4,390 matches
-
ducă o viață mai ridicată. Pare, însă, că nu are simțul moral necesar; că e otrăvit; de aceea nu adâncește nici ce scrie etc. Felul cum s-a comportat cu soția sa a doua Cosmuță e caracteristic. A luat-o copilă, s-a dus cu ea la Paris, a dus-o în cabareturi, tripouri și bordeluri, și după aceea s-a mirat că l-a înșelat etc. Mi-a vorbit de Ion Pillat, arătându-l ca pe un om nesincer și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se poate; du-te în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-ai să faci, suflet bun? O să rabd două zile, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-ai să faci, suflet bun? O să rabd două zile, până ce mi-a veni partea aici, unde păstoresc aceste oi și capre. Bătrânul a binecuvântat-o, apoi a întrebat-o: Cum te chiamă? Mă chiamă Rița, părinte. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunosc omenia și mila, Domnul Dumnezeu își va trimite urgia sa. Vestește-ți părinții și treceți culmea în alte locuri. Însă părinții mei miluitu-te-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-au scăpărat fulgerele și s-a rupt un potop de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care copiii de la școalele elementare o săvârșesc cu creta pe ziduri ca să dovedească lumii importanța lor. Ar cuteza unii din acești matatori virili ai expresiilor tari, într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie față de soțiile și copilele, mamele și surorile lor să rostească vorbele pe care le adresează poporului român și tuturor popoarelor lumii? Atari repetiții fastidioase le socot oare resursele lor majore pentru a-și agrementa stilul? S-ar îndemna să le treacă în adunări publice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copii ai prințesei Ana, deși cruzi încă, fuseseră duși în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare când pe jos, captivii au fost duși cătră înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui Șamil opt luni, până ce au fost schimbați cu feciorul imanului, prizonier la ruși. Trofeul acestor munteni nu e capul dușmanului, ci o mână uscată cu mirodenii și ținută pe ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor. Acest entuziasm pentru vocabulele rușinoase ar trebui răcorit. Pare a fi un fel de impotență artistică. Ar cuteza oare acești matadori virili să rostească într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie, față de copilele, surorile și mamele lor asemenea expresii? Atari repetiții fastidioase vor fi fiind oare singurele lor resurse pentru a-și agrementa stilul? S-ar îndemna să le treacă în adunări publice și pe scenă? În așa chip vor oare să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un castel cu 360 de odăi. În basmul Cu cerbulețul, din colecția G. Dem. Teodorescu, „hamacul” este confecționat de fratele fecioarei, metamorfozat în cerb: „Sus într-un copac se află un leagăn așternut cu mușchi verde, iar într-însul o copilă frumoasă și nevinovată,/ de vânt nebătută,/ de soare nevăzută”. Dacă bourul apare exclusiv ca zeitate acvatică, datele venind dinspre basm (vezi transformarea feciorilor în cerbi pe cealaltă lume, băutul din urma sălbăticiunii) fac din cerbul purtător de leagăn un animal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De ce plângi bunică, când știi cât îi de obraznic și rău Dumitru?" Și-a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu și cu soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă. Soția sa Tasia, care era din Râșca, era neagră ca o țigancă. Mulți din locuitori satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu și cu soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă. Soția sa Tasia, care era din Râșca, era neagră ca o țigancă. Mulți din locuitori satului Râșca se trag din țiganii cari au fost robi ai Mănăstirii Râșca. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata în care trăesc eu azi, pe sora mea Marița. Marița era o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata în care trăesc eu azi, pe sora mea Marița. Marița era o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda popii. Cine era Maranda popii? Era sora bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
strâmbam că mă durea pe unde a dat mama cu bățu. Și Marița spunea: "Uite mamă cum te strâmbă Ghiorgi". Și mama îmi mai da o batae. După ea a născut 2 copii gemeni: Tincuța și Vasile. Tincuța era o copilă foarte firavă și n-a trăit mult și îmbolnăvindu-se a murit. Vasile era un băiat de frumuseță rară. Parcă era făcut din caș. Avea niște ochi prea albaștri, tari, frumoși. Și nu plângea când îi trebuia ceva, ci mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a închis dragii lui ochi albaștri pe vecie. L-a plâns biata mamă cu multe lacrimi, l-a plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri și foarte frumoși și foarte vorbăreață dar n-a trăit mai mult de 5 ani și a murit. O durea tare capu. Și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri și foarte frumoși și foarte vorbăreață dar n-a trăit mai mult de 5 ani și a murit. O durea tare capu. Și ea a spus copiilor când era bolnavă: "Măi băeți hai să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
când era bolnavă: "Măi băeți hai să ne jucăm că eu îs foarte bolnavă și mâne, poimâne voi muri și nu m-oi mai putea juca cu voi"! După cum s-a și întâmplat. Am plâns-o cu toți pe biata copilă Zamfira, foarte deșteaptă și înțeleaptă și harnică, că după puterea ei ajuta pe mama la trebile mai ușoare ale gospodăriei. Și a născut mama altă copilă și i-a pus numele tot Zamfira, în dorul Zamfirei care murise. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu voi"! După cum s-a și întâmplat. Am plâns-o cu toți pe biata copilă Zamfira, foarte deșteaptă și înțeleaptă și harnică, că după puterea ei ajuta pe mama la trebile mai ușoare ale gospodăriei. Și a născut mama altă copilă și i-a pus numele tot Zamfira, în dorul Zamfirei care murise. Aceasta a trăit, dar a fost fără noroc. A logodit întâi cu Gheorghe Constantinescu, un flăcău cum nu se putea mai voinic, mai frumos și mai cuminte; era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
chior. Și înjura pe măsa, pe Zoița de cruci și de Dumnezei ca cel mai spurcat șatrar. În Baea am stat 2 ani la școală și am trecut tot in clasa întâi. În anu școlar 1895-1896 am învățat cu două copile a Dlui învățător Petru Cucescu, [7] un om frumos; pe cea mai mărișoară o chema Aglaia și pe cea mai mică Laurența. Amândouă erau foarte frumoase și au fost învățătoare la Piatra Neamț și amândouă îs în pământ. Și amândouă domnișoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nici pod și nici punte. Când găseam un car, mă suiam și treceam, când nu, veneam acasă și lipseam de la școală. Și așa am pierdut 2 ani pe drum degeaba. La școală în Baea ne asculta lecția Aneta Ghiorghiu, o copilă mare și tare frumoasă, era fiica notarului Costache Ghiorghiu din Baea, care mai pe urmă a fost soția lui Vasile Popescu din Baea, care a fost casier la Banca populară din Baea și care trăiește și azi și are 94
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vasile Popescu din Baea, care a fost casier la Banca populară din Baea și care trăiește și azi și are 94 de ani. Iar Aneta, soția lui cea frumoasă și deșteaptă a murit in 1954. Și ne mai asculta o copilă Gagan Maria, fată de scripcar, și amândouă spuneau domnului învățător Petre Cucescu: "N-a știut Rădășanu și cu Chetreanu ", după cum și era. Și văzând tata că bag prea mulți ani într-o clasă în Baea, m-a dat în Fălticeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
După ce s-a luat zăpada, Joi Vineri și în Sâmbăta Paștilor în 1909 i-am sămănat în rânduri pe straturi în rânduri la 30 cm rând de rând. Am sămănat eu, Bădica Dumitru Iftime, Vasile T.Roșca și Aglaia o copilă foarte harnică, care acum toți îs morți și numai eu trăiesc, după 60 de ani. I-am numărat și au eșit 30 000 de copăcei, dar larva cărăbușului de mai, mergea pe rând și le mâncau rădăcinile și se uscau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]