4,535 matches
-
filosofice ale științei" în fața unei comisii al cărei președinte a fost Constantin Rădulescu-Motru iar referent Petre P. Negulescu. În același an devine asistent la cursul de Logică de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, parcurgând succesiv funcțiile de conferențiar și profesor titular al catedrei de Logică. Timp de cinci ani (1942-1947) este directorul publicației universitare „Caiete de Filosofie” iar între 1944-1946 este directorul săptămânalului „Democrația”. A publicat atât în reviste românești (Revista de Filosofie, Revista Fundațiilor Regale, etc.) cât
Anton Dumitriu () [Corola-website/Science/304305_a_305634]
-
a Apărării. S-a pensionat în octombrie 2016. În intervalul 1995-1996 a exercitat totodată funcția de asistent universitar asociat la disciplina „Criminalistică” - Facultatea de Drept - Universitatea „Babeș Bolyai”. În perioada 1997-2001 a ocupat funcția de lector, devenind în iulie 2002 conferențiar universitar doctor - titular la disciplina „Criminalistică” - Facultatea de Drept a Universității „Bogdan Vodă”. Ilie Botos este expert în operațiuni speciale fiind atestat de celebrele forțe speciale americane „Delta Force”. Practică artele marțiale de la 12 ani, fiind singurul din România care
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
reprezentarea geometrică a lucrurilor imaginare în câmp", ca anul următor să dea examenul de docență în matematică la Jena cu lucrarea "Rechnungsmethoden, die sich auf eine Erweiterung des Größenbegriffs gründen" ("Metode de calcul bazate pe extinderea noțiunii de mărime"). Devine conferențiar universitar (fără a fi angajat) la Universitatea de la Jena, iar în perioada 1879 - 1896 să fie profesor agregat în cadrul prestigioasei universități, după care, pentru încă un an este profesor onorar, ca apoi să se retragă din activitate din motive de
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
unde Bădărău fusese chemat ca șef al "Laboratorului de fizică moleculară, acustică și optică". În 1938 a obținut titlul de "doctor în științe fizice" cu o disertație despre " Potențialul disruptiv în vapori de mercur". A urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar în 1949. Între anii 1947-1957 a lucrat în paralel în industria izvoarelor de lumină (fabrica "Lumen", apoi "Electrofar"), ca inginer consultant. Este constrâns, din motive politice, să renunțe la cariera universitară. Se retrage în activitatea de cercetare, devenind șef de
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
Paul Langevin. În 1933 își susține teza de doctorat, cu mențiunea "„très honorable”". Declină oferta de a rămâne cercetător la "Institut du Radium" și se întoarce în țară, devenind asistent la "Facultatea de Științe" din București (1935). Va fi numit conferențiar abia în 1945 - prea târziu. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 . Se căsătorește în 1936 cu Sonia Poulieff. Aderă în 1937 la Mișcarea Legionară. În primii ani nu e activ politic
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
studiază circa 16,5 mii de studenți și 650 de masteranzi și doctoranzi. Corpul profesoral e compus din 1.380 cadre didactice și științifice, inclusiv 13 academicieni și membri corespondenți ai Academiei de Științe, circa 100 profesori universitari și 344 conferențiari universitari, care activează la 51 de catedre. Printre absolvenții Universității se numără personalități remarcabile ale științei contemporane, fondatori de școli științifice, așa cum sunt: I. Gohberg, I. Bersuker, A. Andrieș, S. Rădăuțanu, V. Moscalenco, S. Moscalenco. Circa 50 de absolvenți ai
Universitatea de Stat din Moldova () [Corola-website/Science/312526_a_313855]
-
istoria muzicii), Constantin Bugeanu (dirijat orchestră). S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție). În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România. Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
este deteriorata. Deși automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele Ford și General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, fără a garanta însă și construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator să refuze propunerea. În țară a fost conferențiar la Școala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov. A ieșit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977. Revista
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
Iași, președintele Societății Amicii Artei din Iași, președintele Societății Dramatice din Iași, membrul fondator (împreună cu A. D. Xenopol și Grigore Cobălcescu) al revistei ieșene "Arhiva" (1889), profesorul lui Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu etc., protectorul poetului național Mihail Eminescu, pianist, conferențiar, pictor și desenator.
