4,811 matches
-
numere de sine stătătoare ale fiecăruia dintre membrii formației. Moștenirea lăsată de Zappa este insuficient cunoscută. Documentarul despre Apostroph/Overnite Sensations (2007) abia deschide o fereastră. Ceea ce-a apucat Zappa să editeze audio și să regizeze video depășește net confecțiile atâtor genii neînțelese... Iată, bunăoară, concertul din 26 august 1984, din New York, intitulat Does Humor Belong in Music? Începe cu enunțuri de-a curmezișul ecranului. Simple „cârlige“ de atras atenția? Deloc! Zappa are geniul formulărilor percutante, unde ironia e semnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
decorat cu „Steaua României cu spade”: pentru că „fiind bolnav”, a refuzat concediul spre a îngriji pe bolnavi”, cum scrie chiar pe brevet. În acest răstimp, până în 1918, am făcut serviciu pe lângă tabăra de prizonieri din Bârlad, pe lângă Atelierul central de confecții, pe lângă Garnizoana Bârlad, precum și pe la alte spitale de răniți și bolnavi. Am fost demobilizat cu gradul de medic subșef, asimilat maior.” 1920, 6 ianuarie - Numit medic la Administrația Domeniilor Coroanei. Despre activitatea lui literară și culturală, citim: 1916 - Debutul în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
lanț, un accesoriu care se potrivea, își spunea el întotdeauna, cu costumul cu dungi albe pe care îl purta în mod invariabil la birou și despre care era convins că părea făcut la comandă, deși era cumpărat din raionul de confecții de la Hector Powe. A sosit cineva între timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem în sala de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată asortate de la Marks&Spencer și pusese întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de hârtii pe birou care nu au fost încă înregistrate. — A, hârtiile. Da. Dar când am deschis primul sertar astăzi dimineață, am fost întâmpinat de un șobolan mare care părea să fie în curs de a roade dosarul firmei de confecții Abelman. M-am gândit că ar fi indicat să aștept până se satură. Nu mi-ar plăcea să mă molipsesc de ciumă bubonică și să dau vina pe Levy Pants. — Foarte adevărat, spuse îngrijorat domnul Gonzalez, trupul lui scund cutremurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rezervările pentru antrenamentele de primăvară. Ți-am dat itinerarul meu pentru taberele de antrenament, nu-i așa? — Da, domnule. Și să nu uit, am câteva scrisori pe care vă rog să le semnați. A trebuit să le scriu celor de la Confecții Abelman. Mereu avem încurcături cu ei. — Sunt informat. Ce mai vor acum escrocii ăia? — Abelman pretinde că în ultimul lot pe care l-am expediat pantalonii aveau cracii lungi de doar șaizeci de centimetri. Încerc să lămuresc problema asta. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se poată redresa, primul pas ce trebuia făcut era să bage frica în clevetitorii ei. Pentru a supraviețui în jungla comerțului modern, Levy Pants trebuia să devină mai combativă și mai autoritară. Ignatius începu să bată la mașină primul pas: Confecții Abelman Kansas City, Missouri S.U.A. Domnule I. Abelman, mongoloidule, Am primit prin poștă comentariile dumitale absurde despre pantalonii noștri, comentarii care dovedesc, așa cum s-a întâmplat, o totală lipsă de contact cu realitatea. Dacă ai fi mai la curent, ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
repara și moderniza. Ai șine mobile pentru transportul mărfurilor cu trenul, dar mărfurile ușoare se transportă în ziua de azi cu camioanele și fabrica nu-i bine plasată pentru camioane. Trebuie să traversezi orașul ca să ajungi pe autostradă. Comerțul cu confecții nu mai merge în sud. Nici măcar terenul nu valorează mult. Întreaga zonă s-a transformat într-o mahala.“ Și așa mai departe. Dar el a fost unicul agent care a spus că s-ar putea să trezească interesul unui lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
