5,945 matches
-
dna Wharton a fost suficientă pentru a-i dezvălui măsura personalității ei copleșitoare. A-i fi secretară Înseamnă a-i fi sclavă, oricât de luxoase ar fi condițiile, iar scările lor de valori sunt, până la urmă, incompatibile. Theodora este creștină convinsă, interesată de misticism (atât de tradiția occidentală, cât și orientală) și, deși cu o atitudine mai puțin critică față de comportamentul neconvențional decât Peggy James, În adâncul inimii dezaprobă la fel de categoric modul de viață al lui Edith Wharton. De aceea, refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-o formă care să reziste timpului.“ În realitate, nu este exact ceea ce a spus Henry James. Este ceea ce te-ai fi așteptat să spună pe tema aceasta; este ceea ce ai putea să speri că va spune, dacă ești materialist convins și profesor de literatură; dar nu este ceea ce a spus de fapt. Eseul Există viață după moarte? Începe așa: „Mărturisesc de la bun Început că mi se pare a fi cea mai interesantă chestiune din lume, odată ce capătă Întreaga intensitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndoia de acest detectiv care azi era pușcăriaș numerotat, iar până mai ieri fusese coafor pe strada Mexic; pe de altă parte, spiritul său, sensibil ca un Stradivarius, se crispa la gândul acestei vizite de rău augur. Dar se lăsase convins; Înțelegea că nu trebuia să se pună rău cu Aquiles Molinari, care, după propria-i expresie categorică, reprezenta cea de-a patra putere. Parodi l-a primit pe aclamatul actor fără să-și ridice privirile. Greoi, dar activ, pregătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stăteam io la ea dârdâind, și a dezbătut vro juma de ceas cu ginitoru dă noapte că ce-i mai bine să servești, adică, o ciucalată cu vanilie versus un bol dă apă la moară, și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru a luat-o p-a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
M-am prins dă ei ca remorca și mi-au zisără că, dacă promiteam să nu nasc nainte s-ajungem la Ezpeleta, o să mă ducă ca p-un bagaj, că doar asta și ieram, da la urmă s-a lăsatără convinși și m-a tras pă juma În sus. Camionu dă juni a prins viteză ca rândunica și nainte să ajungă pă la jumatea cvartalului s-a oprit brusc În față la Comitet. A ieșit un indian guaraní cărunt, care iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un scaun ca ăsta poți suporta forțe gravitaționale imense. — Și nava Însăși a fost concepută pentru a rezista la solicitări uriașe, adăugă Ted. Oare călătoria În timp este istovitoare? Structural vorbind, o fi istovitoare? — Se poate, spuse Norman, nu prea convins. Dar cred că Barnes are dreptate. Acest aparat a zburat. — Poate că doar pare a fi zburat, spuse Ted. În definitiv, știm să călătorim În spațiu, dar nu În timp. Știm că spațiul și timpul sunt aspecte reale ale aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ofere vreun indiciu, spuse Norman, frunzărind fără entuziasm teancul de foi. Brusc, se simți obosit. — Oricum, Îți vor distrage atenția de la griji. Așa este. — Personal, adăugă Beth, cred că ar fi bine să ne Întoarcem În astronavă. — De ce? Nu sunt convinsă că am descoperit totul. — Până acolo drumul e lung, spuse Norman. — Știu. Dar dacă acest calmar ne slăbește o vreme, aș putea Încerca. — Doar așa, ca să-ți găsești o ocupație? — Ia-o cum crezi. Își consultă ceasul. — Norman, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urmare a greșelii sale restul echipajului a murit, În timp ce ea nu s-a mai trezit din hibernare și nu și-a dat seama niciodată ce făcuse pentru că era În totală necunoștință de cauză față de ceea ce se Întâmplase cu adevărat. — Sunt convinsă că-ți convine mai mult povestea asta, spuse Beth. Se potrivește cu disprețul tău, tipic pentru un negru, față de femei. — Potoliți-vă, interveni Norman. — Nu poți să accepți puterea unei femei, continuă Beth. — Ce putere? Să ridici niște greutăți, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
