KorAP: Find »[drukola/base=coridor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...405 >

10,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

făcute de "șeful" său, înțelese că e de rău, iar în lipsă de inspirație a trimis după mine. Rămăsese peste noapte. Făcuseră cu rândul. Cincizeci de elevi rămăseseră doar în fața cancelariei. Stăteau câte două ore treji și apoi schimbau. Pe coridoare erau patrule permanente de câte cinci elevi. Și aceștia făcuseră cu schimbul. Nimeni nu intrase, nimeni nu ieșise. Urcaserăm dealul, ce mai rămăsese de urcat, și acum eram la poarta colegiului. Îl trimisesem la o plimbare pentru că nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Pete de lumină aurie limitau umbrele noastre. Perdelele îngălbenite de vreme și de murdăria de care nu au fost demult spălate limitau lumina care dorea cu tot dinadinsul să intre și să invadeze holurile late. Pașii noștri creau ecouri pe coridoarele goale. Aici, la etajul unu, nu era nici un elev. Toți erau fie la parter, fie la etajele doi și trei. Îi auziserăm pe când coboram scările din marmură. În spatele nostru veneau alți elevi pe care-i chemasem. Nu îi văzusem, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
nu trebuia să meargă la școală. Străzile erau pline cu elevi. Ici, colo, se mai vedeau câțiva oameni care ieșiseră la o plimbare de dimineață sau la cumpărături. Ajungând la școală, am observat profesorii care, spre deosebire de ieri, erau ieșiți pe coridoare și făceau ordine acolo unde exista deja... se băgau în seamă. Colegii mei păreau terorizați, căci o bună parte din ei fuseseră amenințați fără vreun motiv bun și câțiva au fost chemați la cancelarie în diferite pauze pentru a discuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
a se răspândi pe holurile școlii, strigând "Criminalul!". Ca la un semnal prestabilit, elevii din toate clasele și-au scos profesorii, care erau la fel de terorizați ca și al nostru, pe hol, punându-i pe fiecare să se îndrepte înspre cancelarie. Coridoarele erau acum împânzite de elevi, fiecare strigând ce le trecea prin minte. Fluxul de adrenalină era incredibil! Toți vroiau să facă mai mult și mai rapid, dar se temeau și erau reținuți în același timp. Ezitarea lor a permis profesorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Li s-a format o gardă protectoare și au fost escortați în grădină, pentru a se reculege și pentru a se calma. Zarva din curtea interioară a cuprins asemeni unui foc sălbatic și restul grupului de elevi ce era pe coridorul împrejmuit de pereții liceului, risipindu-se apoi în spațiul deschis din afara școlii, unde exista sub forma unor zvonuri și a rarelor lozinci "Lupta pentru libertate!". O bucurie copleșitoare a simțit fiecare dintre noi. Până și eu simțeam că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
camera de primire a alimentelor, unde sunt lifturile. Alea duc la toate etajele. Și... nu știe nimeni că noi suntem aici. Unde anume în subsol suntem? întrebă el contrariat. În aripa de serviciu. În aripa care se află la capătul coridorului principal. Pricepi? Plasăm oameni la fiecare intrare și ieșire, nu? Da. Ai comanda, zisei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit de primele rânduri de elevi. A... Cred că ar fi mai bine ca tu să conduci oamenii, măcar pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
îl vor plăti va fi maxim. Prea bine, zisei cu dezinvoltură. Pe aici, băieți! I-am condus pe scări, în liniște și cu mare băgare de seamă. Așa cum aflasem și din hărțile colegiului, acum ne găseam la parter, la capătul coridorului principal. Continuând scările pe partea stângă, se aflau altele care duceau la etajele superioare. Acestea erau rezervate profesorilor. Câțiva metri în fața noastră, tot pe partea stângă, se afla intrarea principală. Ușile mari, transparente, erau încadrate în niște tocuri masive care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ieșiri din școală. Cea mare, cu arcade, unde erau staționați cei șapte, opt colegi de-ai mei, ieșirea care dădea pe scenă, unde erau masele de elevi, și "ușile melcului", care erau două, una vizavi de scenă și una pe "coridorul cel lung", unde trimisesem deja o parte din grupul principal. Pe oriunde ar fi luat-o, nici un profesor și nici un Gardian nu ar fi putut să scape din școală. Până acum, coridoarele erau pustii. Contrar așteptărilor mele, nu am întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