Alexandru Grigore Suțu () [Corola-website/Science/312148_a_313477]
-
iar cel de doctor (PhD) în anul 1959 la Universitatea Harvard sub conducerea lui Julian Schwinger. Ulterior Glashow a fost angajat cu un contract la Institutul Nordic de fizică teoretică și nucleară (NORDITA),pentru ca mai apoi să devină profesor asociat (conferențiar) la Universitatea California din Berkeley în anii 1962-1966. În anul 1966 a obținut titlul de profesor la Universitatea Harvard, iar în anul 1979- cel de Profesor Higgins în domeniul fizicii. Este profesor Emerit din anul 2000. Glashow a fost profesor
Sheldon Lee Glashow () [Corola-website/Science/312178_a_313507]
-
pastor protestant. Încă de mic a dovedit reale înclinații către matematică. Este absolvent al Școlii Normale Superioare ("École Normale Supérieure"). În 1893 obține doctoratul în matematică. Obține gradul de profesor universitar de matematică și dedică cercetării. De asemenea, a fost conferențiar la Facultatea de Științe din Lille, director la Școala Normală Superioară și în 1909 devine profesor la Sorbona. În Primul Război Mondial a adus mari servicii armatei franceze prin înființarea unei "secții de reperare prin sunet". A fost prieten cu
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
Stat Major din cadrul Academiei Militare din București (1953-1961). După o perioadă de un an (1961-1962) în care a fost șef de stat major de divizie, revine apoi la Academia Militară, Catedra de Tactică și Artă operativă având gradele didactice de conferențiar (1963-1967) și profesor (1968-1973). În anul 1973, Valentin Arsenie a fost numit în funcția de șef al Secției Operații, din cadrul Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. În anul 1978, revine ca profesor la Academia Militară, îndeplinind funcțiile de șef al Catedrei de
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
condamnări între 12 și 20 de ani.. A fost apoi deputată de București în Marea Adunare Națională (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948. În 1950, Alexandra Sidorovici era conferențiar, adjunct șef de catedră la catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București.
Alexandra Sidorovici () [Corola-website/Science/311576_a_312905]
-
din Breaza (1984-1991), comandant al Institutului Militar de Infanterie și Chimie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1991-1995) și în cele din urmă devine rector al Academiei Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1995-1997). În anul 1996 obține gradul didactic de conferențiar universitar și este ales ca membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1997-1999 îndeplinește un stagiu de comandă la Corpul 6 Armată „Horea, Cloșca și Crișan” din Târgu-Mureș. Începând din anul 1997 devine membru în comisii
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]
-
cu instituția pe motiv de varsta (acesta împlinise la 21 octombrie 2008 vârstă de 60 ani) . După pensionare, Pavel Abraham a devenit avocat. În paralel cu activitatea de polițist, Pavel Abraham și-a continuat și cariera didactica pe posturile de conferențiar, respectiv profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București (din 1993), profesor asociat de drept penal la Universitatea Europeană I.C. Dragan din Lugoj -(din 1998), profesor asociat la Academia de Poliție din București (din 2004). Începând
Pavel Abraham () [Corola-website/Science/311669_a_312998]
-
dusese pasiunea până la pragul unei rafinări de ultimă performanță, impresionând prin acribia cu care traducea din Baudelaire sau Michelangelo, dar mai ales impunând prin erudiție." "De fapt, detaliul care îl singulariza în masa cadrelor didactice de la Medicină era pofta cărturărească. Conferențiarul invoca persoane, cărți sau versuri cu plăcerea cu care alții degustă aroma unui vin bun. O bucurie nesimulată îi însoțea perorațiile, C.D. Zeletin digerând cultură la propriu, ca pe o hrana propriu-zisă, fără ostentație și fără parăzi cabotine. De fapt
C.D. Zeletin () [Corola-website/Science/311683_a_313012]
-
Republică Moldova. La început, în calitate de lector la Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie a USM, mai tarziu, după susținerea în 1974 a tezei de doctor în științe istorice, timp de 12 ani în calitate de șef al catedrei Bibliografie, iar mai apoi în funcție de conferențiar universitar la catedră Biblioteconomie și Asistența Informațională a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Domeniile sale de cercetare au fost cu precădere istoria cărții, a scrisului precum și istoria națională. Pasiunea pentru necunoscutele istoriei și pentru bibliografie l-au determinat
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