față de propriul eu e și mai mare. Cea mai dificilă rămâne autocunoașterea. Puțini ajung la ea. Sau probabil că nimeni. — Norman, ești acolo? — Da, Beth. — Eu cred că ești un om bun, Norman. Nu răspunse nimic. Privi doar monitorul. — Sunt convinsă că ești integru și crezi În adevăr. E un moment dificil pentru tine, să recunoști realitatea În ceea ce te privește. Știu că mintea ta se străduiește să găsească motivații, să arunce vina pe altcineva. Dar cred că până la urmă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
starea de izolare. — Cred că va trebui să le spunem totul, zise Harry. — Nu sunt de aceeași părere, spuse Norman. Fu surprins de tăria convingerii sale, de fermitatea propriului său glas. — Și eu cred la fel, spuse Beth. Nu sunt convinsă că lumea noastră este pregătită pentru sfera aceea. În ce mă privește, eu sigur n-am fost. Îi adresă lui Norman o privire sfioasă. El Îi puse mâna pe umăr. — În regulă, spuse Harry. Dar să privim lucrurile din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat cine știe ce bogăție. Și, încă amețit, observi că însăși noaptea se învîrte în jurul tău pînă se termină totul. Tînărul Doctor rostește cam de mult o tiradă pe care V. n-o aude. Abia de la un timp de la despărțirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
băutură fină. „-Beția”spune el-„ucide convenția și eliberează fără durere de lege.” Tăcem, ciocnim. Simt aroma înțepătoare cum curge încet în mine pătrunzînd pe coridoarele labirintice pînă în ultimele celule. Totul devine din ce în ce mai ușor și aș vrea să zbor convins că n-ar fi greu, dacă aș întinde mîinile deasupra aerului. Beau. Lîngă mine, de mii de ani, urmîndu-mi gestul, beau miliarde. Iată, sclavul se prinde în vîrtejul unei hore barbare și lanțurile sale sfărîmă totul în jur: devine liber
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
intră cu grijă în rezerva mea. Nar vrea, parcă să mă deranjeze. Mă atinge și-mi șoptește: „-Bolește,V., bolește. Poate că asta-i ușurare. Acolo unde ești, probabil că cerul este evident. Și-i degradare pentru noi, ăștia, cei convinși că existăm că ni se cere atît de puțin. Tot ce ne face particulari, visuri, ambiții, putere, acolo nu contează. Ne rușinăm. E atît de ușor încît ne prefacem că renunțăm. Și pornim într-o lungă călătorie de-a lungul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
biserici și a construit altele noi... În afară de ei au dat ajutoare în bani foarte mulți boieri și familii înstărite... Păi, ce făceau călugării cu banii? N-aveau ce mânca acolo? Îndrăzni Laura să întrebe ducându-și mâna la gură. Era convinsă că a pus o întrebare fără sens, dar se pare că și alți copii s-au gândit la asta. Altfel, nu era așa liniște și nici apostrofările n-ar fi lipsit. Andrei a lămurit și acest aspect, în stilul său
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
absolut nimic, mi-a explicat răbdător doctorul. — Dar de ce plânge? — Pentru că e bebeluș. Cu asta se ocupă bebelușii. Tipul studiase șapte ani medicina și asta era cea mai bună explicație pe care putea să mi-o dea? Nu eram deloc convinsă. Poate că fetița plângea fiindcă simțea cumva că taică-su o abandonase. Sau poate că - atac major de vină - plângea fiindcă n-o alăptam. Poate că detesta profund chestia cu hrănitul la biberon. Da, știu, probabil că sunteți oripilați fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
La drum, către zona de recuperare a bagajelor. Întotdeauna partea asta mi se pare un chin. Înțelegeți ce vreau să spun? Neliniștea se instalează din secunda în care ajung în holul de la sosiri și aștept la bandă. Dintr-odată devin convinsă că toți oamenii drăguți și manierați cu care am călătorit în avion s-au transformat în niște hoți odioși de bagaje. Sunt convinsă că fiecare dintre ei, până la ultimul, urmărește banda cu un unic scop, și anume acela de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
instalează din secunda în care ajung în holul de la sosiri și aștept la bandă. Dintr-odată devin convinsă că toți oamenii drăguți și manierați cu care am călătorit în avion s-au transformat în niște hoți odioși de bagaje. Sunt convinsă că fiecare dintre ei, până la ultimul, urmărește banda cu un unic scop, și anume acela de a-mi fura bagajele. Stau lângă bandă cu o expresie încruntată și suspicioasă. Cu un ochi urmăresc trapa prin care ies bagajele, iar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