CCAA și devenise o legumă în urma ingerării unui cocteil de substanțe care îi prăjiseră creierul, făcând din el un sub-idiot. Fost membru în AFL-CIO, în filiala Partidului Comunist North Shore din Long Island, în Comitetul de Apărare a Muncitorilor din Confecții, în Liga Americanilor Responsabili Împotriva Bigotismului, în cea a Prietenilor Brigăzii Abraham Lincoln și în Liga Paul Robeson pentru Fair Play. În copilărie participase la tabere de muncă socialiste. Ulterior își abandonase studiile de la New York City College. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lansă replica „Și eu sunt unul dintre băieți”, pentru eventualitatea în care partea adversă trăgea cu urechea. Era o replică tipică de-a lui Krugman, desprinsă de Considine dintr-un vechi raport al NYPD, de pe vremea când sindicatele din industria confecțiilor se înfruntau nebunește, căci „șefii” din ambele tabere se certau de moarte pe tema ierarhiei și importanței fiecăruia. Danny polemiza cu filistinii Al și Jerry, ca să-i facă să vadă logica de dincolo de ceea ce le spunea, iar ei scuturau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ted cel Roșu, acționând în locuri imaginare de pe Coasta de Est. Prietenosul Norm le înghiți numaidecât, trăind prin procură, la tejgheaua barului, aventurile acelea incitante. Comandă încă un rând de băutură, apoi îi puse câteva întrebări despre confruntările din industria confecțiilor și despre Liga Robeson - lucruri pe care le știa de la Jukey. Danny se descurcă lejer, avântându-se în poveste cu nume și imagini din compendiul făcut de Considine și cu elogii lungi și pompoase despre virtuțile diverselor personalități de stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai mare. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRUZECI ȘI DOI Pușca era de calibrul 10, cu repetiție, și avea încărcătorul până la cot. Cartușele erau din cele folosite pentru vânătoarea de cerbi. Cele cinci încărcătoare erau suficiente pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a unui croitor bun. Lică sta adesea la cafea și țigară ca un musafir, în atelierul domnului Paul, pe pragul dintre calitatea de client și cea de prieten. Lipsa lui de grandomanie îl slujea bine. Asista în mod familiar la confecția acelor "cap de opere"; lua parte în intimitate la acele elegante; văzute astfel în stare de geneză, hainele de lux îi păreau accesibile, nu-1 mai speriau. Băieți buni și simpli în cămașă de zefir, domnul Paul însuși în vestă, confecționau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pielea cum ar fi: - cercei; - coliere, brățări și lanțuri, lanțuri de picior, inele pentru degete; - carcase ale ceasurilor de mână, curele de ceas fixe și elastice, - nasturi tip nit, șireturi (șnururi), nituri, fermoare, insigne metalice, când acestea sunt utilizate în confecții (îmbrăcăminte), daca rata de eliberare a nichelului din părțile acestor produse, care vin în contact direct și prelungit cu pielea, este mai mare decât 0,5мg/cmp/săptămâna; c) în produse precum cele enumerate la punctul b), care nu sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148951_a_150280]
-
am întors bogat, am hotărât să merg înainte și să fac ceva pentru satul meu. Am cumpărat trei grajduri ale ceapeului care mai rămăseseră în picioare și am hotărât de comun acord cu autoritățile locale să deschid o fabrică de confecții și o fabrică de mobilă. Mi-am ridicat o mică vilă și m-am recăsătorit cu o femeie văduvă cu doi copii, un băiat și o fată. Acum mă ocup de micile mele afaceri. Am dat de muncă la peste
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și-i cotrobăiește după actele personale, în buzunarul secret. Tocmai atunci, printre surpăturile zonei în demolare și printre dantelăriile zidurilor crenelate haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru Orientul revoluționar. Cu brațele așezate cruciș pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ies la raport ca șef de cameră că nu e nimic. Școala asta e în Ploiești. Problema a decurs bine - după trei ani și ceva -, timp în care am încercat de două ori să-mi iau calificarea - o dată pentru lăcătuș confecții metalice, o dată pentru tâmplar - și n-am