două, una vizavi de scenă și una pe "coridorul cel lung", unde trimisesem deja o parte din grupul principal. Pe oriunde ar fi luat-o, nici un profesor și nici un Gardian nu ar fi putut să scape din școală. Până acum, coridoarele erau pustii. Contrar așteptărilor mele, nu am întâlnit nici un Gardian și nici un profesor pe holuri. Urcând pe casa scărilor, ajungem în pragul ușilor ce se deschideau la primul cat al școlii. Ne-am ițit capetele să vedem dacă patrulează cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să nu țipe sau să comunice cu alții prin stație. Noi ne vom duce spre cancelarie. Curând vor veni și cei de afară. Și când se întâmplă asta, vom primi întăriri și atunci vom putea să ne plimbăm nestingheriți pe coridoare. Am observat un zâmbet fugar, dar plin de speranță pe fețele lor și asta mi-a dat și mie încredere. Oare unde era Maria? Oare era bine? Oare venise la școală azi? Dacă lucrurile merg prost, o voi mai vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pentru a-și lua o pușcă cu lunetă. "Pe poziție!" se auzi din mica stație radio după câteva minute. Ai ajuns înaintea lui. Fii atent! E la etajul patru... etajul cinci... etajul șase. Schimbă camera! A luat-o pe un coridor. Apartamentul 56. A treia fereastră din partea dreaptă. Fii atent! Lunetistul intrase pe ușă știind că nu va fi nimeni acolo. Se ducea spre fereastră încrezător. Doar o altă zi la lucru... Mă gândeam la Sergiu. Ce gândea? Ce făcea? Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
la mine întrebându-se oare ce aștept. Nu era el. Sfetnicii erau neobișnuit de tăcuți. Cine... ? Eterna. Îi apucasem mânerul cu sete și o trăsesem în afară atât cât să-i văd tăișul. În acea clipă, un alb strălucitor umplu coridorul. Eram printre prieteni, iar unul dintre ei, cel de lângă mine, zâmbea. Balamalele ruginite au scârțâit când am deschis ușa. Întrerupătorul se afla pe partea stângă a peretelui. Ce trebuia să văd? Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
se lărgească. Am înțeles. L-am lăsat în întunericul laboratorului făcând ce știe el mai bine. Ne-am dus spre acoperiș, căci aveam impresia că eram așteptați. Pe măsură ce urcam, cei de la subsol mă anunțară că au terminat. Au găsit un coridor ce fusese doar astupat de pământ. N-avuseseră prea mult de muncă. Foarte bine. Voi coborî acuși. Duceți-vă la posturile voastre sau ajutați-l pe Mihail. Ajungând în pod, ne-am întâlnit cu Soliteraj, care arbora un zâmbet cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
început să cobor și pe măsură ce pașii mei mă duceau cu câte o treaptă din ce în ce mai jos, spre necunoscut, un sentiment straniu de déjà-vu începu să mă cuprindă. Parcă am mai fost pe aici cândva. CÂND? Unde scările se terminau începea un coridor ai cărui pereți erau negri. Începea să-mi fie un pic frică. Oare mai era ceva aici, jos? În tenebrele pământului? Am înaintat timid, temându-mă să nu cad în vreo prăpastie imaginară. Lumina din camera de deasupra pătrundea într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
dezamăgirea. Doar atât era aici, jos, în subteran? Ce era așa de special cu locul ăsta? M-am uitat mai atent. Poate am ratat eu ceva. În stânga, nimic special, în dreapta, la fel. În față, în schimb, mă înșelasem. Se continua coridorul, dar nu cu mult. Părea blocat de ceva. M-am dus mai aproape. Era atât de neagră piatra aia! Și atât de uniformă! Ce era cu ea? Vroiam să știu mai mult, vroiam să cunosc, să mă înec în cunoștințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cu un film de horror. De ce naiba a trebuit să știu? Mă amăgeam, însă. Piatra prin care am trecut n-a dispărut doar din fața mea, ci a dispărut de tot și, odată cu ea, și sala cu cei patru stâlpi și coridorul întunecat. Nu aveam unde fugi, nicicum. Sub picioarele mele era primul bloc de piatră, cândva albă, acum mai mult un galben-cenușiu. "Timpul trece peste toate", mi-am zis. Nu mai era nici un bloc de piatră în vreo altă direcție, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
