4,329 matches
-
îl îngriji. Deși, se auzea găndind, Ștefan nu înțelegea de ce găndurile sale ia o asemenea formă cănd de fapt el simțea altceva. I se părea că această ființă cu ochii ei de ciocolată și tenul alb este cea mai frumoasă creatură iar părul negru un văl de abanos ce îi adăuga o notă de mister în plus nu un minus de vitamine cum găndise inițial. Ștefan! Fiule... Dragul mamei mi-am făcut atătea griji. „Mda acum vor începe să îți spună
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
am lămurit curând, după ce am văzut cum fierbea apa din loc în loc, semn că intrasem în imperiului vulcanilor, al nebănuitului din adâncuri, al domeniului stăpânit de Scilla și Caribda. Quando Scilla si fece il bagno, iniziò a trasformarsi in una creatura mostruosa con sei teste di cani rabbiosi. Immediatamente si nascose e da lì cominciò la sua carriera di mostro marino e si diresse verso la costa calabra. Anche lei, come Cariddi seminava terrore tra i naviganti che passavano nello stretto
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
65 Castel neogotic situat în Gaspra (Peninsula Crimeea). 66 Luntrașul (ital.) 67 salvamar (ital.) 68 Atenție la pisici. (ital.) 69 O tânără aristocrată a fost zidită de vie (ital.). 70 Când Scila se scăldă, prinse să se transforme într-o creatură monstruoasă cu șase capete de câini furioși. Și de atunci încolo a început și îndeletnicirea ei de monstru marin pe coasta calabreză. Și ea ca și Caribda, semănau spaimă asupra marinarilor care treceau prin strâmtoare. (ital.) 71 Grozama e floarea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
judicios al pieței. Subsidiaritatea susținea statutul inalienabil al familiei ca cea mai importantă celulă socială, apăra drepturile locale și încuraja numeroase forme locale de implicare comunitară, mergînd pînă la o diversitate întreagă de planuri federaliste. Recunoașterea ființei umane drept o creatură imperfectă a implicat refuzul categoric al planurilor utopice, nerecurgerea la războaie decît ca ultimă soluție de urgență, un proces educațional disciplinat, prezența permanentă a valorilor tradiționale în toate sectoarele vieții sociale, precum și recunoașterea deschisă a faptului că toată viața și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cardinale: smerenia și mărinimia. ""Mărinimia este aspirația spiritului spre lucruri mărețe" (H 101); ea are "rădăcinile înfipte în cele mai înalte posibilități [...] ale naturii umane" (ibid). La rîndul ei, smerenia este "cunoștința și acceptarea distanței de necuprins dintre Creator și creatură" (H 102). Pieper concluzionează: "Mărinimia orientează [...] speranța spre adevăratele ei posibilități; smerenia [...] dezvăluie limitele acestor posibilități" (H 102)" (apud V.N.). Plecînd de la conceptul de Homo viator (om călător), de la realitatea că sufletul omului e trecător, că omul este o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sa iluministă, cît și în cea creștină, poate foarte bine să devină tiranic și asupritor - istoricește, a și devenit astfel de mai multe ori. Dorința omului de a impune binele, sau ceea ce crede că e bine, pare irezistibilă pentru toate creaturile pămîntene... Așa-numita Uniune Europeană a devenit în bună măsură o armă implacabilă pentru nivelarea diferențelor care au asigurat odinioară progresul și importanța Europei, ca să nu mai vorbim de pedeapsa educațională pe care o aplică Europei de Est. Marginalizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
părtași ai puterii publice, ca și în brutalitățile prototipice ale lui Bonaparte, care a maltratat în public pe bătrînul Lamarck pînă l-a făcut să plîngă, iar pe istoricul Volney l-a trîntit în nesimțire cu un picior în burtă, creatura politică își arată și își justifică caracteristic superioritatea specifică de care se simte plină". Și de astfel de brutalități, palme, pumni etc. nici astăzi nu ducem lipsă, inclusiv de la cele mai înalte demnități. Prin contrast, îi este opusă ființa nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