genul ăsta. Tata l-a asigurat că noi preferăm să numim gestul respectiv crimă din milă. Adică din milă pentru noi, ceilalți. Și mai mult, că nu aveam să-l raportăm autorităților. Dar doctorul Blenheim tot nu s-a lăsat convins. Și cum, în ciuda tuturor eforturilor noastre, nici una dintre noi n-a ajuns să arate nici pe departe ca Jamie Lee Curtis, ne-am simțit nițel dezamăgite și am decis să ne răzbunăm pe bicicletă ignorând-o. După o vreme, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar face el asta dacă nu e prietenul ei? Sau măcar dacă nu se străduiește să devină, am întrebat-o la fel de logic după părerea mea. Pentru că e un om de treabă? a spus mama. Dar nici ea nu părea foarte convinsă. În orice caz, am concluzionat eu, a fost limpede că o place foarte mult pe Helen. Da? m-a întrebat mama părând sincer surprinsă. Da, am răspuns eu pe un ton destul de emfatic. —Dar chiar dacă e prietenul ei, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
teorie, statul este cel care moștenea toate bunurile aparținându-i lui „noi“. În practică, desigur, nimic atât de suprarealist și de ridicol nu avea să se întâmple. Acum vă rog să-mi dați ferăstrăul ăla! Vedeți voi, eu eram ferm convinsă că există o singură metodă de a face față situațiilor neplăcute- și cum putea fi descrisă situația mea altfel decât neplăcută? Iar metoda asta însemna să inspir profund, să privesc în ochi situația, să o umilesc cu privirea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
demarat. Eram sigură că el o să știe ce să facă. Iar el a știut. M-a scos pe cauțiune și mi-a angajat un avocat. Nu cred că, în toată viața mea, am mai fost vreodată așa de înfricoșată. Eram convinsă c-o să fiu bătută ca să mărturisesc, c-o să fiu închisă pentru mai multe vieți, că n-o să-l mai văd niciodată pe James, că n-o să-mi mai văd prietenii și familia. N-o să mai văd niciodată cerul albastru. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îi vibrează pe ritmul sticlelor de șampanie pocnindu-și dopurile, pe ritmul artificiilor care explodează. E înconjurat de muzică și oameni veseli. Poartă tichii de petrecere, e împodobit cu macaroane din alea din hârtie colorată, dansează conga și chiuie. Eram convinsă că în timp ce eu înghețam în frigul de martie, James petrecea într-o stațiune costisitoare din Caraibe, unde avea paisprezece valeți, o piscină personală, iar aerul era parfumat cu flori de frangipani. Habar n-aveam cum arătau florile de frangipani. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am răspuns cu buza de jos tremurându-mi. Drumul până-n oraș a fost un coșmar. Știți că dacă asculți cu mare atenție, orice sună ca un plânset de copil? Vântul prin copaci, ploaia căzând pe acoperișul mașinii, zumzăitul motorului. Eram convinsă c-o aud pe Kate plângând după mine. Slab și aproape imposibil de sesizat. Era de nesuportat. Am fost la un pas să întorc mașina și să mă duc înapoi acasă. Dacă Bunul-Simț nu și-ar fi făcut apariția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și, eram în stare să bag mâna în foc, nume inventate. Nume care etalează o mulțime de „K“-uri în loc de „C“-uri și o grămadă de „Z“-uri acolo unde ar fi trebuit să fie „S“-uri. Nume care eram convinsă că nu apăreau pe certificatele lor de naștere. Știam că numele lor adevărate erau ceva de genul Mairead, Dymphna și Mary. Înțelegeți: niște nume drăguțe și banale. Și, cu riscul de a le ofensa pe Maireade, Dymphne și Mary-i, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțitor de când mă părăsise James. Experiența asta probabil că avusese contribuția ei. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" A doua zi dimineață, casa noastră arăta ca Gara Centrală. Helen pleca la Belfast pentru două zile, într-o excursie cu facultatea, și era convinsă că pregătirile ei nu trebuiau să fie doar o chestie de ultim moment, ci și un eveniment de familie. În loc să fiu trezită de plânsetele lui Kate, am făcut ochi în fâșâitul înfundat care venea de la capul patului. Cineva intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]