reușit. Când trebuia să dau examen pentru lăcătușerie am fost transferat la altă clasă și n-am apucat să dau. Tâmplăria n-am prins-o - mai erau două săptămâni până la examen și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dat și a doua zi i-o prins pe ăia cărora le-am dat. S-a dat decret și am ieșit. A venit un gardian și a zis, e jale în țară. A venit decretul și m-au dat la confecții, la tras la mașină. Cum puneam piciorul pe pedală, rupeam cincizeci de ace. M-am dus la o muncă bărbătească, mecanic de întreținere, apăsam pe un buton și se cernea rumegușul în buncăr. Nu am avut bani, nu puteam lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate pe un perete acoperit de carouri multicolore; printre ele erau unele care indicau un atelier de confecții, biroul impresarului unui actor celebru, un studio foto și o firmă de produse ceramice de Kanazawa. Carourile erau roz, portocalii, verde murdar, și mă gândeam că asta se potrivea de minune cu cineva care se numea Porcușor, chiar dacă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de o voce, mă întorc și văd o fată cu ecuson Saks zâmbindu‑mi.) Pot să vă ajut cu ceva? — Ăă... da, zic, încă uitându‑mă în ghid. De fapt, încerc să‑mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spui să mă îngroape în rochia aia vișinie, cu volănașe. Să fiu mândrită, când o fi să dau ochii cu mitnicii cerului. Să vadă vameșii văzduhului că am fost și eu cineva la viața mea, chiar de-am lucrat la confecții, în pădure la Obancea! Își trase răsuflarea. Se auzea cum deschide ceva scârțâitor, ca o ușă, vreun un sertar. Preciză: - Rochia aia, cu care am fost și la înmormântarea lui Steluș. Și dacă mă văd cu el acolo, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stea să descâlcească toate mațele. Am dus-o greu la viața mea după Facultate, adică după ce m-au dat afară, a fost de nenorocire, de ce să nu recunosc, dar nu m-am intimidat, dar mai mult de croitor modelator la Confecția nu am putut progresa, atunci cu Păstrămaț îmi blocase viitorul, ce scrisese ei la fișa mea de cadre de la dosarul de angajare unde vroiam să mă duc, că parcă toți știa că am făcut mai mult decât ceace am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din ea. Câteva lacrimi Îi coboară pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană care are mai multe războaie decât ploi. De vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați În costume de haine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gard metalic. Eram fără mănuși, așa cum am umblat eu dintotdeauna pe timp de iarnă iar răceala metalului parcă îmi făcuse mai bine. Am stat vreun minut, două după care mi-am continuat drumul cu gând să ajung în stația de la Confecții de unde să iau autobuzul spre școală. Am mers doar vreo patruzeci de metri dar starea de sufocare persista și m-am așezat pe banca din stația de autobuz de vizavi de blocul meu. Am încercat să-mi revin respirând regulat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
intre în ea. Nu, spuse Cristian plin de emoție. Nu-i nevoie nici de plasă nici de cutie. Acum, în timp ce vorbeai mi-a mai venit o idee. No, spune! Cutia este foarte bună, însă nu-i deloc nevoie să o confecțio năm, o avem deja gata făcută. Nu trebuie decât să o închidem. Excelentă idee! exclamă Ileana care asistase până atunci tăcută la discuția dintre cei doi, dar acum prinsese din zbor ideea lui Cristian. No, ce-i așa excelent? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic să consume, plecase la vânătoare în altă parte. A doua zi, își continuară lucrul la fel de susținut. Cușca începea să prindă contur, pe măsură ce pereții de tablă erau fixați pe șasiu. Până seara, treaba era gata. Nu le mai rămăsese de confecțio nat decât capacul mobil. Aceasta era partea cea mai grea. Nu capacul în sine, ci dispozitivul de acționare de la distanță ridica probleme de execuție. Boris nu era mulțumit de rapiditatea cu care acesta se închidea. Ca să o mărească tensionaseră arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]