morții în basmele culese de Ovidiu Bârlea. Fata conștientizează traseul inițiatic și îl îndeplinește după datele rituale: „ - Ei, eu sunt fata împăratului cutare, m-a răpit zmeul și m-a adus aici, de e vai de mine ce viață chinuită duc, dar ce să fac? (Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
idoli” fiind dovada supremă a evoluției inițiatice. Casa fetelor care torc în noaptea rituală se află întotdeauna la marginea satului care figurează spațial îndepărtarea de statutul uman obișnuit și statutul incert, periculos al neofiților. Acolo, ele grijesc firul lumii și conștientizează sub efectul coborârii în mit capacitatea ideală a propriei ființe. Legământul înche¬iat este activat doar de ritualul consecutiv inițierii, nunta: „- Eu numai pe împăratul l-aș lua, căci numai lui i se cuvine să aibă copii de aur cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va arăta ca o singură entitate. O altă formă pronominală neobișnuită dezvoltă și un complement intern, interacționând cu nivelul sintactic: „Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?”. A se străjui implică o stare de veghe acută, ce conștientizează pericolul asupra entității proprii. Reluarea ideii prin complementul intern accentuează obsesiv nevoia de ocrotire, dublată de tragismul eșuării. Stilistica verbului are funcția unei chei de boltă în decodarea textelor, prin puterea acestei clase gramaticale de a instaura lumi și perioade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul uman și evoluția astrală. Curba emoțională conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul conjunctiv al celui de-al doilea verb
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe lumea cealaltă și au o imagine similară în mitologia laponă, în care eroul aflat în stomacul uriașului Antero „își făurește o îmbrăcăminte de fier”. Pătrunderea în infern este neutralizată prin hainele apotropaice, a căror putere datorată metalului a fost conștientizată de civilizații aflate la distanțe considerabile. Motivul aducerii leului legat se apropie la nivel simbolic de practica inițiatică a societăților feminine N(d)yembe din Gabon, care extrăgeau cu mâna goală șerpi dintre roci și îi aduceau în sat înfășurați
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai des, sunt din ce în ce mai exigent cu femeile frumoase și mult mai îngăduitor cu lumea din care bucuriile curente dispar. Literatura poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu conștientizezi că misia ta este una adevărată, necesară lumii... Artă fără nebunie nu există, asta au spus-o popoare de artiști înaintea noastră, evident. Nu mai aduc în discuție pe un Poe, pe un Baudelaire, pe un Rimbaud, pe un Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câteva momente când arta a fost pentru tine dar? Sau când arta a fost pedeapsă...! Iisus ne poate mântui! Literatură poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu conștientizezi, fără să faci din asta un merit deosebit al tău, să obosești lumea cu acest har, că misia ta este una adevărată, necesară lumii în care te-a lăsat Dumnezeu să-i spui învățăturile. Nici un scriitor nu s-a mântuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cel mult și-a căpătat liniștea necesară unui trai decent. Harul literar este un dar când poți transmite prin talentul tău ceea ce te-a lăsat Dumnezeu să transmiți și o pedeapsă când faci acest lucru prost. Din păcate cei mai mulți nu conștientizează acest lucru și persistă în emiterea a tot felul de elucubrații cu pretenții de artă. Și atunci, evident, își duc pedeapsa până la capăt cu o iluzie că vor atinge nemurirea. Nemurirea este pentru cel cu har, nu pentru cel fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu "inspirația"). Poezia "vine sau nu vine" de unde vine, dacă vine. Dacă ea "reface destinul național al românilor"? Foarte interesantă observație, ținând cont că ne leagă limba română. La nivel superior (al destinului național), poezia e maximum posibil: dacă se conștientizează sau nu asta, nu contează. Eu sper să apuce să aibă și poezia română "viitor european". Nu se poate să fim toți tâmpiți, să ne înșelăm citind poezie română de valoare, scrisă în ultimii 150 de ani. Avem "geniile" noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sentințe... Ce alte genuri ai ratat până să ajungi la critică și istorie literară? Ce reprezintă critica literară pentru o literatură? Cât de mare e responsabilitatea unui critic literar care ia în piept marea unei literaturi? Cum și când ai conștientizat această responsabilitate? Convenisem să purtăm un dialog, iar tu mă îndemni, gentil, să scriu o carte... N-aș lua cunoscuta afirmație a lui G. Călinescu chiar așa, ad litteram... Nici el însuși, de altfel, nu înțelegea prin "a rata în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce se întâmpla la noi acasă, pentru că exista și acest interes, curiozitate să spunem, răsplătită sau nu, nu neapărat o curiozitate general umană, să spunem, care intra în atribuțiile unor servicii de informare să zic, dar asta nu era, sincer, conștientizat de mine la epoca respectivă, chiar deloc. Erau foarte diferiți, de exemplu nu ne lăsau să ne jucăm între 2 și 5, trebuia să fie liniște pe stradă, ba chiar scria peste tot... și, unii mai ciudați decât alții. Tăiau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ușor dus. Nu eram dus de la opiu; eram dus de la tonifierea care Însoțește sevrajul. Marfa e o inoculare cu moarte care menține corpul Într-o stare de alertă. CÎnd marfa dispare, reacțiile de alertă continuă. Senzațiile se ascut, dependentul Își conștientizează procesele viscerale Într-o măsură dezagreabilă, peristaltismul și secrețiile scapă de sub control. Indiferent de vîrsta lui reală, dependentul care se lasă este expus exceselor emoționale ale unui copil sau ale unui adolescent. Cam În a treia zi În care folosisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a scrierii și citirii, asigurându-se implicit dezvoltarea intelectuală celui ce învață. Despre metodă progresista (și azi de bază în predarea abecedarului) el va vorbi mai târziu că despre un mijloc eficace prin care copilul ajunge de la în ceput să conștientizeze ceea ce face. În acest fel principiul învățării conștiente devenea de aplicație curentă într-una din activitățile esențiale ale copilului: învățarea cititscrisului. Simplificarea ortografiei românești, care avea să deschidă largi perspective metodei fonetice, îi va permite lui Creangă că împreună cu alți
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aspect. Și aceasta pentru că există o evoluție, mai precis o lege care nu permite existența unei stări staționare a Universului și prin el a Pământului. Că uneori această evoluție se reflectă În mod neplăcut asupra noastră, mai precis așa o conștientizăm, poate că e firesc: acum două miliarde de ani, când a apărut fotosinteza și implicit oxigenul, desigur că microorganismele anaerobe, singurele care populau atunci Pământul, nu s’au simțit prea bine. Dar asta a impulsionat evoluția și am apărut și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]