i se va face milă de un moșneag părăsit într-o încăpere fără timp. Trecui de camera cu patru stâlpi... Trapa de la încăperea subterană era luminată difuz. Așa va fi mereu! O lumină veșnic ascunsă, întotdeauna ghicită, la capătul unui coridor întunecat care pune capăt unei istorii și începe o alta. Destinul omenirii! Chronosi Vladimir Capitolul 19 Leverif Nu poți schimba milenii și eoni de istorie nepetrecută încă pentru a-ți satisface tu mofturile! Pur și simplu nu se face! Împăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia depus. Cu toate astea, afară era relativ cald... E timpul să mergem! Se întoarse de la fereastră și o lăsă în urmă, îndreptându-se hotărât spre coridor. Pe hol, o luă la dreapta și ajunse în dreptul ușii care dădea afară exact în momentul în care aceasta se deschise pe neașteptate și înăuntru se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pe care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ceva primei. Și așa a început cearta. Împăratul nu se sinchisea de aceste ciorovăieli, așa că le-am lăsat vocile înfierbântate și atitudinile încăpățânate în urmă și ele s-au pierdut pe holuri pe măsură ce noi coboram pe lângă infirmerie. Am mers pe coridoare și am intrat într-o clasă de la etajul unu a cărei vedere dădea spre intrarea principală și spre aleea pe care era situat centrul de comandă al Gardienilor. Când cei din încăpere dădură scurt din cap, în semn de salut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
putut să-i observ turela. Era un tanc! Era urmat de două camioane, iar acestea erau urmate de un al doilea tanc. Și cum am observat eu, așa făcură și alții. Se speriaseră și începură să umble ca bezmeticii pe coridoare, înspăimântându-i și pe alții. Păstrați-vă calmul! Dacă ei nu fac nici un semn de agresiune, nici noi nu vom da dovadă de ostilitate. La urma urmei, nu ne încalcă granița stabilită. Toate armele erau ațintite spre ei. Din tanc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
sânge și pe pereții laterali se întindeau pete mari, roșii. Proveneau de la cei răniți, care au fost luați și erau deja în drum spre infirmerie, sau de la cei care își dădeau duhul între salvele schimbate de noi, chiar acolo pe coridor. Era groaznic! Mă cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă grăbesc îngrozitor. Dar unde? M-am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
drum spre infirmerie, sau de la cei care își dădeau duhul între salvele schimbate de noi, chiar acolo pe coridor. Era groaznic! Mă cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă grăbesc îngrozitor. Dar unde? M-am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și de alta a coridorului. Se trăgea și acolo! Am văzut o fată care trecuse de colț și se avântă curajoasă în zona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă grăbesc îngrozitor. Dar unde? M-am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și de alta a coridorului. Se trăgea și acolo! Am văzut o fată care trecuse de colț și se avântă curajoasă în zona de luptă să-i tragă pe cei căzuți la adăpost. Nu apucă să facă mai mult de doi pași după baricadă când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
mânat de o ură care-i mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i făcea mâna rece să tremure. Cu pași rapizi trecu de prima fereastră. Fusese împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară la ceilalți. Încă cinci gloanțe fură prinse de mantie până trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]