porniri primitive inspiră voințele celor mulți. Singur tipul tehnic reprezintă emanciparea autentică de această primitivitate: el constituie excepția adevărată în nivelul comun al speciei, fiindcă singur el este o ființă nouă, care nu poate încăpea în cadrele animalității, pe cînd creatura politică, cu psihologia ei redusă la varietățile simplei violențe și simplei viclenii, rămîne o anexă zoologică". Eseistul recunoaște că portretul tipului politic este exact dintr-o perspectivă ideală, dar, evident, schematic; omul tehnic este cel care prin activitatea lui a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tehnică a creat ocupații care trezesc și absorb energiile bune și a format caractere nouă, opuse acelora de care are cu deosebire nevoie politica. Mulțimea și diversitatea valorilor tehnice au dat ființă unui organism complicat de cooperație, și atunci însăși creatura simplu politică a fost silită să se transforme într-o creatură administratoare. Și aceasta a fost schimbarea cea dintîi și cea mai directă pe care a suferit-o tipul politic, prin puterea discretă dar tenace a tipului tehnic. Dar natura
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a format caractere nouă, opuse acelora de care are cu deosebire nevoie politica. Mulțimea și diversitatea valorilor tehnice au dat ființă unui organism complicat de cooperație, și atunci însăși creatura simplu politică a fost silită să se transforme într-o creatură administratoare. Și aceasta a fost schimbarea cea dintîi și cea mai directă pe care a suferit-o tipul politic, prin puterea discretă dar tenace a tipului tehnic. Dar natura politică caută negreșit să dea activității administratoare o dezvoltare excesivă și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
oricine, oricît ar fi de stupid, ar observa conflictul strivitor dintre tehnică și politică: "Înflorirea politică este de-a dreptul orbitoare în pămîntul fostei împărății rusești: consilii, întruniri, decrete, manifeste, broșură de propagandă, teatru de propagandă, tren de propagandă; raiul creaturii politice. Dar atît. Pentru alte lucruri care nu se pot realiza prin decrete, broșuri și vagon retoric, nu mai e vreme nici putere. Bairamul cel mare al politicii acolo este, dar mai fiecare țară europeană își are micul său chef
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amintim ce se striga pe străzile Bucureștiului postrevoluționar: Moarte intelectualilor! Este o ură care îmbracă falsa haină a unui postulat moral. Condiția civilizației este viața urbană; ruralul este, într-o măsură oarecare, om preistoric, oprit la satisfacerea trebuințelor elementare ale creaturii, prins, cum este, în munca excluziv destinată îndestulării acelor trebuințe. Cred că ruralului din orice parte a Europei îi va fi - cu mici deosebiri de grad - oricînd lesne să renunțe la produsele vieții propriu-zis industriale și urbane. Și dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de creaturi care se ceartă isteric la televizor sau arată, nu numai metaforic, degetul mijlociu ca semn de identificare și care ne fac să credem că locuim, fără voia noastră și fără putință de scăpare, în țara din titlu. Lor, mârlanilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de dragul ratingului și a "vizibilității", își ridică poalele în direct, oameni politici puși pe furat și căsăpit care iau constant în derâdere particula de sapiens atașată etichetei de om (nu spun homo, desigur știți dumneavoastră din ce motive!). Toate aceste creaturi se îmbulzesc pe ecrane și se ițesc din paginile ziarelor cerșind interesul nostru exact în maniera în care conaționale de-ale noastre, mai mult sau mai puțin bronzate, solicită amenințător 10 euro gospodinelor germane, cu sugestia transparentă că altfel pisica
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să o cunoaștem cu adevărat, ci cel mult să o bănuim prin mijlocirea semnelor sale. În consecință, avînd în vedere că "nu există nici o cale de a înțelege fiat-ul efectiv în termenii esenței lui Dumnezeu, nu există nici o cale dinspre creaturi către Dumnezeu" [Kolakowski, 1993:22]. Regăsim, în această observație, actul kenozei, al coborîrii lui Dumnezeu prin creație în spațiul și timpul cosmic, al concretizării în creaturile sale; căci, cum spune Sf. Grigore Palama: ""Fire mai presus de fire", Dumnezeu nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a înțelege fiat-ul efectiv în termenii esenței lui Dumnezeu, nu există nici o cale dinspre creaturi către Dumnezeu" [Kolakowski, 1993:22]. Regăsim, în această observație, actul kenozei, al coborîrii lui Dumnezeu prin creație în spațiul și timpul cosmic, al