În onoarea să, în 2008 a fost instituit „Premiul Ion Madan” în domeniul biblioteconomiei și bibliografiei. Cele mai reprezentative în acest sens sunt următoarele lucrări: Alte lucrări importante: Paralel cu cercetările consacrate oamenilor de știință, cultura și literatura în atenția conferențiarului universitar Ion Madan au fost și problemele ce țin de istoria și prezentul bibliografiei naționale. Din publicațiile privitoare la bibliografia națională pot fi menționate:
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
1935), apoi dirijor al corului "Ligii Culturale" (1927-1928), fondator și dirijor al Societății corale "România"(1934-1949) cu care a dat concerte și peste hotare, dirijor de cor la bisericile: Sf. lIie-Gorgani (1921-1922), Cotroceni (1922-1928), Amza (1928-1939), Sf. Spiridon Nou (1940-1947); conferențiar titular pentru muzica bisericească, Ritual și Tipic la Institutul Teologic Universitar (1949-1976) și dirijor al Coralei Patriarhiei (1947- 1985); membru al Uniunii Compozitorilor din România. A publicat manuale didactice, studii și articole, Iucrari de muzică psaltica și corala reli-ioasa, de
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
la Catedră de Limbă Română și Lingvistică generală a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar trei ani mai tarziu și-a susținut teza de doctorat (”Influență modelelor clasice asupra limbii traducerilor românești din secolul al XVII-lea. Lexicul”), devenind conferențiar, iar din 1999 profesor. Între 1997 și 1999 a fost lector de limbă română la Universitatea Paris IV - Sorbona, iar între 1999 și 2001 a lucrat în calitate de cercetător invitat la Institutul de Romanistica al Universității “Friedrich Schiller” din Jenă. Între
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Institutul de Romanistica, Universitatea “Friedrich Schiller” din Jenă, Germania. 1999 — Profesor la Catedră de Limbă română și Lingvistică generală, Facultatea de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași. 1997-1999 — Lector de limbă și literatura română la Universitatea Paris IV-Sorbonne. 1995-1999 — Conferențiar la Catedră de Limbă Română a Facultății de Litere la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași. 1995-1997 — Profesor invitat la Institutul Universitar Romano-Catolic din Iași. 1993 — Teza de doctorat cu titlul Influență modelelor clasice asupra limbii traducerilor românești din secolul
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Cuza» din Iași, membru al comisiei de doctrorat pentru susținerea tezei "Dimensiunea ludica a limbajului uman" de Florin-Teodor Olariu; conducător științific: prof. dr. Maria Carpov. 2007, ianuarie — Universitatea «Emanuel» din Oradea, membru al comisiei de concurs pentru ocuparea postului de conferențiar, poziția 7, de la Catedră Științe economice și socio-umane, Facultatea de Management. 2007 — Evaluarea a 15 de propuneri de proiecte CNCSIS; participarea la comisia “panel”. 2006 — Evaluarea a 24 de propuneri de proiecte CNCSIS; participarea la comisia “panel”. 2005 — Evaluarea a
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Universitatea din Craiova: membru al comisiei de doctorat a tezei "De la semantica tradițională la semiotica (în lingvistică românască)" de Roua-Gabriela Mirea; îndrumător: prof. dr. Floră Șuteu. 2003, februarie — Universitatea din Bacău, membru al comisiei de concurs pentru ocuparea postului de conferențiar, poziția 8, de la Catedră de Limbă și Literatura Franceză; 1998, iunie — Membru al comisiei de susținere a unei teze de doctorat cu titlul "Cioran-le parcours roumain", susținută de Cornelia Groshenny-Isac la Universitatea Sorbona—Paris I; îndrumător: prof. Jean Deprun. 1997-1998
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
habilitat în medicină (1966), profesor universitar (1967). Născut la 1 ianuarie 1929 în orașul Sîngerei. După absolvirea Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (1950), a urmat secundariatul clinic (1950-1953), după care a activat la aceeași instituție în calitate de asistent (1953-1960), conferențiar (1960-1962), șef al Catedrei de chirurgie generală (1962-1992). În această perioadă susține teza de doctor habilitat în medicină cu tema „Profilaxia și tratamentul afecțiunilor purulente pul¬monare”. Actualmente este director al clinicii nr. 3 a Universității de Stat de Medicină
Constantin Țîbîrnă () [Corola-website/Science/311095_a_312424]
-
Câmpuri Magnetice Puternice, Wroclaw, Polonia (1986-1987), Centrul Internațional de Fizică Teoretică, Trieste, Italia (1996), Universitatea Warwick , Marea Britanie (2000) ș.a. [1]. Totodată, urmează și o cariera didactică în învățământul superior. În 1981-1982 este lector la Institutul Pedagogic din Tiraspol; în 1982-1988 - conferențiar la Universitatea Tehnică a Moldovei, iar din 1988 și până în prezent - profesor universitar (conferențiar până în 1997) la Universitatea de Stat din Moldova. Ține cursuri la Mecanica cuantică; Fizica statistică; Fizica stării solide; Fizica supraconductorilor; Fizica sistemelor electronice de dimensiune redusă
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]