concretizării în creaturile sale; căci, cum spune Sf. Grigore Palama: ""Fire mai presus de fire", Dumnezeu nu are a sui mai sus la înălțime, la slavă mai mare. El se înalță din cele de jos... din a se pogorî și smeri în făpturile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de ce, pe cele neînțelese de minte, doar credința inimii poate să le asume. Aceasta este rațiunea pentru care vom considera că toate încercările hermeneutice mai sus formulate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune doar să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. * Unei ultime și recapitulative întrebări s-ar cuveni, totuși, să-i mai răspundă exercițiul nostru speculativ: oare abstracta polaritate dintre
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
posibilitatea să o facă efectiv, avînd în vedere că evoluția spirituală i-ar fi interzisă prin actul însuși al creației sale de către divinitate. Unde și-ar mai găsi locul ideea de liberă alegere pe care Creatorul însuși a dăruit-o creaturii sale? Și totuși, atare situații pot fi principial gîndite; nu pentru sfera existenței umane, ce-i drept. În schimb, ele pot fi descrise așa cum o fac inițiații pentru lumile eterice ale "ierarhiilor divine", în care răul, de exemplu, poate fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost clar demarcate, s-ar părea că toată lumea și-a îndeplinit datoria. 1.2. PREMISELE MINCIUNII: SENSURI ARHETIPALE ALE PĂCATULUI ORIGINAR Urmărind cele cinci momente esențiale ale semiozei descrise de Lasswell, prin raportare la semioza generată de relația Creatorului cu creatura umană 5, cîteva considerații devin nu numai posibile, ci și necesare. 1.2.1. Slăbiciunile facerii Instituirea cuplului de actori între care o comunicare devine activă pare a fi condiția sine-qua-non a oricărei semioze; căci, nu putem vorbi de comunicare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vorbi de comunicare reală în absența subiecților ei. Existența dintotdeauna a "Celui Dintîi", a acelui "CINE?" pe care îl simțim pulsînd înapoia tuturor lucrurilor Domnul Dumnezeu a fost succedată, în urma unei cascade de acte creatoare, de apariția "celui din urmă": creatura umană, numită după natura substanțială a genezei sale Adam6. Germenii instaurării puterii cuvîntului în lume sînt deopotrivă responsabili pentru generarea axei "CINE-CUI TRANSMITE?", pe care orice comunicare reală o presupune. Trebuie să remarcăm că apariția omului este asociată așa cum putem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nimic substanțial", mai întîi (Cuvîntul Creator fiind echivalentul unui cîmp de energie pură, încărcat de semnificațiile unei informații pure), din semnele materiale (substanțial-energetice) deja create, mai apoi. Oricum, o atare "anamneză" pe care Creatorul trebuie să i-o fi îngăduit creaturii încă din clipa facerii sale, îi va descoperi omului că de la bun început a fost înzestrat și cu germenele unor vicii posibil a se manifesta în multiple forme, ale minciunii inclusiv. Pentru că, dacă n-ar fi fost așa, nu s-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la bun început a fost înzestrat și cu germenele unor vicii posibil a se manifesta în multiple forme, ale minciunii inclusiv. Pentru că, dacă n-ar fi fost așa, nu s-ar fi povestit... Urmărind principial desfășurarea relațiilor dintre creator și creatură am putea stabili o direcționare aparent clară a axei de comunicare mincinoasă: Dumnezeu ar fi cel căruia i s-a înșelat încrederea de către Adam. O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă pe care nu îl putem ignora
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această situație primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
siguranță că Dumnezeu a cunoscut și valorificat așa cum știm noi astăzi acțiunea acestei ades supărătoarelegi. 1.2.5. Înșelătorul înșelat Găsim, în această sintagmă, esența răspunsului explicit formulat la întrebarea: CUI VA SERVI, în cele din urmă, exteriorizarea Creatorului în creatura sa? Într-o atare ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune cel mult să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. 1.3. GREȘEALA PROTOPĂRINȚILOR, MOTIV AL "CĂDERII ÎN MINCIUNĂ" A urmări situația de "comunicare edenică" din pespectiva modelului interogativ
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]